200

24 aprilie 2008
Internetu e plin de teste de personalitate.
Printre ele,unul care verifica cat si cum ai "trait".
Am hotarat sa il aplic existentei mele.
Rezultatul : slab/foarte slab. Pe ce lume oi fi trait pana acum? 
 
01) Bought everyone in the pub a drink – Adica "ba,beti,ca-i pe banii mei?". No. Sunt zgarcit.
02) Swam with wild dolphins – Nu ca nu mi-ar placea,dar am invatat sa inot recent. Un dezavantaj ar fi si pozitionarea geografica.
03) Climbed a mountain – Un "mountain" de cativa metri se pune? :) ) In cazul asta,m-am urcat pe acoperis.
04) Taken a Ferrari for a test drive – Michael can rest safe.
05) Been inside the Great Pyramid – Deja se furasera si urmele deschizatorilor de morminte.
06) Held a tarantula. – Au,tarantulo!
07) Taken a candlelit bath with someone – Nu,dar am vazut Eurotrip.
08) Said ‘I love you’ and meant it – I…can’t do it.I’m sorry.
09) Hugged a tree – Asta e prea simplu.
10) Done a striptease – si de cate ori. You should have seen me undressing like a dork.
11) Bungee jumped – AAAAAAAAAAAAAA! Nu.
12) Visited Paris – Cel mai aproape de Paris am fost in Viena.
13) Watched a lightning storm at sea – si dup-aia am naufragiat pe o insula si am fost platit pentru 7 sezoane,dar am fost omorat intr-al doilea.
14) Stayed up all night long, and watch the sun rise – la mare ,cand toata lumea are chef de sacrificii.
15) Seen the Northern Lights – lumina de la bricheta tinuta inspre nord?
16) Gone to a huge sports game – Finala campionatului pe licee,clasa a XII-a. Am huiduit cat m-au tinut plamanii. Echipa "noastra" a pierdut.
17) Walked the stairs to the top of the leaning Tower of Pisa – bine ca nu trebuia sa-l si indrept.
18) Grown and eaten your own vegetables – poate cand ma jucam de-a mama si de-a tata.
19) Touched an iceberg – prea mult "Titanic" creeaza monstri.
20) Slept under the stars – am,si nu e atat de romantic precum se zice. Fugiti d-aici.
21) Changed a baby’s diaper – Am asistat.
22) Taken a trip in a hot air balloon – alaturi de Philleas Fogg.
23) Watched a meteor shower – si am ras diabolic,tinand in mana cartea de magie neagra.
24) Gotten drunk on champagne – Da,de doua ori. Lame,nu?
25) Given more than you can afford to charity – If I COULD afford a new used guitar,then we’d be talking.
26) Looked up at the night sky through a telescope – am vazut "Smallville".
27) Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment – oho. Teachers are living proof. Dar "worst possible moment" a fost cand bateam cu pumnii in podea in timp ce langa mine unu si cu una discutau despre posibilitatea avortului.
28) Had a food fight – Just bread fight.
29) Bet on a winning horse – Sunt mai norocos decat presupune intrebarea asta,asa ca o s-o notez cu "Da".
30) Taken a sick day when you’re not ill – faza amuzanta e ca atunci cand faceam asta,ma imbolnaveam.
31) Asked out a stranger – Stranger,please get out.
32) Had a snowball fight – De multe ori,toate memorabile.
33) Photocopied your bottom on the office photocopier – De unde si fantezia asta?E asa de plictisitor sa lucrezi cu niste hartii? Jet Lag Jemini,don’t answer that.
34) Screamed as loudly as you possibly can – in Timisoara,piata Unirii,am strigat intr-o zi "AAAAAAA" si intr-o alta doar "Roargh".
35) Held a lamb – mi-a fost oferita o urare telefonica,"sa-mi belesti mielu".
36) Enacted a favorite fantasy – oh,da. Multe,multe. I basically do that every day. Every fucken day.
37) Taken a midnight skinny dip – iarasi la mare,iarasi experimente. De data asta nu eram cu nimeni.
38) Taken an ice cold bath – Da ce-aveam? Mi-a fost de ajuns midnight skinny dip.
39) Had a meaningful conversation with a beggar – cu un aurolac,de fapt. Timisoara,piata Unirii,scena,noapte ploioasa.
40) Seen a total eclipse – just the total eclipse of the heart. ah,si aia din ’99?
41) Ridden a roller coaster – Am borat dupa 7 minute intr-un WC mizerabil.
42) Hit a home run – Romania.
43) Fit three weeks miraculously into three days – Am facut inversul de multe ori.
44) Danced like a fool and not cared who was looking – Incerc sa ma las.
45) Adopted an accent for an entire day – la scoala,colegii obisnuiau sa ma intrebe "Ba,da tu nu te saturi niciodata?" legat de acentul meu scotian de rahat.
46) Visited the birthplace of your ancestors – nu,dar s-a inventat un automobil cu numele locului si asta imi face meseria mai usoara.
47) Actually felt happy about your life, even for just a moment – Is this the filler question of the pack? What do you think?
48) Had two hard drives for your computer – Si daca as fi avut,as fi fost mult mai implinit.
49) Visited all 50 states of USA – 50? I wanna go directly to Canada.
50) Loved your job for all accounts – never had a job.
51) Taken care of someone who was shit faced – Aoleu. Shit faced? Adica avea fata de cacat? DIN cacat? Sau e o expresie de-aia d-a voastra,America? Shit faced. HA! Am avut grija de unchiu-meu dupa ce s-a imbatat,l-am asezat pe pat si arata al dracului de tare precum Corneliu Vadim-Tudor. Se pune?
52) Had enough money to be truly satisfied – Tsk,tsk,iar filler question.
53) Had amazing friends – Asta sa fie upgrade-ul de la "good friends"? Toata lumea si-ar trece aici marea iubire.
54) Danced with a stranger in a foreign country ! – Doar cu lupii,pe melodia "You’re Beautiful" a lui James Blunt si pe "The Scientist" de la Coldplay. AUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU.
55) Watched wild whales – Vezi intrebarea cu delfini.
56) Stolen a sign – Am cuvinte obscene pe unul,deci aia care l-au pus acolo "si-au furat-o" oricum.
57) Backpacked in Europe – Da,sunt sigur ca am impachetat un rucsac prin Europa,chiar daca nu era al meu.
58) Taken a road-trip – si mi-am prins piciorul intr-o capcana in Mraconia.
59) Rock climbing – Spiderman ar rosi.
60) Lied to foreign government’s official in that country to avoid notice – le-as intoarce favoarea oricand "guvernamentalilor",da’ n-am apucat.
61) Midnight walk on the beach – banal.
62) Sky diving – scump.
63) Visited Ireland – baruri cu specific.
64) Been heartbroken longer then you were actually in love – Balanta inclina vanjos spre "da".
65) In a restaurant, sat at a stranger’s table and had a meal with them – de obicei cu betivani,dar cateodata si cu oameni pusi pe taclale.
66) Visited Japan – I’D FUCKING WISH!
67) Benchpressed your own weight – expresie cretina,tampita si idioata. Maricelo,tu ai facut asta?
68) Milked a cow – Nuu.
69) Alphabetized your records – Nu am decat doua,restul muzicii mele mi-a parvenit in mod ilegal.
70) Pretended to be a superhero – in baie oricine e supererou,macar ala cu puterea cantatului la dus.
71) Sung karaoke – oh,da. One of the funniest,most enjoyable things I’ve ever done. Am cantat "John the revelator" :) ))
72) Lounged around in bed all day – nu chiar "all day",pentru ca pe restul am dormit-o.
73) Posed nude in front of strangers – Pe scurt,daca ai dus-o la capat cu striptease-ul ala de mai devreme.
74) Scuba diving – useless daca nu am delfini cu care sa inot intr-un ocean albastru.
75) Got it on to “Let’s Get It On” by Marvin Gaye – ha? got it ON? Marvin GAYE?
76) Kissed in the rain – Doar ne-am uitat adanc in ochii celuilalt,dupa care am realizat ca ne era foame.
77) Played in the mud – basic,la mare.
78) Played in the rain – jucatul de-a "asista la impinsul lui Gadea in apa".
79) Gone to a drive-in theater – Romania.
80) Done something you should regret, but don’t regret it – filler.
81) Visited the Great Wall of China – si m-am intors acasa dospit de mesaje subliminale.
82) Discovered that someone who’s not supposed to have known about your blog has discovered your blog. – adica daca am un blog. Am.
83) Dropped Windows in favor of something better – vechiul banc cu Mac OS.
84) Started a business – I’m a hippie deep down inside.
85) Fallen in love and not had your heart broken – Pam paaam. Adica daca sunt intr-o relatie :) )))))))) Cross.
86) Toured ancient sites – M-am plimbat pe campul de lupta in care cu cateva ore mai devreme se macelareau 2 ostiri de tigani,undeva in centrul Severinului.
87) Taken a martial arts class – am tras doar cu ochiul si am contribuit cu muzica japoneza.
88) Sword fought for the honor of a woman – cause chicks dig plastic swords.
89) Played D&D for more than 6 hours straight – unhealthy,I know.
90) Gotten engaged – here’s to NOT :) )
91) Been in a movie – I’d like to bee in a movie still.
92) Crashed a party – cu atitudinea poate.
93) Loved someone you shouldn’t have – iremediabil.
94) Kissed someone so passionately it made them dizzy – adica vrea sa stie daca sunt spaniol si ma adaptez la rolul de Jose Armando.
95) Gotten married – Capalnita,here we come.
96) Had sex at the office – sex at school would be even more interesting pentru voi,bagaciosilor.
97) Gone without food for 5 days – gone without sex for 50 days? si nu,foamea nu fac.
98) Made cookies from scratch – prajiturele de la zero. adica vrea sa stie carui sex apartin. Masculin,deci nu.
99) Won first prize in a costume contest – costumu’ lu’ Adam,partea inferioara,locul secund,dar publicul a ovationat.
100) Ridden a gondola in Venice – nu,dar am rasturnat o barca in Delta si am botezat o vaca "Gundula".
101) Gotten a tattoo – intentionez sa-mi UMPLU bratele. Tot ce mai ramane e sa evit contactu vizual cu artistu’.
102) Found that the texture of some materials can turn you on – I found out that math class could turn me on. Everybody did at some point,some to great shame :) )
103) Gotten divorced – daca nu e inainte de-a fi fost casatorit,degeaba.
104) Been on television news programs as an “expert” – deja exista "The Big Lebowski" pentru domeniul meu de expertiza.
105) Got flowers for no reason – leftover flowers.
106) Masturbated in a public place – I wouldn’t tell you even if I did.
107) Got so drunk you don’t remember anything – oricat de tare m-as imbata,imi amintesc duhoarea din gura.
108) Taken illegal drugs – De la un prieten din mana,si i le-am dat inapoi.
109) Performed on stage – sunt un performer born&bred.
110) Been to Las Vegas – Eram a treia roata de la caruta pe langa Nicolas Cage si Liz Shue.
111) Recorded music – in perioada in care credeam ca "pizda muie coaie MUIEEEEEE" este muzica :) )
112) Eaten shark – nu sunt rechin,nu mananc rechini.
113) Had a one-night stand – poate a one-night stand-in pentru un coleg bolnav.
114) Gone to Thailand
115) Seen Siouxsie live – i-am vazut pe Nicolae Furdui Iancu and the Banshees
116) Bought a house – o casa in miniatura. si era cat pe ce sa cumpar discul "Marble House" de la the Knife,because of much anticipating.
117) Been in a combat zone – pac,pac. i LIVE in a combat zone.
118) Buried one/both of your parents – I’m in my 20′s.
119) Shaved or waxed your pubic hair off – the horror.
120) Been on a cruise ship – si am redecorat si pupa si prova cu voma.
121) Spoken more than one language fluently – multeeeeee.
122) Gotten into a fight while attempting to defend someone – da,sunt un aparator al dreptatii,moralitatii si prietenilor care si-o iau peste bot.
123) Bounced a check – Look,ma,bouncy checks.
124) Performed in Rocky Horror – In Romania e premiera abia luna asta.
125) Read – and understood – your credit report – slabe sanse sa inteleg.
126) Raised children. – piatra de incercare a umanitatii.
127) Recently bought and played with a favorite childhood toy. – Cocolino contrafacut.
128) Followed your favorite band/singer on tour – I would so stalk Tegan and Sara right now.
129) Created and named your own constellation of stars – Constelatia Valoare.
130) Taken an exotic bicycle tour in a foreign country – uite ca asta chiar am sa fac.
131) Found out something significant that your ancestors did – tetelu si-a rupt o mana incercand sa fure curent de la vecinu.
132) Called or written your Congress person – Romania.
133) Picked up and moved to another city to just start over – o data,prea mic,n-a fost un "start over" veritabil.
134) …more than once? – More than twice? -> Jeez.
135) Walked the Golden Gate Bridge – ala din Constanta?
136) Sang loudly in the car, and didn’t stop when you knew someone was looking – I diiiid,I diid. In the car,on the street,under the car :) ))
137) Had an abortion or your female partner did – The average male human being clicks on the "Abort" button thrice a day.
138) Had plastic surgery – ma intreb daca ar trebui sa-mi rog prietenii medici sa-mi opereze ratusca de plastic pentru ca nu mai canta.
139) Survived an accident that you shouldn’t have survived. – Dunare,clasa a 7-a. Baldabac.
140) Wrote articles for a large publication – well,not large,just full of large people :) )
141) Lost over 100 pounds – cantaresc undeva pe la jumate.
142) Held someone while they were having a flashback – this is total nonsense. Nu sunt nici regizor ,nici Dumnezeu. De unde mama ma-sii sa stiu io cand are individu flashback.
143) Piloted an airplane – Sugar,we’re goin’ down!
144) Petted a stingray – nu cunosc.
145) Broken someone’s heart – Posibil?
146) Helped an animal give birth – And I failed.
147) Been fired or laid off from a job – No job,not EVER!
148) Won money on a T.V. game show – Teleeurobingo was overrated.
149) Broken a bone – The bone behind my eyelids.
150) Killed a human being – cand ma gandesc, unii prieteni au tendinta sa dispara pentru multa vreme,si ma gandesc ca or fi murit,deci ii omor in gand.
151) Gone on an African photo safari –
152) Ridden a motorcycle – No :( I lack a serious engine noise in my life.
153) Driven any land vehicle at a speed of greater than 100 mph – aaau,la viteza aia nu te dezintegrezi? Ca parca am vazut io un science-fiction.
154) Had a body part of yours below the neck pierced – adidasii,piercing cu pietricele.
155) Fired a rifle, shotgun, or pistol – pusca cu alice in tara minunilor.
156) Eaten mushrooms that were gathered in the wild – nu ma risc nici cu psihedelice.
157) Ridden a horse – invers era mai interesant. "Esti mai armasar decat armasaru’?"
158) Had major surgery – I have a buba,doctor,please patch me up.
159) Had sex on a moving train – si care-i bancu? :) ))
160) Had a snake as a pet – Locuiesc in Romania,nu intr-un campus de comedie americana.
161) Hiked to the bottom of the Grand Canyon – avem si noi,romanii,un Grand Canyon. Va las pe voi sa descoperiti unde.
162) Slept through an entire flight: takeoff, flight, and landing – asta ar fi analog cu o situatie in care un coleg beat vine si se asaza in pat,adoarme,boraste pe perna iar dimineata ceilalti colegi ii fac fotografii gen CSI. "E mort?"
163) Slept for more than 30 hours – 15 e recordul absolut. Dar 30? :) ) 30 e cea mai mare ofensa pe care as putea s-o aduc societatii. As putea incerca.
164) Visited lots of foreign countries – 3,una cvasi-ilegal.
165) Visited all 7 continents – sunt 7?
166) Taken a canoe trip that lasted more than 2 days – ba.
167) Eaten kangaroo meat – nici n-am incercat.
168) Fallen in love at an ancient Mayan burial ground – fallen in love with the Målay. Målayu romanesc.
169) Been a sperm or egg donor – Toata lumea se cearta pe oua in piata. No one would DONATE,trust me.
170) Eaten sushi – sarmale!
171) Had your picture in the newspaper – picture nu. But I’m a regular in the paper.
172) Had 2 (or more) healthy romantic relationships for over a year in your lifetime
173) Changed someone’s mind about something you care deeply about – Daca imi pasa numai mie,atunci n-am nici o sansa,pentru ca nu ma asculta. Daca ii pasa si lui/ei,n-am nici o sansa,pentru ca vorbeste incontinuu.
174) Gotten someone fired for their actions – Again the job bonanza.
175) Gone back to school – Timp de 12 ani.
176) Parasailed -Uuuu,interesting
177) Changed your name – changed my game :>
178) Petted a cockroach – kinda useless,right?
179) Eaten fried green tomatoes. – Mcdonalds au cartofi rezistenti si numai d-aia mananc.
180) Read The Iliad – Tick. Era o obsesie a copilariei.
181) Selected one “important” author who you missed in school, and read – Mihaela Radulescu.
182) Dined in a restaurant and stolen silverware, plates, cups because your apartment needed them – adica daca sunt roman.
183) …and gotten 86′ed from the restaurant because you did it so many times, they figured out it was you – niciodata un restaurant de 2 ori,pai trebuie sa va invat eu?
184) Taught yourself an art from scratch – Tenisul cu piciorul.
185) Killed and prepared an animal for eating – pacifist.
186) Apologized to someone years after inflicting the hurt – adica daca pui flori pe morminte.
187) Skipped all your school reunions – hahahahaha,that’s sick :) )) ALL of them? Even those that have great food?
188) Communicated with someone without sharing a common spoken language – Cause words mean shit,dawg.
189) Been elected to public office – t’would be a disaster.
190) Written your own computer language – toata lumea ar astepta asta de la mine,ha.
191) Thought to yourself that you’re living your dream – and WHAT a dream it is.
192) Had to put someone you love into hospice care – and WHAT a dream it was.
193) Built your own PC from parts – de ce,daca tot o face altu’ in locul meu?
194) Sold your own artwork to someone who didn’t know you – am incercat.
195) Had a booth at a street fair – I lack management skills.
196) Dyed your hair – Dyed your head chel,yes.
197) Been a DJ – Fiecare e,numai daca nu foloseste playlist in Winamp. Me,I fingerpick my songs.
198) Found out someone was going to dump you via LiveJournal – OH NO,the drama!
199) Written your own role playing game – D&D imi ajunge.
200) Been arrested. – No,they’ll never make this wabbit kick the bucket even if they’re vewy vewy quiet.

Posted by in Divertisment | No Comments »

Once – albumul vizual

21 februarie 2008

Un film despre El si Ea. Doua personaje fara nume,intr-o o poveste simpla,spusa in cuvinte si imagini simple.El (interpretat de Glen Hansard,cantaret irlandez)
 e unul dintre oamenii aceia care nu si-au ales o slujba normala si un trai sanatos,care lucreaza "for a living" pe strazi,fiind binecuvantat cu talent muzical . Deci El canta ziua coveruri (mai tarziu e mentionat numele "Lizzy" de catre alti cantareti,sa inteleg ca sunt coveruri dupa Thin Lizzy,sau e alt Lizzy?) pe strazile din Dublin,iar noaptea isi canta compozitiile proprii. (cu mult avant,trebuie sa recunosc. Omul stie ca nu-l priveste nimeni,asa ca ii da inainte.) Numai ca intr-o seara speciala,e intrerupt din transa de catre Ea.
Ea e la inceput doar o oarecare,o persoana care l-a auzit cantand si zdanganind chitara cu luminita aia din ochi,sclipirea care poate fi interpretata de unii ca impuls autodistructiv sau de altii ca moment de geniu (mie mi-a placut melodia.).Venitul Lui creste cu 10 centi. Coincidenta e ca El repara aspiratoare in timpul liber si Ea are un aspirator stricat. Cateva strazi mai incolo,aflam ca si Ea canta la un instrument (pianul) o ora pe zi,ca e o imigranta ceha cu un copil "pe cap", ca vinde trandafiri intr-un mod mai direct decat in multe cazuri si ca lucreaza la un magazin de instrumente muzicale.
Magazinul la care lucreaza Ea,cu gramezile de viori puse la "vizionare" pentru tot omul ,precum si ceva din atitudinea cantaretei imi amintesc de Austria. Poate e din cauza ca Marketa Irglova (de origine ceha) are o pregatire "clasica" in viata reala,si intotdeauna cand ma gandesc la clasici ma gandesc la Viena (nu stiu de ce,nici nu-mi plac clasicii in general :) ) ). Scena in care cei doi canta impreuna pentru prima oara,in acel magazin (cu siguranta cea mai impresionanta scena pe care am vazut-o in vreun film legat de muzica) incepe sirul de intamplari care vor culmina cu inregistrarea unui album si dorinte de fugit in Londra si de cantat pe stadioane. Sold out,baby,sold out.
 
Asa ca "Once",poate cel mai interesant film de la Sundance 2006,alaturi de "Cheiro do Ralo" si "Manufactured Landscapes",poate fi considerat un musical. Ca si alte musicaluri,isi propune oarecum sa creeze un "visual album" ,dar spre deosebire de alte filme (si nu pot sa nu ma refer la alt musical de anul asta,"Across the Universe"),nu foloseste imagini si cuvinte complicate si nici nu tine cont de vreo "generatie" muzicala. Generatia e reprezentata de sentimente si de versurile simpliste,dar protagonistii (care nu sunt actori,ci cantareti profesionisti) nu au nici o problema in a interpreta doi oameni oarecare,si deci de a ajuta la pictarea visului multora de a cunoaste oameni cu aceleasi interese muzicale,impreuna cu care pot sa-si faca o formatie si sa cante de dragul cantatului/experimentatului/experientelor (Ea chiar il intreaba pe El la inceput,dupa ce ii arunca cei 10 centi "You don’t do it for the music?")

Filmul imi aduce oarecum aminte de "Lost in Translation" ,filmul Sofiei Coppola din 2003,cu care are mai multe in comun decat posterul (care m-a facut sa ma gandesc la Lost in Translation de cand l-am vazut) si tagline-ul (How often do you find the right person? – "Once", Everyone just wants to be found – "Lost in Translation"). Si in filmul cu Scarlett Johansson si Bill Murray,cei doi protagonisti erau oarecum legati unul de altul prin muzica (desi se pune mai mult accentul pe vietile lor separate,scenele de la karaoke sunt superbe),si ambele filme au un ritm destul de lent in ceea ce priveste dezvoltarea personajelor. (The Guardian chiar a calificat "Lost in Translation" drept cel mai plictisitor film facut vreodata. Nu-s de acord. Trei parti de "Godfather" sunt plictisitoare in schimb.) Alt lucru pe care il au in comun cele doua filme e tehnica de filmare si,cel mai mult,"Once" chiar are o scena asemanatoare cu finalul din "Lost in Translation" (scena cu soptitul la ureche,dupa care privitorul ramane cu intrebarile) : El si Ea pe un camp,El intreaba,dupa ce afla ca Ea e maritata, cum se spune in ceha "Il iubesti?" ,referitor la sotul ei,iar ea ii da raspunsul. Tot in ceha,fara ca noi sa aflam vreodata ce i-a spus. :) ))))

Insa "amanuntul" care face din "Once" un film cu totul si cu totul deosebit e implicarea. In fiecare scena,cei doi isi fac treaba cu pasiune (si aici e justificata alegerea regizorului de a alege doi cantareti profesionisti in loc de doi actori),si se lasa in voia sentimentelor chiar daca stiu ca,in afara miracolului pe care il infaptuiesc,viata ramane complicata. Coloana sonora e pusa la dispozitie in afara filmului,printre preferatele mele numarandu-se "Falling Slowly" (nominalizat la Oscar pentru Best Song), pentru aluzia la busole si corabii si apa si mai toate cele, "When Your Mind’s Made Up" pentru felul in care cei doi se complementeaza si pentru pianul jucaus, "The Hill" (alegere evidenta dupa ce vedeti scena in care apare), discreto-electronica "Fallen From the Sky",care imi aduce aminte tocmai de trupa islandeza Mum,precum si "Say it to me",pentru explozia de la jumatatea melodiei.

In final,filmul spune atat de multe despre muzica,despre cat de usoara poate fi conceperea unor lucruri frumoase daca e facuta cu placere,atingand in acelasi timp problema imigrantilor,cea a Dublinului frecventat de suporteri beti si copii drogati,dar si a unei generatii neintelese (nu degeaba pe una din melodii e inserat un clip filmat in stilul mid 90′s). E singurul film de vreo 7 ani incoace la care publicul de la Sundance s-a ridicat in picioare si a ovationat minute in sir. E singurul film (pe care l-am vazut eu)care creaza un album si nu e folosit in special pentru asta (ca mijloc de promovare),ba de fapt e chiar invers. E singurul film in care parintii personajelor nu sunt ultimii monstri de pe pamant,si nici macar nu sunt persoane agasante. Combina momente amuzante cu momente "sweet" (scena din autobuz vs. scena de la banca). Am spus destule. How often do you see a movie like this? Vorbind de amuzant, moaca irlandezului atunci cand e intrebat daca albumul e ceva "rock-ish" si "hard" si acesta raspunde cu oarecare rusine ca nu… de nepretuit! Irlandezii astia sunt de pomina. 

 
 
 
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Y tu mama tambien – Cersetorul,porcii si marea

20 februarie 2008

 "Y tu mama tambien" (traducere libera : "Si pe-a ma-tii" sau "si pe ma-ta") e un film care o nimereste. Realitatea. O nimereste pe tot parcursul celor 100 de minute,prin stilul narativ si jucaus,dar in acelasi timp rece si neiertator. O nimereste prin amanunte,prin studiu,prin apropiere,prin dialoguri,dar mai ales prin momentele de liniste si contemplare. Un "road-movie with a twist", "Y tu mama tambien" e cea mai cunoscuta productie a regizorului Alfonso Cuaron,atat pentru stil,cat si pentru modul in care trateaza cele 3 teme predominante in cinematografia moderna : dragostea,viata si moartea. Un umor "european" se degaja inca din primele scene,unde cei doi protagonisti,Julio si Tenoch (a se pronunta "Tenoci") intreprind activitati urgente pentru orice licean in pragul absolvirii. Adica fac sex cu prietenele lor ca nesatulii. Dupa ce acestea pleaca in Italia,cei doi isi petrec vacanta plictisindu-se la piscina,inotand,fumand marijuana sau masturbandu-se cu gandul la diferite celebritati. Cand cei doi o cunosc pe Luisa,verisoara lui Tenoch,o femeie doar cu vreo 10 ani mai in varsta decat ei,baietii inventeaza o plaja si un nume pentru aceasta (La boca del cielo),invitand-o pe Luisa sa experimenteaza "paradisul". (neh,de fapt doar am pus de la mine partea cu paradisul.)
Filmul e plin de situatii comice,dar mai ales de lucruri marunte pe care le experimentam zi de zi. La un punct de control,cei doi protagonisti sunt fortati sa ascunda substantele ilegale,dar rad in hohote atunci cand observa ca altii care nu fusesera la fel de precauti au intrat in bucluc. Intr-un bar select din mijlocul nicaieriului se aude muzica pop,un cersetor apare in cadru cerand maruntis,care i se da in mijlocul unei discutii despre sex. Naratorul omniscient reduce cateodata volumul si parca apasa butonul de pauza ca sa mai explice cate o fapta din trecut sau din viitor (de exemplu,cei trei trec pe o sosea,iar noi aflam ca daca ar fi trecut pe acea sosea cu 10 ani inainte,ar fi fost martori la un accident in care a fost implicat un sofer de tir care transporta gaini.Cand Luisa e in spital la inceputul filmului,ea completeaza un test numit "Esti o femeie fericita?",iar naratorul ne explica exact ce raspunsuri a ales si care a fost rezultatul.) Daca acest narator poate parea la inceput agasant,in scurt timp el ajunge sa fie cireasa de pe tort a filmului.
Dupa cum m-am obisnuit deja din partea lui Cuaron,imaginea e de nota 10. Scenele din timpul drumului,dar si cele de pe plaja (mai ales cea in care cei 23 de porci distrug cortul si cea in care Luisa atinge pentru prima oara apa marii.) abunda de un umor inocent,de spirit de observatie,dar si de un dinamism demn de un prescolar. Si ceea ce e important e ca cei doi protagonisti masculini sunt copii,iar Luisa incearca cu disperare sa isi traiasca viata ca un copil,calatorind prin diverse guri ale cerului.
Coloana sonora,din care amintesc Natalie Imbruglia,Brian Eno si mai ales Frank Zappa,cu excelenta "Watermelon in Easter Hay", te duce cu gandul la o zi insorita,la un camp plin de floarea-soarelui,la un nou inceput,si se potriveste de minune cu deviza filmului : viata are modul ei de a ne invata,de a ne deruta,de a ne schimba,de a ne rani,de a ne vindeca,de a ne inspira.
As vrea sa scriu mai multe despre filmul asta,dar mai bine ii vedeti pe Gael Garcia Bernal,Diego Luna si Maribel Verdu in trei roluri de neuitat,intr-un "The Dreamers" pe patru roti. Recomand chiar si celor pudici(iosi). (attention,there be gay kisses ahead!)
 
 
  
 
 
 
 
 
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Interview.Steve Buscemi. Lack of sex gives birth to fishnet-wearing queers

12 februarie 2008

"Interview" e un film despre pe care,intr-o zi normala,n-as vrea sa-l vad.As putea sa-l ascult la radio. Ideea unui reporter ratat si a "celebrei" care "ii da replica" nu e nici pe departe ceva nou,dar ceea ce m-a facut sa ii dau o sansa a fost faptul ca aceasta idee e a unui maestru,Steve Buscemi,which we all know and love from "Fargo", "The Big Lebowski", poate ca si din "Ghost World", "Coffee and Cigarettes" sau "Art School Confidential".Stiu ca probabil suna ciudat,dar fiindca Buscemi era in el inclina balanta mult mai mult decat orice altceva (Sienna Miller,de exemplu,and I’m not gay at all.) In plus,fiindca auzisem ca dialogul face tot deliciul in "Interview", mi-am zis ca un film cu 2 actori pe care ii vedem 99% din timpul de "executie" ar fi exact de ceea ce aveam nevoie dupa o perioada de eat-sleep-learn-repeat numita sesiune de examene,DACA dialogul reuseste sa fie comparabil cu cel din "Before Sunrise" sau mai sus-numitul "Coffee and…".

In general,in  aceste filme cu 2 personaje,avem un "sage" si un "listener",un cuplu improbabil care (ne) spune povesti improbabile intr-un cadru improbabil (o cafenea,sau malul vreunei ape).  . Cineva care insira povestioare dupa povestioare si altcineva care asculta vrajit. Numai ca povestioarele curg fluid,au legatura cu lumea reala,sunt in stare sa ajunga la ceva interesant din orice rahat posibil (sa zicem,inflatia sau silicoanele). Asa ca,spuse intr-un anume fel,ele ajung sa imite poezia,apoi arta,apoi,de ce nu,viata (bine,nu neaparat in aceasta ordine). In "Interview",atat reporterul,pe numele sau Pierre Peders (o extensie a lui "Seymour" din Ghost World,interpretat la fel de magistral de Buscemi) cat si "celebritatea" (serios,m-am saturat sa-i zic asa,o cheama Katya,si alter-ego-ul ei real e o tipa blonda numita Sienna Miller,care cica ar fi jucat si in "Factory Girl",filmul ALA despre Edie Sedgwick. Go figure.) ajung sa isi paseze unul altuia,rand pe rand,aceste doua roluri. Cand unul povesteste,celalalt paleste automat,isi pierde farmecul (si prim-planul) si nu poate decat sa asculte vrajit sau sa arunce o replica sarcastica,fiind ros de invidie :) )
 
 
Pe langa replicile (asupra carora voi reveni) care fac deliciul,"Interviul" reuseste sa atraga atat consumatorul ahtiat dupa filme care apropie doua personaje,ii duce la "first" si "second" base,apoi arunca o morala si end credits-urile,cat si pe newyorkezul de 50 ani,ahtiat de jazz, cafenele  si de discuri vechi. Deci cadrul,obligatoriu intim. Dupa primele 10-15 minute din film,cele doua personaje sunt purtate in batalia de la Cadrul-Intim (hehe,bautura,o canapea,niste cizme,un hamac,2 televizoare,un pat,hehe),unde discutia nu se mai termina si fiecare face pe nebunul,spre deliciul nostru,care am venit sa vedem un astfel de film numai pentru niste nebuni. Realitatea ia o pauza pentru o ora,urmand sa reapara in ultimele minute ale "Interviului",cand ..eh,o sa vedeti.  Unele scene/discutii/atitudini par atat de reale si in acelasi timp de-a dreptul imposibile,asa incat de multe ori nu-ti dai seama daca filmul incearca in primul rand sa-ti arunce in fata stilul "oh,look at MEEE,look closely now..Oh,mr.,mr. with the camera,you’re shaking,do you have Parkinson? :( " de filmare sau sa faca portretul unui vis pe care fiecare il avem (and they talked,and talked,then talked some more until there was morning,but none of them seemed to know,or care.) si sa contureze o viziune (cam negroido-umoristica) a realitatii de zi cu zi : ca prefacatoria si jucatul unui rol sunt la ordinea de zi,ca intr-o relatie nu exista egalitate,exista doar un invins si un invingator,si cate si mai cate,bai nebunilor (am ras la faza cu "All i see is death [...] black in my mouth [...] black,black,black).
Alte aspecte care probabil vor "prinde" la popor,dar care mi s-au parut mai putin interesante,sunt faptul ca ,pe undeva,filmul urmareste si obsesia pentu persoanajele "cunoscute" pe care lumea o are in ziua de azi,precum si ideea ca ziaristii si-ar dona parintii + un rinichi pentru o poveste care sa le schimbe cariera. Acest lucru m-a facut sa imi dau seama (cam tarziu) ca we won’t have sex in this movie,si asta e trasatura lui salvatoare. Daca cineva mi-a spus ca ii e greu sa creada ca o celebritate ar face sex cu un reporter care arata ca tac-su (mort),macar e bine ca acest lucru nu s-a intamplat in acest film. Serios,la final iti dai seama ca ,pelanga faptul ca personajele se harjonesc (a se citi chiar "pacalesc" decateva ori),si tu te-ai pacalit daca i-ai crezut in unele privinte. Faptul ca ai impresia ca cei doi isi dezvaluie laturi ale personalitatii prin dialog si apropiere poate fi "misleading,to say,at least". Da’ atat,sa nu va stric bunatate de placere.

Revenind la replici,e prea tarziu sa spun ca daca cineva cauta "cutesiness",inima-i va fi lovita cu o dalta? De repetate ori? Chiar si atunci cand crezi ca ceva s-a intamplat si personajele devin mai apropiate,intervine ceva ca
"-Pierre,could you put that out for me?
-Yes,your highness!
-Oh,I’m not that high.."
"-What makes a man attractive?A scar..because most women have one too."
"-I don’t fuck celebrities!
-Well,I don’t fuck nobodies."
"Well, high heels make walking very, very difficult. So you see, nothing would be more attractive to a man than a woman wearing fishnet stockings and high heels because she has trouble walking and she’s imprisoned within this net and therefore he thinks she’s easy prey. I know everything. "
"Interview" este un remake al filmului cu acelasi nume,in regia lui Theo van Gogh,olandez,maybe a very distant relative of Vinnie’s. Despre primul "Interview",Theo van Gogh spunea ca evidentiaza extrem de bine razboiul dintre un barbat si o femeie. Nu stiu eu multe despre asta,dar amestecul dintre "Before Sunrise" si un joc de-a soarecele si pisica mi-a placut pana la urma. Am ramas pro-fund impresionat de faptul ca scena (mult-asteptata?) de sex nu se produce in primele 40 de minute,si apoi mi-am dat seama ca nu se mai produce deloc. Se intampla totusi o dezvaluire a lui Pierre,despre travestitul care i-a aplicat un "handjob" :) )) O compensatie pentru lipsa scenei de sex poate? La finalul filmului,nu stii daca sa-i compatimesti pe cei doi protagonisti sau sa-i feliciti (pentru ideile STRALUCITE si stilul de viata,pentru ce altceva?) sau sa mai vezi filmul o data ca sa vezi ce ai ratat cand nu erai atent. "Interview" e cel putin un film interesant,cel mult cel mai bun film de vazut la o cafea facut vreodata.
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Face the reality,kid

3 februarie 2008
In ultimul timp,m-am gandit mult la copii si la copilarie,si,fara doar si poate,la propria-mi copilarie,pe care oricat as incerca sa o trag inapoi dupa mine oriunde merg,o cam simt departe. Poate ca asta e si problema,adevarul universal pe care incerc sa-l redau in toate randurile mele. Trecerea dintr-o perioada plina de certitudini,in care esti lipsit de griji,in care lumea se invarteste in jurul tau si in care jonglezi cu diferite situatii intotdeauna cu zambetul pe buze intr-o varsta a intrebarilor,a incertitudinii,in care ai cedat rolul principal si esti fortat sa te reculegi dupa vreo gaselnita a scenaristului care ti-a facut rau cumva. Daca ridici condeiul si incerci sa-ti scrii singur episodul,nu ai nici o garantie asupra ce se poate intampla,in afara de faptul ca macar te razvratesti impotriva sforilor si nu mai esti o marioneta a destinului. Oricum ar fi,nu ai nici o garantie. Exista factori care iti pot defini viata : perseverenta,norocul,poate si destinul. Despre destin nu as vrea sa tin prelegeri,desi cred ca deja cunoasteti cele 2 mari ideologii asupra lui : aceea ca ne croim singuri drumul in viata,si,desigur,aceea ca tot ce ni se intampla a fost,intr-o mica sau mai mare masura,scris deja. Nu stiu ce sa cred,decat ca ambele au dreptate,dar sunt extrem de incomplete. Destinul poate astepta 50 de ani pana sa "intre in functiune". Si atunci,cu siguranta avem alegerea de a-l accepta sau nu. Desigur,exista lucruri mai mari si mai importante decat noi,pe care nu avem cum sa le SCHIMBAM,dar si atunci avem alegerea de a fugi. Fuga de responsabilitati poate fi cel mai sanatos lucru pentru un om cateodata.

De altfel,de la 18-19 ani,viata copilului va fi caracterizata prin responsabilitati si alegeri. Marunte. POate alege sa se minta singur si sa nu-i pese de alegeri. Sa nu-i pese,sa sorteze doar ce i se pare demn de sortat. Dar de multe ori va fi lovit in cap de 2 ciocane,simultan,si va fi fortat sa ridice unul dintre ele si sa-l studieze.   ]
Proaspat iesiti din perioada liceului, sunt fortati sa isi aleaga,in primul rand,o facultate. La americani, lucrul asta se petrece mult mai devreme,pe la mijlocul liceului,prin asa-numitele "career projects",iar in anul terminal sunt batuti la cap constant cu problema facultatii. In tara noastra,am observat ca multi tind spre facultati dupa cum "e moda". Dar sa nu ma intelegeti gresit,nu acuz procesul de migrare spre ASE sau facultatea de Drept. Nu la asta ma refeream,ci la tendinta individului de a alege un "trade" util societatii,unul profitabil,deseori "straightforward",din care stie ca pot iesi bani buni. Bani "la vedere".De multe ori mi-a fost repetat in liceu "voi sunteti viitorul" ,"alegeti sa fiti platiti bine pentru ceea ce faceti", "pretuiti-va munca si apreciati-o bine". Procesul e simplu,cand te gandesti la el : Vointa se transforma in efort,efortul,in munca,munca,in bani,banii in odihna binemeritata,apoi totul se reia. Viata e extrem de simpla.  Si ar fi si pacat ca un copil care e bun la matematica sa nu aleaga o facultate de matematica,unul care sta ore in sir in fata calculatorului,sa nu-si aigure traiul din asta, sau unul care e bun la fizica,sa nu se duca la Poli,unde mama avea pe fiica desteapta,nu? E un lucru tot "la vedere" ca in Romania,sunt la mare cautare clasele de profil real,unde copiii invata sa lucreze cu numere mari si unde invata sa gandeasca logic si sa intoarca problema pe toate fetele,in detrimentul altor discipline, cele grupate in categoria "uman",sau cele de la scolile de "arte si meserii". Nu stiu cum e in orasele sau in tarile voastre,dar la mine toti cei care invatau la una din scolile din aceste ultime 2 categorii erau instantaneu
afisati ca prosti. Era o mandrie ca faci parte dintr-o anume clasa din care "aveai toate optiunile" pe viitor,si nu insemna nimic ca inveti sa desenezi undeva sau sa canti la pian,sau ca studiai filosofia,marii umanisti. Ce puteai face cu astia? Poti scrie in CV ca tie ti-a placut Locke sau Sartre,ca l-ai studiat pe Nietzsche? Poate pe la sectiunea cu "hobby-uri". Face the reality,kid,life’s not a dream.
Observ ca acum societatea trece printr-o perioada de negare a artei. Unii chiar indeamna la "gandit putin" sau "gandit deloc". Pe coperta a patra a unei carti (pamflet,ce-i drept),scrie ca "nimic nu poate fi mai putin atragator pentru o femeie in timpul unei partide de sex decat un ganditor care mediteaza la futilitatea actului." . Desigur, asta e ceva amuzant. Lucrul care nu ma amuza e ca in ziua de azi toti sunt pamfletari sau parlamentari si ca ambele grupari traiesc de pe spatele unei alteia. "If you can’t beat’em,join ‘em",sau "If you can’t beat ‘em, at least try " :) ) Astea par motto-urile potrivite. Daca ati ascultat "Dark side of the moon",de Pink Floyd, versurile de la "Us and them" oglindesc perfect aceasta situatie. Exista oamenii de succes,"headliners",si poti fi unul din ei,cu anumite cunostinte si alegeri. Sau poti deschide usa numarul 2,si sa faci parte din categoria celor care ii hulesc. "Us and them/and after all we’re only/ordinary men" "Listen,son,said the man with the gun,there’s room for you inside" "Black and blue..and who knows which is which and who is who.." "Haven’t you heard,it’s a battle of words". A treia categorie e a oamenilor care n-au facut alegerea (inca),si apar la stirile de la ora 5. Sinucigasi,oameni cuprinsi de gelozie si care isi masacreaza familia sau cunostintele. Si dupa stirea propriu-zisa apare genericul prea putin moralizator si oamenii de rand care tipa "De ce ne aratati,ba,asa ceva? Vrem sa vedem masini scumpe,lux,vrem sa vedem lucrurile bune. "

Nu zic,desigur,ca asta se intampla peste tot. E doar o caricatura pe care prefer sa n-o desenez. Poate ca peste 20-30 de ani,gandirea si constientizarea vor iesi din conul asta de umbra si vor fi privite altfel de catre oamenii de rand,nu numai de intelectuali pomposi care apar pe la walk-and-talk-show-uri ,dance-and-sing-show-uri, sau care "gandesc" ca Traian Basescu a gandit prost,sau ca lucrurile merg nu tocmai bine in tara noastra si ca ei sunt avangarda schimbarii. Sau,daca asta nu se va intampla,ma gandesc ca intotdeauna ganditul,libertatea,constientizarea,si toate lucrurile personale care nu pot fi exprimate prin politica si prin asocierea cu grupuri si organizatii vor imbraca macar un vesmant nou. Noul in arta. Un beat-generation al anilor 2050,si asta doar in Romania.

In cartierul meu exista un om pe nume Ionica. Un cersetor alcoolic si guraliv,care ne punea mereu intrebari cand ne intorceam de la scoala. Cand a avut loc batalia de la Podul Inalt, cand a abdicat Cuza, apoi cat fac 3 plus trei inmultit cu trei impartit la trei plus trei,ceva de genul asta. Daca ii nimereai raspunsul,iti strangea mana puternic si iti zambea. Iar daca nu, te masura din cap pana-n picioare si iti spunea "Copile,du-te si invata,ia manualul si invata,lasa mingea!" . Am aflat apoi ca Ionica fusese un elev stralucit,dar ca undeva intre liceu si facultate ,renuntase la studii si plecase de-acasa. Pentru parintii nostri,Ionica era confirmarea tuturor prelegerilor despre necesitatea invatatului. Iar pentru cei care nu isi petreceau dupa-amiaza aplecati asupra cartilor de matematica si istorie,el reprezenta o oglinda,o reflectie a vietii lor daca undeva,la momentul potrivit,nu ar fi facut ceva care sa impiedice acest lucru. Instantaneu,toti din aceasta ultima categorie au exclamat "Eu nu voi ajunge asa!". Ionica si-a continuat viata luand slujbe marunte : ziua lucra ca muncitor necalificat pentru oricine era dispus sa-l angajeze. Cateodata,o sticla de Scandic era toata plata de care avea nevoie. Chiar si ultima oara cand l-am vazut,in clasa a 7-a,m-a intrebat cati ani a domnit Stefan cel Mare. Nu l-am mai vazut de atunci si nu stiu ce s-a intamplat cu el. Dar cateodata,cand invat pentru un examen,imi amintesc de el,si cum mi se parea insuportabil la vremea aia pentru ca ma intampina intotdeauna cu o intrebare. Si apoi imi pun singura intrebare legata de el : ce i s-a putut intampla unui elev eminent ca sa ajunga asa? E acelasi lucru care mi se intampla si mie? A incercat sa priveasca dincolo de directive,de procesul de invatare fortat? S-a intrebat prea mult "DE CE?"? Sau a renuntat pur si simplu? Cert e ca nu cred ca voi sti vreodata.

Si abia acum ajung la chestiunea arzatoare. Cum de ,in lumea asta,lumea-pamflet,intotdeauna apar copii? De ce inca exista dorinta de a avea un copil? Din mandrie? Speranta? Un nou inceput? O noua directie? Dorinta de a-ti exprima sentimente suprimate printr-o alta persoana? De ce majoritatea parintilor nu se gandesc la urmarile unor simple certuri pentru copil? Si mai ales,de ce unii se lauda cu modul in care isi educa copiii,cand ei nu fac decat sa le inchida perspectivele. De ce "eu l-as bate de s-ar caca pe el daca mi-ar face una ca asta" e o lauda,urmata de un raset barbaric? De ce exista inca gandire preistorica in educatia unui copil,desi traim in secolul 21? POate ca acuzam prea mult femeile care avorteaza sau care isi arunca copilul,si ne gandim prea putin la ce se intampla cu copiii normali. De ce "educatia" e primul lucru care le iese oamenilor din gura atunci cand aud ca cineva a violat o femeie,sau ca altcineva s-a sinucis. Nu pot ei sa inteleaga? NU e educatia de vina. Sunt doar urmarile unor fapte aparent minore. E doar mintea umana. Dar in mod sigur copiii nu sunt condamnati sa repete pacatele parintilor doar din cauza ADN-ului. "Sins of the father" e doar atat,o expresie frumoasa. De ce
grija asta de vreo cativa ani pentru sinuciderile in randul tinerilor,si mai nou ,despre "mass suicide"? De ce sunt sinucigasii etichetati ca niste lasi,si toata lumea da vina pe parinti? Daca lumea e atat de grabita sa acuze si sa treaca mai departe,de ce nu se gandeste ca si parintii aia puteau sa fie grabiti? De ce nu se pune o data punctul pe i,sa se spuna ca adevarata vina nu vine din afara,ci din interior,e imposibilitatea de a comunica,de a intelege sau de a fi inteles, durerea pentru care e prea tarziu sa se mai faca ceva? De ce toata lumea se fereste de adevar ,desi propovaduieste adevarul si impartialitatea? Hai sa recunoastem odata,suntem oameni,nu suntem perfecti,nu putem astepta de la copiii nostri sa ajunga ca noi,nu putem sa le cerem sa fie ca noi. Nu ar trebui nici sa-i pedepsim,nici saii ingradim,ar trebui sa-i indragim si sa le explicam. Sa le oferim libertate,sa nu ii implicam in mai multe probleme decat au deja. Sa nu le luam pamantul si-asa destul de fragil de sub picioarele lor. POate ne vor rasplati pentru asta candva. Iar daca lucrurile o vor lua razna,sa nu ne invinovatim. Nici pe noi,nici pe copil.

Kid,when you feel lost,start over. Turn the page. Watch the blank,get lost in the blank,if you need to. Blank is air,it’s the acceptance of not knowing in a world that boasts pieces of knowledge above anything else.It is innocence,willing yourself to remain innocent although everyone seems to be forcing you to go over to their side.  Whether you close your eyes or not,be aware. Awareness is a gift. Whether you’re lying to yourself or not,if you’re aware of it,it can’t really affect you. And most of all ,kid,don’t be in a hurry. You have all the time in the world. Stop in your tracks,look at the ground,at the scorching sun,go visit the edge of the ocean,and if these things tell you something,listen. Do this all for yourself,because no one will value these things for you and no one will really be able to make you believe that they do if it really is possible that they DO. Always remember,in between running,there’s always resting,and in between choices,there’s life. True life.

 
 


Posted by in Divertisment | No Comments »

Juno – ciudatul contraataca

19 ianuarie 2008
La sfarsitul anului trecut au aparut 3 filme pe care,imediat cum am aflat de ele,mi-am zis ca trebuie sa le vad cu orice pret : "No country for old men",in regia fratilor Coen, "Paranoid Park" de Gus van Sant si "Juno",de Jason Reitman. Daca primul e cu siguranta cel mai "greu",iar al doilea e cel mai artistic,"Juno" e o amestecatura de comedie si drama,de situatii penibile si "cute",in stilul american care a prins viata de la "Happiness"-ul lui Todd Solonz (prima scena din Happiness spune cam tot ce e de spus despre acest stil) , a continuat cu "Storytelling" si a capatat recunoastere mondiala (si multe premii) abia cu "Little Miss Sunshine".

Si in "Juno",se pare ca exista un regizor care vrea cu orice pret sa elimine,dar si sa batjocoreasca cele mai cunoscute clisee. Eroina principala,Juno MacGuff (un nume improbabil,dupa cum chiar ea recunoaste in mai multe scene)
,interpretata de Ellen Page,ramane cu un "bagaj" nedorit dupa o noapte de sex cu Paulie Bleeker (numele conteaza foarte mult!),prietenul ei cel mai bun. Filmul incepe cu un fotoliu si un caine si continua cu o secventa "indie"
in care ne e prezentat cadrul actiunii filmlui intr-un stil oarecum asemanator cu "Waking Life"-ul lui Richard Linklater si in care Juno duce in aproape fiecare cadru un bidon cu suc la gura. Eroina bea litri intregi de suc ca sa "acumuleze" destula urina pentru al treilea test de sarcina ("I drank my weight in Sunny D!"
e o replica hilara)

 
 
 
 
 
 
 

Scena de la magazin e ciudata si amuzanta in acelasi timp. N-am intalnit nici un vanzator care sa vorbeasca asa,iar dialogul dintre Juno si "omul cu testele " pare putin probabil ,daca e raportat la realitate,dar ce e important e ca se intampla cu adevarat in film si ca ii ofera un aer "quirky".

Shopkeeper : Third test today,mama bear. Your ego is prego,no doubt about it.
Unknown female customer : It’s really easy to tell,if your nipple’s really brown.
Shopkeeper : Yeah,maybe your little boyfriend’s got mutant sperms,knocked you up twice.
Juno : Silencio,old man! I just drank my weight in Sunny D and I gotta go pronto! 
Shopkeeper : Well,you know where lavatory is… Hey,and you pay for that peestick when you’re done. Don’t think it’s yours just cos’ you marked it with your urine!

 
 
iar apoi

Shopkeeper : So what’s the prognosis,fertile-myrtle,minus or plus?
Juno : I dunno,it’s not "seasoned" yet.
(Test begins to show a pink plus.)
Juno : No..there it is. That little pink plus sign is so unholy…
 

 
In continuare,Juno incearca rand pe rand sa avorteze ("God thanks you for your miracle!",spusa atunci cand Juno se decide sa nu mai avorteze, poate fi o replica menita sa "ia la misto" toata polemica legata de acest act) ,iar apoi sa-i gaseasca bebelusului un loc unde sa creasca fericit. Reuseste acest lucru cand vede in ziar poza lui Mark si a Vanessei (Jason Bateman si
Jennifer Garner),un cuplu care reuseste sa-i satisfaca pretentiile (la inceput,ea mentioneaza ca doreste un cuplu de graficieni,un alt "subtle nod to art" al filmului).
 
 
Fara sa mai mentionez alte lucruri legate de povestea filmlui,trebuie amintita si lumea in care traieste Juno,unde baietii de liceu alearga kilometri intregi in cele mai neasteptate
momente ale filmului (scenele cu alergatul sunt cam ca scenele cu petalele din "American Beauty".)Mai mult ca orice,e o lume rece,fapt pe care Juno il afla pe la doua treimi din film,o lume in care primeaza
nevoia de a avea dreptate,de culturalizare a individului fara ca acesta sa stie cu adevarat de ce e nevoie de cultura,o lume in care doua persoane nu par sa fie in stare sa traiasca pentru totdeauna una langa alta si in care hobby-urile sunt lasate la o parte in mod violent pentru a face loc vietii de cuplu.
Referinte la "modern art" apar peste tot in film,in special in discutiile (oarecum stranii) dintre Mark si Juno :

Mark : ’93..best time for rock’n'roll!
Juno : Nuh-UH! ’77,are you.. Punk volume number one!!
Mark : You’re crazy..
Juno : Dude,you weren’t there.. You couldn’t understand the magic.
Mark : Mh..You weren’t even alive!

Mark : ooh…you hear that? This is my FAVOURITE song.. It’s Sonic Youth doing "Superstar",by The Carpenters.
Juno : Oh,yeah-yeah-yeaah,I know the Carpenters.. Chick drummer,freaky dude,no,like the ..White Stripes?
Mark : You never heard the Carpenters like this..jus’ listen.

Mark : What did you say your favourite band was?
Juno : Didn’t..Uh.. Three-way tie between Stooges,Patty Smith and The Runaways.
Mark : I’m deffinately makin’ some CDs,at least while my kid’s in there.

Juno (picks up "Wizard of Gore" DVD) : "The Wizard of Gore"?
Mark : That is Hershell Gordon-Lewis,he’s the ultimate master of horror.
Juno : Pffft..Please. Darry Argento is so the ultimate master of horror.
Mark : Argento? He’s,he’s alright. But Lewis is completely demented. ‘Kay,we’re talking about buckets of goo,’mean,there’s red corn syrup all over the place,there’s brains comin’ out the Yin-yang.
Juno (holds the DVD case in the air) : Quite frankly,this looks..a little stupid.
Mark : Gimme the tape.

Juno (after watching "The Wizard of Gore"): You have decent taste in slasher movies.

 

 
 


Al doilea lucru important in film este mimica. Genul punand cateva restrictii,privitorul trebuie sa traga concluzii nu numai din dialoguri,ci si din felul in care personajele se stramba,rad,mananca,orice lucru cat de mic e important. Ellen Page reuseste aproape tot filmul sa para plictisita,distanta si "miserupista" ca Juno, la fel si vanzatorul din scena mai sus mentionata (de-asta interactiunea dintre cei doi pare ciudata),
Mark apare mai tot timpul ca un mentor plictisit,dar rabdator,Vanessa,ca o femeie normala,iubitoare (dar fara copii) si sufocanta, tatal lui Juno pare deja resemnat si asteapta ce-i mai rau de la viata (intr-un mod comic,totusi),iar mama vitrega e pur si simplu schimbatoare si ne apare ca o femeie experimentata,cu multe secrete si ganduri neimpartasite (poate ca asta uraste Juno cel mai mult la ea). Paulie este nataraul "sweet",care nu prea are nici o treaba,iar prietena cea mai buna a lui Juno,Leah,reuseste sa ofere tot felul de expresii faciale comice. E important,cred,ca stilul te obliga sa judeci aceste peersonaje mai mult prin prisma a ceea ce reprezinta decat prin ceea ce sunt de fapt (sau felul in care apar.) Astfel,se obtine ironia exact din faptul ca filmul combate cliseele chiar prin niste personaje-cliseu.

Iar al treilea si ultimul lucru care contribuie la stil sunt secventele "in your face". Juno spune despre Leah ca e o majoreta obsedata de profesori,iar apoi camera se muta imediat pe ea si pe profesorul sau,iar noi o auzim spunandu-i "Oh yeah,I totally like Woody Allen!".  Tot Leah ii vorbeste mai tarziu lui Juno despre cat de "hot" este un profesor,iar in acelasi fel,brusc,camera se muta pe un om de 40 de ani,barbos,morocanos,si cu ochelari.
Cand Juno vede alergatorii,aceeasi camera se muta pe pantalonii lor,si noi auzim gandurile eroinei :"When I see them all running like that,with their thiings bouncing in their shorts,I always picture them naked even if I don’t want to. Si poate in scena care mi-a placut cel mai mult din film,cand Juno vorbeste despre mama ei adevarata,cea acre a parasit-o si ii trimite de fiecare Valentine’s Day cate un cactus, filmul ne arata poze cu cei trei copii "de inlocuit" ai ei si cu sotul (de fapt,doar cu gurile lor,si acestea nu difera aproape prin nimic,desi unele zambesc iar altele nu.)

 
 
 
 
 
 
 
 
In marea majoritate a filmului,ciudatenia lui "merge",adica reuseste sa te tina antrenat si sa iti aduca in prim-plan un personaj adorabil(Juno),tocmai prin faptul ca e foarte improbabil. Dar acelasi stil te forteaza in ultima parte,dupa ce ai ras (daca te-ai prins,pentru ca unele referinte sunt foarte subtile,dandu-ti mai multa satisfactie atunci cand stii despre ce e vorba) de te-ai saturat la glumele lui Juno ,sa reflectezi la anumite probleme exact prin ochii ei,si filmul reuseste sa te faca sa te simti ciudat,de data intr-un fel deloc "bun".Lumea plina de referinte inocente te afecteaza si pe tine atunci cand o afecteaza pe Juno.  Daca secventa de la sfarsitul lui "Little Miss Sunshine" e comparabila,in "Juno" ea se petrece mult mai devreme,lasandu-ti si un gust amar,si facand din restul filmului mai mult un slide-show (si veti sti la ce scena ma refer dupa prima vizionare). Nu stiu daca e un lucru benefic sau nu,cert e ca nu
ma asteptam ca un astfel de film sa iti ofere o astfel de gama de sentimente contradictorii. Asa incat,la finalul lui "Juno",nu stiu nici macar ce as putea sa retin sau sa recomand din el. Cu siguranta il recomand tuturor,dar cei care nu "prind" glumele sau nu reusesc sa inghita ciudatenia personajelor cu siguranta vor considera ora si jumatate de privit ca timp pierdut. Nu e un film doar pentru oamenii "indie",innebuniti dupa Moldy Peaches sau Iggy Pop,desi presupun ca ajuta sa "stii" de lucrurile astea (si nimic mai mult. Nu trebuie sa fii un expert,caci tot ce face filmul e sa se "refere" la ele. Poate e si asta un lucru de reflectat. )
Pelicula duhneste a sarcasm,atat din partea regizorului,cat si din partea personajelor,iar fiecare replica a protagonistei e demna de pus in rama. ("You should’ve gone to China. I hear they give away babies like free iPods. You know, they pretty much just put them in those T-shirt guns and shoot them out at sporting events."). Daca iti place asta,atunci merita sa-l vezi. N-o fi cel mai bun film al anului,n-o merita probabil nici nota de 8.4 pe care o are pe IMDB si tot hype-ul din jur,dar daca te gandesti mai bine,era imposibil sa nu se intample asta. Vinovat e stilul,in care americanii se regasesc,iar acelasi lucru s-a intamplat si cu "Little Miss Sunshine".
Coloana sonora e folosita destul de des,asa incat spre finalul filmului poate deveni deja obositor sa auzi acorduri de chitara si versuri destepte despre iubire. Ca o concluzie,filmul merita vazut,cu mentiunea ca oricine se asteapta la o comedie va primi o drama "witty",iar cine se asteapta la o drama nu va primi lacrimile.
 

 
 
 
 
 
Acum astept "Paranoid Park",alt film cu un adolescent in rolul principal,care promite cadre artistice la fiecare pas,si ca te va duce unde nu vrei sa te duci. 
 
 
 
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Anti-definitie

13 ianuarie 2008
Oamenii. Oamenii sunt mai mult decat niste maimute,contrar unui videoclip de pe Youtube care se vrea original pentru ca ne arata slabiciunile lor.
Oamenii sunt speciali. Cu toate astea,majoritatea nu-mi plac. Nu pot explica in totalitate de ce,dar cand cunosc pentru prima oara o persoana, de cele mai multe ori primul gand e sa fug cat mai departe de acolo. Ma sperie anumite interactiuni,si chiar mai mult ma sperie momentul in care imi dau seama ca nu am judecat gresit acea persoana care sta in fata mea si incepe sa-si verse ororile fata de lume,fata de anumite aspecte ale vietii. Si daca undeva admit ca am fost prost si ca pana la urma am ajuns la niste concluzii total gresite,ma apuca un sentiment complet inutil de vinovatie. Dar nu-i nimic,asa am fost construit.
In orice caz,nu sunt mizantrop,homofob,nu sunt nici un fel de denumire scoasa din vreo carte de filosofie si data de vreun individ dornic de afirmare in cercuri selecte. Nu sunt nici un fel de denumire si niciuna n-ar fi valabila in cazul meu. Si n-ar fi valabila in nici un alt caz. Definitiile sunt doar niste definitii. Nu stii ceva,te interesezi,afli,si uau,ai aflat ceva nou. Cateodata iti place atat de mult o denumire si vrei sa ti-o aplici atat de tare incat uiti ce-ai intuit inainte de a sta pe scaun la sectia de politie pentru a-ti face buletin,adica faptul ca nici un om nu e o definitie. John Donne a zis ca nici un om nu e o insula.Nietzsche,ca ceea ce nu te omoara te face mai puternic. (putea si el sa pastreze secretul,dar n-a vrut.)
Nu-stiu-cine a zis ca dragostea si dreptatea,blablabla,si ca daca sunt reunite formeaza o forta de nestavilit. Daca sunt reunite unde si cum? In vreun om? Pai eu am fost drept si iubitor in multe momente,si cred ca toata lumea a fost macar o data in viata. Ce legatura are una cu alta? Prostii. Am auzit intr-o emisiune pe Antena 1 replica data aproape la comanda de o invitata :"Pasiunea e in spatele oricarui lucru de pe lumea asta,daca nu exista pasiune nu exista nimic.." . Atunci,conform dumitale,chiar nu exista nimic pe lumea asta,pentru ca eu am cautat pasiune in spatele primariei si n-am gasit. Probabil ca tocmai veneai de la o partida de pasiune?
Cred ca exista cel putin 10 citate ale vreunui faimos despre orice notiune posibila. Sa ma gandesc la ceva. Uite. Optimism. Caut pe Google,pac. Optimism quotes. "Un pesimist e o persoana care a fost fortata sa traiasca cu un optimist.". Asta o pot inghiti numai daca am chef de ras. Da’ daca n-am? Daca n-am,ma gandesc ca un optimist s-a uitat prea mult la Mickey Mouse. Sau nu,ar fi tot amuzant. De fapt optimismul si pesimismul sunt amuzante. Conteaza intonatia.
Poate ca unii nu s-au gandit inca la asta,dar oamenii zic multe,si cateodata exista altii in pozitii inalte care sa fie de acord si sa puna in rama cate o bucata de "adevar",de "intelepciune". Cand la liceu ni s-a cerut sa scriem in fiecare zi cate o replica celebra si s-o explicam,a venit o zi in care ma simteam ca acum,si am scris o replica de-a mea (in care credeam,ce-i drept,si pe care nu mi-o mai amintesc acum – atat de justificata era!) pe care ulterior am explicat-o,si "receptia" n-a fost buna. Asta e. Asa ca m-am apucat si eu sa scriu replicile persoanelor cunoscute. Conteaza ca e vorba de Shakespeare,Kennedy sau Andreea Banica? Deloc. Daca respectivii au spus ceva care gadila placut urechile cititorului cand si-l repeta pe WC,replica a fost un succes. Si procesul se cheama "invatare". Mai multe astfel de procese creeaza un proces-mama,numit "experienta de viata". Credeti ca rationamentul asta e unul pesimist? Ba deloc,e unul extrem de optimist. Pesimist ar fi "pe oameni ii doare exact in fundurile lor bombate de atata privit la meciuri de vorbele de duh ale lui Gandhi." . Cert e ca eu nu cred in niciunul din aceste 2 rationamente,dar nu le pot nega nici valabilitatea.
Si revin la problema definitiilor. De-a lungul timpului au existat umanisti,iluministi,rationalisti,existentialisti, nihilisti (asta am pus-o de la mine,eu,le penseur.) Da’ stai,probabil ca asta nu spune nimic nimanui. Hai sa luam un exemplu mai recent. Pe lume exista tigani. Rromi. Ei emigreaza. Ilegal. Asa au fost ei facuti. Unii rromi fura,altii sunt inculti,altii isi bat muierea de-o usuca, altii sunt doctori,avocati,membri de partid. Dar normal ca odata ce unu’ ti-a ciordit masina nu-ti mai vine sa le sprijini problematica. Pot sa se duca dracului. Numai o persoana cu o luciditate de cote astronomice ar putea sa ierte un om care i-a pricinuit un rau,si mai ales daca raul ala a venit si-ntr-un moment inoportun. Oricum ar fi,tiganii sunt discutati la televizor. Unii au intrat in contact cu ei,altii ii stiu numai prin intermediul altora. Fiecare are o parere. Chiar si judecatorii,si avocatii,chiar si dreptatea are in lumea asta o fata umana. Pana la urma,tiganul care mi-a furat mie bicicleta poate fi nevinovat,in teorie,daca asa cred juratii/judecatorul. Nu exista dreptate absoluta. Dar exista notiunea de dreptate absoluta. Asta e realitatea. Exista notiunea de realitate,de irealitate,de nebunie,de autism,trauma cerebrala,dar colac peste pupaza,omul vrea sa ia din toate astea numai ce e BINE. Numai cei curiosi cauta sub covor lucrurile negre.  Exista totusi si postmodernismul,cu viziunea sa cum ca nu mai exista nici rau,nici bine,doar oameni si cauze.

Existentialistii moderni sunt mahomedanii,sa zicem. Ei poarta turbane (cliseu),il venereaza pe Allah (poate ca unii nu),nu le plac cuvintele "Salman" si "Rushdie"(poate ca unii il iubesc) puse impreuna,si lupta impotriva "infidelilor" prin asa numitul jihad. Barbatii sunt privilegiati,pentru ca ""Men are the protectors and maintainers of women, because God has given the one more (strength) than the other, and because they support them from their means. Therefore the righteous women are devoutly obedient, and guard in (the husband’s) absence what God would have them guard. As to those women on whose part ye fear disloyalty and ill-conduct, admonish them (first), (Next), refuse to share their beds, (And last) beat them (lightly); but if they return to obedience, seek not against them Means (of annoyance): For God is Most High, great (above you all)." Asta ar cam zgandara nitel miscarea feminista,nu-i asa? ce sa mai zicem de razboaiele pe care le pornesc muslimii.
Dorinta de o singura gandire,un singur mod de viata,un singur stapan peste tot domeniul,e caracteristica multora. Dar pe lume exista atatea religii. Am vazut multi crestini care isi aparau la fel credinta,multi fanatici care mai in gluma, mai in serios,spuneau ca cei care nu cred in Dumnezeu ar trebui impuscati. Am vazut oameni care au luat bataie,sau mai rau,pentru ca au indraznit sa nu tina cu Rapid. Ce sa mai spun de cei care se lauda ca omoara homosexuali. Oamenii sufera pentru ideologii. Oamenii sunt deseori raniti pentru lucruri care nu tin de ei. Si nici macar nu vreau sa incep cu ordinea vs. anarhia, punk vs. politica, Antifa vs. ‘Fa, manele vs. rock,beneficiile sau problemele cauzate de libertate,Basescu vs. Tariceanu, ceausescu si poporul,republicani sau conservatori.
Nu ma intereseaza. Toate sunt niste definitii.  Din pacate,oamenii nu sunt nici pe departe ceea ce gandesc. E imposibil. Oamenii se nasc egali,ce-i drept,daca e sa facem abstractie de ADN si alti factori. Dar exista dorinta de individualizare. La un moment dat,dupa o sumedenie de "experiente de viata",Gigel va dori sa faca cercetare in matematica. Pentru folosul omenirii. Iar frate-sau Dorel va salva cainele vecinei din flacarile mistuitoare,devenind astfel erou. Calistrat gandeste excesiv,ca urmare a faptului ca in clasa 1 colegii faceau misto de numele lui. El ajunge designer de moda,dar cand e pus in fata deciziei importante de a reduce sau nu lungimea pantalonilor care incep sa-si arate vechimea,el ia decizia gresita si da faliment. Radu e misogin. Tibi e slabanog. Tipa aia e buna,da are prieten. Iti place muzica electronica. Nu-ti place parul excesiv si nici ciocolata. Cui ii pasa de ce-ti place tie cu adevarat? Esti in stare sa judeci un om care isi omoara nevasta cu copilu’ nenascut cu tot in bataie sau sa iti ironizezi colegu de lucru care s-a laudat ca a prins o partida buna si a doua zi si-a gasit rahaturile intr-o cutie in fata usii de la apartament. Spui multe lucruri,cu care unii sunt de acord,iar altii nu. Si ,constient sau nu,tu ai devenit un Cicero modern.

Si atunci cand esti pus in fata acestor definitii iesite din gura vreunui tovaras de viata,ai alegerea de a tacea sau de a-i raspunde. Oricum ar fi,alegerea de a fi surd nu o ai. Poti asculta niste muzica in timp ce altii vorbesc,dar undeva,candva,vei simti nevoia de a asculta ce spune cel mai apropiat "fellow man".
Revin. Pe mine ma seaca definitiile. Simt ca cu cat sunt mai multe,cu atat imi e furata tot mai mult din inocenta,pentru ca ajung sa ma gandesc la ele si astfel imi pierd destul timp incercand sa nu ma mai gandesc. Noaptea,inainte de somn,gandurile inutile napadesc. Pana la urma,pe mine nu m-au interesat niciodata reducerile. Costurile la intretinere. Pretul de inmormantare. Relatiile extraconjugale ale vecinei. Nici macar nu ma supar cand cineva nu ma place. Nu-mi e greu sa iert pe cineva. Daca e vorba de un prieten,atunci diverse parti bune ale personalitatii mele ies la iveala. Pot sa ma las exploatat,pot sa fiu un mini-erou,pentru ca nu imi pasa ca exista unii care rad de chestia asta. Se cheama ca sunt bun? Sau rau? E foarte adevarat ca sunt egoist si ca nu mi-as pierde timpul cu persoane de care imi vine sa fug,dar ce pot sa zic?
Pana la urma,tot n-am inteles nimic. De multe ori raman tacut la multe intrebari si raspund cu "nu stiu.". Sunt putine lucruri pe care le stiu,putine lucruri pe care le pot deduce din cele pe care deja le stiu,si chestiile de care cu adevarat n-am habar. Si cand deodata ajung sa ma gandesc la ce camasa sa imbrac,sau daca sa iau produsul de 50 sau de 100 de mii,parca un nor imi apare si imi intuneca toata personalitatea. Atunci sunt redus la un simplu om,intr-o lume in care trebuie sa faci alegeri minuscule. Si e ironic,pentru ca intotdeauna m-am ferit de alegeri.
Si asta e dilema mea. Poate ar putea fi exprimata mai pe scurt : cand sunt pus in fata definitiilor,cedez. Spun lucruri in care de multe ori nu cred. Ma comport de parca n-as fi eu. Cand sunt nevoit sa fac lucruri din "everyday life" ,adica sa imi leg sireturile,sa spal farfuriile,sa invat pentru urmatorul examen,HABAR NU AM de ce le fac. Cateodata chiar simt nevoia de a ma revolta,si incetez sa le mai fac. Imi aduce un oarecare amuzament,dar e clar enervant pentru cei din jur. Si poate ca,ce e mai rau,am incercat de multe ori sa-mi imaginez viata ca altceva decat mi se pare acum. Imi imaginez ca undeva,intre nastere,evenimente sociale si socializare,procesul de invatare continua,"get a job","get a car","get a house","get a wife",traieste si apoi mori,exista si altceva. Si sunt SIGUR ca exista si altceva. Numai ca e intotdeauna incetosat. Nu il pot DEFINI. E ciudat sa vreau fiu inconjurat de atatea definitii,dar sa nu pot defini ceva ce e chiar in fata mea. Poate ca e chiar libertatea. Poate ca ar trebui si eu sa incep un jihad ca sa fac lucrul asta cunoscut,si s-ar gasi vreun iluminat sa-l defineasca pentru mine. Chiar mi-ar sta bine cu o bomba prost incropita legata de burta,in mijlocul Pietei Universitatii,sa zicem. As incalca multe defintii ale altora,as fi un fashion victim pentru ca as alege o dinamita gri peste tricoul portocaliu si incaltarile rosii,as cam intra in contradictie cu spiritele arhitectilor morti care au proiectat cateva din cladirile pe care le voi distruge,POATE ca voi distruge un nou curent de gandire bine ascuns in vreo persoana inainte ca el sa iasa la iveala.. As putea face multe. Nu sariti pe mine daca aleg sa n-o fac. Nu sunt nici bun,nici rau,nu sunt nici pro,nici contra avort,si clar nu sunt "prost" sau "destept" daca aleg sa nu ma implic in anumite lucruri sau sa sprijin altele. Daca as putea transmite ceva oamenilor,ar fi dorinta de a-si vedea dracului de ale lor si,probabil,de a nu mai barfi de fata cu mine alte persoane din cauza unor definitii ale VIETII date de ei. Poate asa as scapa si eu de unele alegeri si de norul din cap. Poate.
De-asta imi vine sa fug. Si o sa fug. Candva. 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Tekkonkinkreet

11 ianuarie 2008
Pentru multi,presupun ca filmele de animatie se reduc la eforturi Disney/Pixar,ca Toy Story, Finding Nemo,Ice Age sau mai stiu eu ce..Madagascar. Shrek. Filme dragute,n-am ce zice. Dar cu siguranta ele nu au reusit niciodata sa ma introduca intr-un univers "verosimil" , unul la care sa ma gandesc eventual si dupa acea ora si jumatate in care vizionam filmul. Pe scurt,razi,iti plac efectele speciale,muzica e draguta,dar n-are nimic special. Filmului ii lipseste exact acel "suflet" caracteristic unei povesti bune. 
Pentru acesti oameni,poate constitui o surpriza ca exista si altfel de animatie. Japonezii o fac de mult timp,dar fenomenul a luat amploare abia cu "Metropolis"-ul din anii ’20. Animatrix ne-a aratat o colaborare intre americani si japonezi de a realiza un "backstory" pentru universul Matrix care mie,personal,mi-a placut mai mult ca toate cele filme puse laolalta. "Spirited Away","Princess Mononoke","The Cat Returns" sau "Howl’s Moving Castle" sunt cele mai cunoscute animatii "serioase" japoneze,o mare parte din ele apartinand studioului Ghibli si lui Hayao Miyazaki, deja un maestru in domeniu.
"Tekkonkinkreet" a aparut in anul 2006,inspirat de cartea cu acelasi nume si de manga "Black&White". Inca de la primele secvente,se vede ca "revolutionar" e cuvantul pe care creatorii sai l-au vrut pe buzele fiecarui privitor. Animatia e fluida,depasind orice standard in domeniu,unghiurile sunt neobisnuite,dar iti raman in minte (acelasi lucru a fost facut si in "Spirited Away"),stilul e unic si nu e sacrificat pentru nimic de-a lungul celor 100 de minute. Personajele arata ca niste adulti,sunt pline de cute,au deseori rani vizibile,fetele le sunt deformate,ca in "A Kid Story" din Animatrix, chiar si cele doua personaje principale,Black si White,doi baieti de 11 ani conformandu-se la aceasta regula. Deci nu e vorba de stilul clasic cu ochi mari si tunsura ridicola.
 
 
Si inainte de a vorbi de cele 2 personaje,trebuie spus ca spatiul in care se desfasoara povestea,un oras (sau un district) numit "Treasure Town",nu se conformeaza nici el la regulile "fantasy" obisnuite. Pana acum,universul din "Spirited Away",plin de zeitati japoneze si cu o ierarhie bine stabilita mi s-a parut cel mai credibil,dar Treasure Town reuseste prin uzul inspirat al culorilor si prin arhitectura uneori familiara,uneori extrem de inovativa,sa nu para un urias templu japonez (desi elementele japoneze predomina),ca in Spirited Away,ci un loc condus de un zeu copil care a hotarat sa sfideze pe toata lumea plasand unde te astepti cel mai putin cate un loc de joaca.

 
 
 
Universul e mai viu ca niciodata. Numai in "Renaissance"-ul francez de anul trecut am mai avut parte de o animatie de acest nivel si de un sentiment de realism,dar filmul era subminat de o poveste sub standard,ceea ce nu se intampla si in cazul acesta.
 
 
Insa e complicat sa explici ce se intampla cu adevarat in acest film. Sigur,cei doi copii atat de diferiti unul fata de celelalt isi castiga existenta batand oameni la intamplare si furandu-le banii. Black considera ca orasul e al lui,iar White e pur si simplu un pic "slow" (chiar el marturiseste mai tarziu ca Dumnezeu l-a facut cu cateva suruburi lipsa) si de multe ori foloseste mesaje criptice si vesnicul "Be happy,be happy". Exista o legatura intre cei doi,care ne este pusa in evidenta la inceputul filmului,si astfel Black trebuie sa il protejeze pe White,care e singura persoana inocenta din acest oras,incapabila de a supravietui de unul singur. Totul o ia razna cand in Treasure Town apar niste personaje pe care Black le cunoaste prea bine : Rat,un batran yakuza,apoi in a doua parte a filmului Snake si masinile sale de ucis,ambele personaje avand aceeasi intentie : de a schimba orasul. La suprafata,filmul are nuante de "mob story". Scena in care White simte ca ceva rau se petrece,"baietii" lui Rat conduc si membrii unei gasti care le-au stat in cale gasesc urechile "sefului" lor intr-o cutie e dovada perfecta.  O alta scena,in care subalternul si protejatul lui Rat il conduce pe acesta pe o alee laturalnica,cu intentia de a-l ucide,e un omagiu adus filmelor cu "gangsteri",prin replici ca "It is a good day to die" si unghiul de filmare "kill bill"-esc.
 

 
 
 
 
 
Flashback-ul si dovada de compasiune si/sau respect a lui Black fata de Rat fac din aceasta scena una din cele mai memorabile.  
Si toate lucrurile normale se termina aici. Odata ce Black si White sunt separati, totul se schimba,ambii intrand in legatura cu un "intuneric" (care intuneric are si un nume).
 
 
Filmul e structurat in "anotimpuri",ceea ce tot vedem de la "Requiem for a Dream" incoace.  Coloana sonora,una pe care tot o ascult de cand am vazut filmul,e asigurata de formatia de muzica electronica Plaid,iar cantecul din final este "Blue Town" ,de la Asian Kung-Fu Generation,aluzie si la o replica de-a lui White la inceputul filmului.
Intr-un oras in care 2 copiii de 11 ani pot zbura,si graficienii isi pot permite sa imbine stilurile,ceea ce face deliciul spre sfarsitul filmului,cand Black isi confrunta demonii si White e la un pas de nebunie.
 
 
Tekkonkinkreet e un film care nu trebuie ratat pentru orice fan al povestilor un pic "altfel". O gramada de oameni,printre care un regizor excelent,un scriitor pe masura,2 formatii care te vor face sa visezi odata cu White scena scufundarii sau cea a cresterii marului,precum si intreaga facultate de arta din Tokyo au dat totul sa realizeze o poveste cu diferite nuante,dar mai ales credibila si lipsita de acel "nimic" pe care il simti cand iesi de la alte filme de acest gen. Sfarsitul filmului mi-a adus sentimentul ca am facut ceva bun in ziua in care l-am vazut,acelasi sentiment pe care il ai cand termini o carte buna,sau un joc bun. Suprarealismul,multe elemente de steampunk (oh,i just LOVE steampunk) si mai ales sentimentul ca esti acolo alaturi de Black atunci cand priveste spre orasul sau cocotat pe stalp sau de White cand se crede aparatorul planetei fac din acest film unul care merita vazut. Nu stiu daca acest film va rula la vreun festival romanesc,dar tare mult imi surade perspectiva de a observa orasul pe un ecran urias. Oricum, vedeti-l,vedeti-l,vedeti-l. Poate va veti gasi si voi suruburile lipsa sau vreo comoara demult ascunsa.
 
Trailer la Tekkonkinkreet,pe melodia din final,aici : 

 
EDIT : Titlul inseamna ceva care s-ar traduce prin "Iron and Concrete" sau "Reinforced Concrete" 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Stiu ce-am facut asta-iarna

4 ianuarie 2008
 
 

Personaje cheie:
Naratorul (io.)
Luca
Marcu
Diana
Ionut
Marina
Valentina
Anda
Iulia
Raluca
Alexandra
Oana
Edith
"The Others" – Denny,Elvis,Georgiana,sofer necunoscut.
Andreea
Mari
Victor
Vlad
Andrei
Omul cu toba ma-sii (ziua 1)
Boarder cu apucaturi specifice (ziua 2)
Nesatula si Nesatulul (ziua 2)
Uituca din Antik (ziua 3)
Lucratori la McDonalds (toata viata.)
Mos afectat (ziua 4)
L’Italiano Vero (ziua 4)
"Saddam" – mos care doarme in gara Brasov,ziua 4
Politaii (in fiecare zi,sa speram ca nu pentru totdeauna.)
Gazdele,un el si o ea

Fiindca exista o perioada intre Craciun si sesiune in care oamenii din intreaga lume au ordin sa se distreze (have fun,foo’!),anumite persoane cu care am fost asociat in vremea liceului (ma gandesc ca erau chiar COLEGII mei. Ah,da,erau? Pe bune?) s-au gandit sa organizeze pe 29 decembrie(o singura persoana – Alexandra – sa organizeze,ceilalti sa fie,bineinteles,oamenii cu replici haioase din jurul lui Dorel din reclama la Unirea) o excursie cu destinatia Bran,satuc acoperit cu zapada,avand printre altele un vizitiu pe nume nea Gheorghe (sau Marin?!) care iti arata tot ce e de vazut pe 200 de para’ si o asociatie stranie cu contele Dracula-Iuu-Sac-Mordenaiduuuu,most recently turned Messenger vampire. Si le multumesc pentru asta. Intreit,inzecit,infinit.

Fiind un discipol al filosofiei "nu duce in spate mai mult decat poti cara" am ajuns in noaptea de 29 la gara Drobeta-Turnu-Severin-cea-mai-moderna-din-Europa-de-Est-si-poate-chiar-Europa-intreaga? (adica aia pe care tot o terminati din 2005,ba Transporturilor!) "inarmat" cu un rucsac plin cu mancare care acum e abandonata intr-un frigider strain si o geanta cu hainutze groase + pasta de dinti + alte utilitati. Fostii mei colegi de liceu + Marina asteptau in gara,insotiti de bagaje,pline si ele cu trebusoare,ca multe mai erau! Peste pamantul rece si in dreapta tonetei cu pateuri de la care lipsea,perfect explicabil,vanzatoarea, am constatat deja primele surprize de sezon:
- Alexandru (caruia ii voi spune in continuare LUCA din motive de abreviere + fanciness,vezi mai jos :) ) ) m-a luat deoparte,si dupa traditionalul "Salut,ce mai faci?" mi-a soptit ca printre indeletnicirile sale in ultimele luni se afla si cititul intens. (acelasi Luca imi zisese in vara ca i-ar fi imposibil sa stea zile in sir in fata calculatorului sa citeasca Harry Potter and the Deathly Hallows,si apoi,gandindu-se mai bine,ca nu a mai citit o carte de nu mai stie cand. ) Numele ultimei norocoase este "Magicianul",de John Fowles,o carte care (garanteaza el) e plina de mistere si intorsaturi de situatie.
- Dupa o discutie despre intarzieri de trenuri, Japonia si sistemul de transporturi in care ministrul si-a dat demisia pentru 3 minute de intarziere cumulate anual, filmul lui Mungiu (Patru-Trei-Doi) si alte chestii minore, madam announceru’ ne-a transmis cu o voce cu sincope si nuante de robo ca trenul pe care il asteptam infrigurati care soseste la linia 2 nu soseste la linia 2 decat cu o ora mai tarziu decat era planuit :) )
- Gara noastra,desi nu are sala de asteptare (are totusi un vagon abandonat de vreo 20 de ani pe care scrie "INFORMATII" cu creta,inaccesibil in nocturna,logic) are baruri la vreo 2 pasi,in care se bea espresso,sau machiata d-aia si in care un mosulet simpatic isi incearca norocu la poker mecanic la doispe noaptea. Am umplut locu’ cu geamantane,cei care-au avut prezenta de spirit s-au postat pe scaune si cei care au vrut sa sacrifice din fondul monetar inainte de a pune piciorul pe pamant alb au scos din buzunar 1 leu (scump.) pentru o cafelutza servita in pahar de uz solo. M-am multumit sa estimez ca are gust de nisip doar pentru ca vanzatoarea se uita urat la mine pentru ca aveam rucsac si il loveam in cap pe respectabilul domn care comandase nisip ,atunci cand ma foiam intre diferite persoane.
- a trebuit sa car boxele Ralucai Suru cu mana mea libera cu care vroiam sa salut..chestii.
- nu a mai existat o a doua intarziere,adica aia pe care contam cel mai mult.

Ziua (mai mult noaptea) zero

Si ne-am imbarcat in trenul de noapte,dupa ce am fugit ca apucatii prin gara dupa vagonu 4 sute si nush cat (de care Marina a zis ca e vagon pentru Hogwarts,good one! :) ))) ) Dupa bagaje de urcat,scaune de ocupat,am observat ca singura replica pe care am inteles-o de la un muncitor beat intr-un accelerat spre Severin e valabila : in rapid mori de cald,in accelerat,de frig.
Trenul nostru avea moaca de accelerat si sauna privata in compartimente. Lucru extrem de ciudat,Luca s-a separat de detasament si si-a luat compartiment numai pentru el si John Fowles. Am inteles mai tarziu ca John Fowles era un cadou de la prietena sa,Edith (what a great name!)  si ca,normal,avea pe langa mistere si intorsaturi si o valoare sentimentala. Drumul catre Bucuresti,primul pit-stop,a fost plin de evenimente neinsemnate,printre care somnul "neintors" al Andei (welcome back :) ) ,insomniile multora si felul in care am confundat eu o structura de metal aflata in mijlocul unui nicaieri cu un om spanzurat ( am tresarit.) . Un cret se plimba disperat prin vagon din cauza unei "neintelegeri". Schelalaitul lui Vlad,caruia ii voi zice de acum Marcu din motive religioase,si-a facut aparitia pentru prima oara dupa o perioada indelungata in care a fost incatusat,el (Marcu) razand realmente isteric la glume,multe ale lui,restul ale mele. :) )
..pana cand,dupa roiuri de blocuri comuniste gri si-a facut aparitia si Bucurestiul.

Ziua unu

Capitala era plina de oameni cu intentia vadita de a lua acelasi tren ca si noi catre Brasov. Mori de ciuda,Bucurestiule. Biletul mototolit din buzunar indica o ora de plecare umana,ceea ce ne permitea sa mancam la "mec".
                                                              -

"Un meniu Big Mac."
(Angajatul tace cateva secunde,semn ca apreciaza ca stii ce sa comanzi deja si nici nu ai pocit numele produsului.)
"O placinta ca desert?" ("Un mar ca desert?" pentru altii. Cine dracu’ ar veni la "mec" ca sa manance un mar?!)
"Nu,m-multumesc."
"Cola,Fanta,Sprite." (observati o absenta a semnului de intrebare.)
"Cola."
"Mare,mica." (idem ca mai sus.lipsa de chef sau o mare problema de exprimare???? Ramane de elucidat. )
"Maare" (ma pregatesc sa gesticulez. La inceput era sa-mi iasa din gura "medie",insa mi-am adus aminte replica "Medium is for people too afraid to spend 5 more cents to order big." )
Si asta e motivul pentru care unii urasc McDonalds.
Totusi,Big Mac-ul e caldutz si cand e mancat in frigider (inauntru nu era loc,bagaje prea multe.) si cartofii inca sunt cei mai buni. Si marele avantaj e ca nu-i faci tu si nici parintii tai. Cui ii pasa de toxine,bulimie sau americani?
                                                              -

Trenul spre Brasov a fost un mare salt fata de ciudatenia de mai inainte. Temperatura era suportabila. Cand iti asezai capul pe geam,puteai respira SI puteai simti aerul rece de afara. Inainte ca toti sa fie absorbiti de peisajul alb,cineva a venit cu ideea ca laptop-ul Alexandrei putea fi folosit in scopuri muzicale. Totusi,curand,majoritatea (eu nu eram atent!) nu au fost impresionati de melodiile "decembriste" si au inceput "zå good ol’ misto" ("ce-i asta? A? Abba?Aaau,Alexandra" ar enerva pe oricine :) )) ) ,ca doar drumu era lung si nu mai rasese nimeni de ceva timp. Rezultat : Alexandra s-a suparat si muzica n-a mai curs :) )

                                                             -

Brasovul ne-a aratat o gara care ar putea fi categorisita drept "misto" si un frig insuportabil. Ca in secventa aia tipica in care esti aruncat in Antarctica si cauti un adapost subteran, am alergat tremurand in interiorul garii,unde un automat,un brasovean si o replica de neuitat ("Da PRIMESTE-L ODATA,FUTU-TI TOBA MA-TII DE APARAT!") au facut deliciul. Nu ca ciocolata calda ce-a urmat n-a fost si ea delicioasa. (Sidenote : Automatele din gara Brasov afiseaza "Eu sunt pregatit" si ceva gen "Eu nu functionez",dupa cum situatia o cere. Lipseste doar un zambilici. Observati totusi antiteza dintre "umanizarea" lor si robotizarea angatilor McDonalds.)
Dupa ce ne-am mai ales cu un pasager (prietenul Dianei,Ionut) si am aflat care autobuz ne duce in sfarsit la casa lu’ Dracula,a ramas doar sa clantanim vreo 20 de minute intr-o autogara si sa ne imbarcam intr-un mijloc de transport arhiplin.
(Sidenote #2 : Urasc mijloacele de transport PENTRU CA au tendinta sa fie mereu arhipline cand ai nevoie de ele.)
Am stat intr-o pozitie de tortura intre doi turisti,boxele Ralucai,propriul ghiozdan si un cur. Pentru degustatori,a se sti ca,vizual,a fost o rasucire,iar la nivelul simturilor,ei bine,ma SIMTEAM prins intr-un cleste. De altfel,autobuzul din si inspre Bran imi va mai provoca neplaceri in zilele ce vor urma.

                                                            –

Primul lucru pe care l-am vazut in Bran,in timp ce ne caram abatuti bagajele in cautarea numarului magic (17),a fost ca nu existau,cum le stim noi,trotuarele. Joviali,soferii nu se sfiau sa foloseasca papagalul sau fratele sau mai mare,claxonu’,in scop de a deznadajdui pietonu’ tupeist pornit sa le stea in cale. Cu bagaju’ la spinare si lipsiti de vreo replica spumoasa care sa mai indulceasca atmosfera (chiar si schelala-rasul marca Marcu disparuse) ,am pornit-o rand pe rand pe langa castel, cateva magazine,un restaurant si o pancarta pe care scria OVI TOURS (si care mi-a servit ca prim reper in tot timpul asta) ,pana ce am ajuns in mainile si la mila gazdei noastre primitoare,o cunostinta a dirigintelui nostru care a fost. Ca urmare,preturile au fost mai mici. 2500000,cand altii raportau si preturi triple pentru acelasi timp petrecut la munte. Singurul dezavantaj a fost frigul,oarecum. Sobele de teracota nu se incalzeau singure. Ca sa tai lemne iti trebuie ceva pricepere (trebuie sa repet balada studentului care si-a taiat toate degetele,in afara de cel mare,intr-un exercitiu cu toporisca?SCRRSHHHT,VALEUUU,cheama salvarea,Adi nu mai are-o mana.). Din fericire,taietor a fost nenea gazdashu.

Sincer,un lucru pe care nu-l luasem in considerare in excursia asta (desi imi dau seama ca multi il luasera,ca prea erau posomorati in tren) era ca NU aveam sa mai stau cu Luca si cu Marcu in camera,data fiind existenta cuplurilor :) ) (HINT : nu este vorba de Luca-Marcu.) Rezultatul : am fost lasat putin pe dinafara si grupat pana la urma cu Diana si Ionut (multumesc ca m-ati suportat! :) )) ) Dupa ce toata lumea a despachetat si a dat semne de "hai pa ca mi-e somn",usile s-au inchis,unii au mancat,si apoi pe toti i-a cuprins somnul dureros de dulce,mai mai. (Multumesc mini-sobei din camera pentru ca a fost acolo,pe langa varianta de soba normala,caci tare nu vreau sa stiu ce fel de om de zapada ajungeam in cazul celalalt.) 

                                                            –

Vestea ca distractia de anu’ nou face 400 de mii a venit pe nepregatite pentru multi. Lista cumparaturilor trebuia modificata. Asa ca dupa o rabufnire a Valentinei si supararea numarul 2 a Alexandrei,au modificat-o. S-a tras linie,siii…tot 400 de mii :) )) (dar si promisiunea ca ne vor fi returnati banii care raman.) Si asa Alexandra + cineva din tabara "the others" (ma uit la Lost,da.) s-au aliat intru sfante cumparaturi.

                                                            –
 
Atractia principala a serii era o iesire in Bran dupa orele de sezut,care sa ne introduca in atmosfera,pe de o parte,si sa ne faca sa ne deschidem portofelele,pe cealalta. Inca nu cunosteam drumul ,asa ca m-am luat orbeste dupa colegii mai "observatori",adica Diana,Ionut,Valentina si Anda. (semnele ca cel cu OVI TOURS nu i se aratasera inca lui Moise.)
Am acoperit o distanta extrem de mica,dar care mie (normal) mi s-a parut uriasa,dat fiind ca nu eram atent pe unde mergeam si ca eram obligati sa mai facem din cand in cand slalom printre masini (nu printre cretini,bai Parazitilor.)
Asa am ajuns la rascruce (pe care eu n-am observat-o),la semnul pe care scria "Muzeul Bran" (bine ascuns sub niste tufe,normal ca nu l-am distins) si la targul adiacent. Mai patrunsi de povestea (cu final trist) lui Jack Randunica decat in alti ani,muntenii au pus mult mai multe cufere din lemn la vanzare. Arrrgh,matey! Masti de zombies,vampiri,Arnold,creaturi care mai de care mai hatre si materiale copilaroase si neconvingatoare te imbinau sa scoti suta si sa te gandesti ca e bine sa fii precaut,Halloweenul e peste vreo 8 luni.
Muntenii sunt cunoscuti pentru cojoace si pofta de bauturi spirtoase,motiv pentru care au vandut berechet din amandoua in targ. As fi preferat ca bauturile sa fie plasate in sticlute sau macar sa aiba CEVA distinctiv,nu doar o pisoarca intr-o sticla de Cola de 2 litri. Si "cojoacele" s-au transformat in niste pulovere de lana. Lana ma sperie.
Un castel Bran in miniatura era captiv intr-un cristal in care mai ningea,si mi-am dat rapid seama ca asta ar fi cel mai bun "suvenir". Dar pentru cei care nu apreciau "tokenurile" ,era destul si pentru a-si potoli stomacul. Renumitele "Kurtos Kolacs" se vindeau din abundenta atat in targ,cat si in afara lui,in ambele locuri fiind o coada de nedescris. (asta imi aminteste de orele pe care le-a petrecut Luca la o coada pentru Kurtos la zilele Severinului.) Ghiciti ce comercializa "Mama Cozonacilor". O gogoserie parea extrem de nelalocul ei intre doua tonete care vindeau un singur tip de breloc multiplicat de 100 de ori si niste cufere.
Dar exagerez. Nu tot targul a fost plictisitor. Exista si o "Skeleton Tavern",care te imbia cu aceleasi produse + vata pe bat,pe care s-ar putea sa mi-o imaginez + un tunel al groazei (Tunelul Groazei!!!),in care am fost cand eram copilandru,dar pe care acum nu l-am mai apucat (pretul.). Totusi,scarile din lemn pe care urcai spre tunel erau "delicioase". Anda a avut performanta de a se rataci de grup de vreo 4-5 ori,timp in care si-a cumparat suveniruri.

Dupa prea putinul timp petrecut in targ,ne-am intors in camere,unde Diana a preparat licoarea magica (vinul cumparat mai inainte,la care a adaugat niste scortisoara. My idea. ). Vinul fiert ne-a toropit,dupa care am jucat macao. Anda si cu mine am pierdut fiecare meci.
Deja ne simteam adormiti si era putin peste ora 20:00. Ionut a avut ideea ca o tura pe partia din spatele casei cu sacul ne va dezmorti. Anda a avut alta : dusul.

                                                             -

Prima oara cand m-am dat si eu cu sacu’ in viata mea si deja am avut ideea "ia sa vad ce se intampla cand nu pui frana deloc". Din pacate,partia se termina brusc. Spatele si bietele mele coate,asta a fost doar inceputul!

                                                             -
Un lucru care ii ingrijora pe multi (vinul cauzeaza bucurii de scurta durata si ingrijorari mari.) era ca destrabalarea la Poiana Brasov (clasica) era programata in aceeasi zi cu petrecerea de Revelion. Mie nu-mi prea pasa mult de Revelion. Dar o partie buna,un snowboard sau/si o sanie ma imbiau ca o ciocolata pe la ora unu. Dupa-amiaza.

Si somnul a venit. Si a fost bine.

Ziua doi

Trezirea ca la armata,numai ca sa plecam cu aproape doua ore mai tarziu,observatia (in sfarsit) ca o singura baie pe etaj inseamna imbulzeala atunci cand fiecare trebuie sa se spele pe dinti,sa isi admire chipul,sa isi aranjeze podoaba capilara sau sa elimine excesul alimentar nedorit printr-o extremitate sau alta (boratul se ia in calcul.),toate au venit parca prea repede pentru cat eram de plictisit/obosit. Am deschis in sfarsit sacosa cu haine si am cautat pantalonii de ski,injurand silentios cand am realizat ca se aflau inca intr-un dulap maroniu din Severin. Nu-i nimic,jeans will have to do.

Acelasi autobuz al groazei,de data asta din Bran spre Brasov,m-a facut sa ma gandesc ca poate nu mi-a trecut de tot raul de masina pe care l-am avut in "my early years",si asta in timp ce stateam pe scaun. Inca o ciocolata calda in gara Brasov,aflarea vestii ca va mai trebui sa schimbam doua autobuze,si frigul "de crapa pietrele" au contribuit la un pic de deznadajduire. Poiana Brasov se afla,in acel moment,prea departe.
Si totusi,urmatorul autobuz n-a mai duhnit si nici n-a fost plin,si astfel drumul a parut mai scurt. Totusi,ultimul autobuz,spre Poiana,a fost din nou intesat de turisti flamanzi dupa cateva coaste rupte (proprii) si drumul spre "Partieeeee!" a fost unul din cele mai lungi. Ever.
Cumva,in final,am ajuns si in Poiana Brasov,unde locurile de unde puteai sa inchiriezi sanii,placi,ski-uri sau snowmobile-uri parca s-au inmultit.  Luca si Edith au schiat,impreuna cu Marina,care oricum a venit si a plecat cu "the others". Vanataile cauzate de sacul din seara precedenta mi-au taiat pofta de snowboard (si de alte vanatai),asa ca sania a fost alegerea evidenta. Saniile marilor creatori pentru acest sezon sunt din plastic si se controleaza,cum sa zic eu,"ca curu’". Prefer varianta din metal. M-am plictisit rapid de sanie si de oamenii pe care trebuia sa-i ocolesc. Impreuna cu Diana,Ionut,Valentina si Anda am luat telecabina si ne-am indreptat spre taramuri mai putin populate. Drumul spre varf a fost mult mai usor decat ce a trebuit sa facem pentru a ajunge in telecabina,ce sa mai zic de boarderul cu apucaturi si nuante de gay care,ca sa-si faca loc printre noi,a folosit adresarea pe un ton rece "Pardon…Pardonnnnn…Mersi…Mersiiii.."

                                                               -

In varfu’ muntelui multe minuni este. Si merita pozate. Asa ca multe poze au iesit cu brazii falnici,norii de deasupra noastra sau gardul improvizat pe care l-am sprijinit fiecare,rand pe rand. Drumul improviazat a fost transformat in partie impriovizata,multi schiori experti dandu-ne batai de cap. Boarderul de mai inainte a revenit in forta, si dupa ce ca a fost cat pe ce sa o mature pe Diana pentru ca a MERS pe un drum care nu era partie,a mai dat si replica tampa "Asa,ba,asa,pe mijloc sa mergeti.",a miscat din buze de mai multe ori,a facut un 360 si dus a fost,in prapastie,coborand tacticos intr-o noua aventura tipica. Spre ca si-a gasit obstescul sfarsit acolo.

                                                               -

Multi nu au fost atat de norocosi incat sa mai prinda o telecabina. In timp ce ei incercau sa se agate de speranta ca,totusi,vor ajunge in ultima,noi am hotarat sa bem ceva cald,iar eu,sa ma infrupt din carnea munteneasca. In Poiana Brasov mancarea e multa si scumpa. Asta nu a impiedicat-o pe o femeie sa comande de cateva milioane pentru ea si tovarasul ei då viatza si sa ma faca pe mine sa astept zeci de minute ca pulpele lor sa se friga si omu’ de la stand sa faca un calcul. Totusi,carnea chiar a fost buna.

                                                               -

Intoarcerea la Brasov a fost anosta,si faptul ca mai aveam inca doua autobuze de schimbat m-a facut sa ma alatur Alexandrei,Oanei si lui Edith si sa iau un taxi spre Bran. Asa am economisit si timp,si nervi :) ) Am putut face dusu’ de Revelion la o ora acceptabila,am putut dormi (Doamne’ pazeste,se facuse ora 10 seara si noi inca dormeam.) La ora 11 petrecerea inca nu incepuse decat pe alocuri si eu ma uitam la un concert inregistrat cu Giastin Timbårleic pe HBO la tv-ul din camera lui Luca.

                                                               -

Daca ar fi sa descriu petrecerea in sine,as scapa cu "n-a fost mare lucru". Si n-a fost. Am aflat din nou ca daca amesteci prea multe feluri de bautura vei capata nuante verzui si un oarecare "awkwardness". La miezul noptii am ciocnit entuziasmat cu toata lumea si am pupat pe toata lumea :) )) 40 de minute a trebuit sa astept ca reteaua sa-mi permita sa-mi sun anumite rude pe care eu si-asa nu vroiam sa le sun. Obligatiile,pfft.
La ora 2 eram deja ametit si cuprins de o stare de greata din cauza de prea mult vin inghitit ,featuring ceva doze de bere si alte gaselnite. La ora 2.20 am borat in veceul in care toata lumea se pregatise atat cu atat entuziasm pentru marea petrecareala. Iar la ora 2.30 am hotarat ca putina odihna in propriul pat,departe de zgomot,m-ar ajuta. "Ma pot intoarce cand vreau,daca vreau,desi probabil n-o sa o fac.". Diana si Ionut si-au facut aparitia exact cand m-am bagat in cap,cu acelasi scop. Pentru mine,petrecerea s-a terminat aici. Spre deosebire de altele,muzica nu a fost nasoala,ba chiar a fost placuta . Chiar am auzit ca pe la ora 5 lumea dansa beata pe Queen si "Love of my life" sau vechituri adorate inca de multi precum "Casuta noastra".

Ziua trei

Telefonul m-a trezit la ora 12. Stabilisem cu ceva timp inainte ca ma voi intalni cu Andreea in Bran. Cand am vorbit cu ea in dimineata aia,de sub patura si inca mahmur,mi-a zis ca am o voce din strafundul unei pesteri si a crezut ca patisem ceva,probabil vreo mana rupta. :) )) Ziua aceasta nu mai cuprindea vreun plan de grup,asa ca eram liber sa fac ce vreau,si asta includea intalnirea cu Andreea si "gasca" ei. Am fost sa verific daca pe 1 ianuarie exista ceva deschis in Bran,si exista,spre mirarea mea. Andreea a sosit undeva intre 3 si 4,a luat ceva timp pana ne-am gasit pe teren neutru,iar atunci cand ne-am gasit in sfarsit,mi i-a prezentat pe Mari,prietena ei mai arhitecta,precum si pe Victor,Vlad si Andrei. Eu si Andreea am colindat parcul de la Popasul Reginei,unde am incercat sa fac ingeri in zapada proaspat depusa si unde am aflat despre Busu-manelistul-minune si despre saruturile-ciorba-pleosc despre care deja facusem teorie inainte.  Cineva,probabil un paznic,a inceput sa se uite urat la noi,asa ca am facut stanga-mprejur si ne-am indreptat spre Antik,una din cele 2 pizzerii care erau deschise in acea zi (cealalta fiind Cheile Castelului. Degeaba aveai cheile castelului,totusi,castelul in sine fiind inchis cu pe toata perioada. ) . Atmosfera si arhitectura locului m-au incantat,precum si persoanele de la masa. Victor a parut interesat cand a auzit ca am un prieten care "creste" iarba in ghivece in propria-i casa :) ) Vlad era meditativ,raspunzand la discutii despre Radiohead si muzica indie,narghilea si lucruri mai "lumesti". Andrei a fost nemiscat si negraitor pana cand a pomenit ca deseneaza in stil manga,ceea ce mi s-a parut extrem de interesant,eu fiind ahtiat dupa manga si anime. Nu a mai contat ca cei de la Antik au uitat sa-mi aduca ceaiul prima oara. Cand am plecat,urmele de toropeala mi se dusesera definitiv. Am mai facut niste poze si cei 5 s-au intors spre Moeciu,unde am aflat ulterior ca a izbucnit si un incendiu dupa ce am plecat noi definitiv. Din fericire,ei n-au murit.

                                                               –

In drum spre casa,adevarata ninsoare s-a dezlantuit,ninsoarea aia "ca-n povesti" pe care n-o mai vazusem de ceva ani buni. Am mers agale prin zapada. N-aveam de ce sa ma grabesc,la urma urmei,cabana era inca goala,toti fiind plecati ori la plimbare,ori la Brasov (am refuzat sa merg din nou la Brasov din cauza "frigiderului") ,ori la Predeal. Mi-a placut fiecare fulg cazut si am stat sa cercetez imprejurimile (de altfel,asta a fost ziua in care am invatat cu adevarat drumul si cum sa ma "descurc" prin Bran.). Cand am ajuns,in cabana se mai afla doar Marina,proaspat sosita de la Predeal,cu o istorisire despre cum si-a rupt o femeie coloana vertebrala pe partia mult mai dificila decat in Poiana si cum pe o o strada din Brasov un betivan s-a intalnit cu un alt betivan,s-au imbratisat si apoi s-au intalnit cu un al treilea betivan (demna de un roman chestia asta.)
Auzind povestiri cu coaste rupte si betivani regasiti,am avut un chef nebun sa ies afara,asa ca n-am ramas in camera. Am mers din nou in targul cu cufere si masti pentru ciocoflenderi (inca nu mi-am dat seama ce inseamna asta,dar cica "maestrul " Piersic ne spune intr-o reclama la RCA.) ca sa-mi mai clatesc ochii cu treburi deloc folositoare societatii,dar targul era deja aproape in totalitate inchis din cauza ninsorii care luase pe nepregatite manusile,hainele din lana,caciulile colorate si fularele doar pentru fete aflate acum sub pungi,ca sa nu ramana repetente si anul acesta. Lucrurile,nu fetele.
Dupa ce am achizitionat minunatia de Bran in miniatura,sclav intr-un glob,am mers prin targ,printre tonetele goale acoperite de zapada. Locurile prin care inainte misunau cumparatorii erau acum pustii. Am fost instantaneu cuprins de nostalgie,si cred ca sentimentul a persistat intreaga zi,precum si in ziua urmatoare,pentru ca am observat o schimbare radicala de comportament si nu am stiut atunci carui fapt i se datoreaza.
Cand m-am intors la cabana,mai multa lume se intorsese deja.

                                                              -

Obligatorie era in acea seara o noua iesire pe partia din spatele casei,de data asta in companie mult mai restransa ca in prima seara. Se asternuse atata zapada incat o simpla coborare cu sacul m-a facut alb din cap pana in picioare. Au mai urmat plonjari si batai cu bulgari,iar dupa o bataie "generala" in curte,Diana a avut ideea sa facem un om de zapada,idee care a nascut trei bulgari mititei suprapusi pe capota unei masini. Doar atat s-a putut :) )
Ulterior,si Luca a avut ideea unui om de zapada,si a si insistat cu planul sau. Am hotarat sa-l ajut,dar cum manusile ma impiedicau sa fac un bulgare ca lumea,le-am abandonat si am inceput sa "lucrez" cu mainile goale. Intr-un minut,nu-mi mai simteam mainile,dar am mai persistat vreo 10 minute pana ce bulgarul s-a putut compara cu cel al lui Luca. De doua ori am mai iesit sa il ajut,o data in ciorapi,si a doua oara complet descult,ceea ce a atras replica cea clasica cu inconstienta :) )
Din camera,il mai auzeam cateodata pe Marcu rastindu-se la Luca :"Hai ba! Vreau sa-l vad gata,sa-i fac o poza", in stilul lui consacrat.
Seara,vin fiert,jocul de carti,dulciuri si gandul ca in ziua urmatoare ne vom trezi ca in armata ne-au tinut companie. Marina triseaza la macao :) )) Anda nu a mai pierdut fiecare meci,le-am cam pierdut numai eu. Alexandra a jucat si ea in premiera,da’ mai mult a baut lapte. Intr-un sfarsit,obositi,fiecare s-a retras pe la camerele lor,bagaje s-au facut,fermoare au parait si doar rasul isteric al lui Marcu s-a mai auzit o perioada de timp,dupa care intunericul ne-a intampinat.

Ziua patru

Fiindca orice perioada intre Craciun si sesiune,in care lumea are ordin sa se distreze,se va termina odata si-odata,asa a trebuit sa fie si cu vacanta de la Bran. Invalmaseala cauzata de "tatareala" pe baie,fuga spre autogara,a treia intalnire cu dusmanul meu de moarte,autobuzul groazei (imi vine rau numai cand ma gandesc,zau),durerea de gat care a aparut ca rezultat al "inconstientei" la care s-a referit Luca,poate si alte lucruri,toate m-au facut mai putin comunicativ.In gara Brasov,oamenii care dorm pe banci put. A branza. Dar au politaii grija de ei. Rest easy,comunitaru’ pazeste. Pazea!
 In trenul spre Bucuresti am mai jucat putin carti,apoi am incercat sa dorm in timp ce ceilalti vorbeau despre accidente ce puteau fi mortale.
Am aflat de la persoane aflate mai in Severin ca stratul de zapada era gros acolo,dar nu prea am crezut-o si pe-asta,sau eram prea obosit sa ma gandesc la ce ar putea sa insemne "prea gros". In Bucuresti am comandat de la "mec" din nou,nefiind intrebat de placinta de data asta.
Believe it or not,calatoria dinspre Bucuresti spre Severin ocupa o buna parte din amintirile mele despre ziua aceasta,si mai ales un muncitor roman in Italia cu care am picat in compartiment,pe langa deja consacratii Luca si Oana. In conditii normale,cred ca omul m-ar fi amuzat la culme. Prima oara cand l-am auzit vorbind,subiectul era revolutia din ’89 si interlocutorul era un batranel. Se pare ca "italianul" era un suporter ceausist. Batranul ne-a intrebat de unde venim,si i-am raspuns in felul meu serios,fara prea multe cuvinte irosite (durerea de gat ma impiedica.). El i-a spus apoi muncitorului despre copii care vand droguri si comit infractiuni,si ca se mira cum ca atunci cand exista copii ca noi,inocenti (ar trebui sa fiu flatat),ceilalti mai pot sa faca asta in continuare. Imi amintesc ca l-am intrebat pe Luca cum si-ar creste copilul. Apoi mosul a plecat,lasand in urma un interlocutor inca insetat de vorbarie.
Si vorbarie a fost. Omul si-a povestit intamplarile sale in Italia,cum angajatorii sai l-au tras in piept si cum un tovaras de lucru tunisian sau nigerian l-a "iluminat",fapt pentru care a ajuns sa-si bata angajatorul,fara prea mare rezultat insa ("avea gatu’ gras ca un porc,si mi-era ca si daca dau in el,nu simte!",marturisea el.),asa ca a luat o caramida de jos si a fost gata sa-i crape teasta,lucru pe care l-a recunoscut si in fata noastra si care a parut singurul fragment nelipsit de sens din toata povestirea lui. Au urmat filosofii intregi de viata ("italienii pot spune si 500 de minciuni pe zi","arabii…au coborat si ei din pom..",toate razboaiele religioase pornite de arabi au aparut din cauza "unei indigestii ale lui Mahomed ala,profetu’ ala",nevasta-mea are claustrofobie,asa ca "opresc liftu’ si ii urlu : VAI,MOR,MOR!) si cate si mai cate. In toate acestea omul amesteca frumusel romana cu italiana,folosind odata cuvantul "pacienzia",care ne-a facut pe toti sa radem copios,precum si pocitura "folie" de la itlianul "follia".
Dupa ce omul a fost ridicat de pe locul sau de o persoana de "sexul dama" (hahahahaHA!), toti trei am inceput oarecum sa-l barfim,eu spunandu-mi parerea despre filosofia lui,Luca razand si barfindu-l copios si Oana doar ascultand.
Aproape de Severin,am ascultat niste Dire Straits,Enya si Holograf (!) pe i-Pod-ul lui Luca,dar nu prea mi s-a schimbat starea de spirit.
Cand l-am strigat pe coridorul trenului,cineva a comentat despre numele lui Luca ca e foarte italienesc,pe langa alte lucruri .
O zapada in care puteai sa te si ineci daca vroiai ne-a intampinat in Severin. Era tarziu si nu prea circula nici un taxi,desi toata lumea avea mare nevoie de asa ceva. Toti au luat-o pe jos de la gara,si orasul a devenit suprasaturat de bagaje trase agale. Dar parca pentru prima oara,saniile au luat locul masinilor,iar oamenii mi-au parut mai fericiti,chiar daca pentru putin timp.
Acasa asteptau compresele si ceaiul.
                                                         -

Aceasta insemnare a fost scrisa pentru a evita un raspuns clar la intrebarea "Ce-ai facut la munte?". 

 
EDIT , 7 ianuarie : In premiera,capitolul poze,cu tot cu comentarii si (unele) modificari,ca sa fie mai "juicy":
 
 
 
Poza care ar fi un poster bun pentru filmul ICE AGE,cu POSTERiorul personajului Manfred in prim-plan (da,mamutul,doh.)
 

 
"Captain,iceberg! ICEBERG RIGHT AHEAD!!!!"
 
 
"Bai Frodo,creca am ajuns inapoi in Comitat,iete la astia ce mici e."
"Si mancarea?" 
 
 

 Rusoaicele au cedat in fata romancelor in setul secund. La conferinta de presa s-au auzit,intr-o romana stalcita,cuvintele "cacat" si "gazon".

 
 
 
Jucatoarea al carei nume va fi pe buzele tuturor (cand se vor trezi din betie.)
 
 
Staff-ul echipei : secundul,2 fane inraite si antrenorul (exasperat.)
 
 
"Fantezie romaneasca",tablou din Evul Mediu. 
 
 
"Greetings,young witches and wizards. I will be your Divination teacher for this year. Together,let us decipher the mysteries of the Inner Eye. Oh,you there,third row,second seat.Yes,you,the blond boy. I wouldn’t step into any trains on New Year’s if I were you."
 
 
Modern piece of art,or just postmodern pre-brain piece of shit?
 
 
 
Cand ajungem,porcul si vinul pentru mine,rosiile si ceapa pentru tine. 
 
 
EU promovez aruncatul ambalajelor pe strada. 
 
 
Remember Hansel and Gretel? Wanna do something fun to your friends?  Put them in a room,boil them and see who falls asleep and who screams.
 
 
Cand din carcium-am iesit,
Soarele s-a innegrit,
Si cand taica-meu urla,
Io i-am spus sa nu mai bea. 
 
 
 
 
Let me tell you something,son,laughing when someone’s taking a picture of you is like overcoming your fear of the dark when you’re 3. It’s just too much,too soon,too fast.
 

 
S-a furat mireasa.  Nu,nu mai trebuie sa platiti recompensa. Da,era prea intuneric. Nici daca as vrea n-as mai gasi-o.
 

 
Un castel suparat si inchis. Si eu as fi,daca in mine s-ar fi filmat videoclipuri cu Natalia Oreiro si RBD.
 
 
Un’,doi,si..
These skis are made for skiin’,
An’ that’s just what they’ll do,
If you fall down while skiin’
It’ll be broken ribs for YOU.
 
 
 Behold,my brothers,the very definition of punk :
Wear bright colours? Check.
Act like drunk even while (sadly) not drunk? Check.
Wait in the middle of the road hoping someone  is punk enough to give you
5 cents for another beer? CHECK.
 

 
Uita-te aci,si daca gasesti vreo urma de pasi care sa nu fie a vreunui bancher,star de cinema sau soprane,poti sa iei barosul ala de jos si sa-l duci in partea ta de santier.
 
 
He deals the cards to find the answers,the secret geometry of chance,the hidden law of a probable outcome,and numbers lead a dance. 
 

 
Tara arde (literalmente,uita-te-n spate.) si baba…unde-i?
 

 
And am I supposed to think a rather large CAT did this to my picture?
 
 
"Dar Scufito,de ce mananci atat de mult?"
"Pai,lupule,HIEHIEHIEHIHEAAAHAHAHIEHIHEIAJIHEDIEEEEEEEEEEEEEEE,ca sa rad si mai isteric,desigur!" 
 
 
Aici si-a pierdut regina cercelul.  
 
 
Time’s up. You lose. 
 
                                                          To be continued,next year.. sau poate ca nu.
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Revelatiile muzicale si durerile de cap

29 decembrie 2007
Vreau sa trec repede la subiect. A fost un an plin,dupa cum zice toata lumea pe la toate posturile de televiziune. Fiindca toata lumea face tot felul de "bilanturi" la sfarsit de an,m-am gandit sa strang laolalta 10 (EDIT: acum 11! )din aberatiile muzicale (la propriu,dar in sens bun ) mai putin cunoscute pe care le-am descoperit anul asta si care m-au impresionat. 
 
1.  Stolen Babies

Stolen Babies ii au in componenta,printre altii,pe Gil Sharone (excelent!) la tobe si pe Dominique Lenore Persi la voce,cei doi infiintand trupa ca un fel de follow-up al unui proiect mai vechi,The Fratellis. Cu un urlet electrizant,dar si o voce care se potriveste perfect cu atmosfera stil Beetlejuice/circ/horror show, Stolen Babies impresioneaza prin..faptul ca te fac sa sari pana la tavan,prin niste gaselnite care mai de care mai amuzanto-ciudato-inovative in concerte si prin faptul ca desi apartin unui val avangardist,stiu sa-si tina sunetul sub control.  Muzica lor este cladita parca pentru omul care poarta zeci de insigne cu Emily the Strange,ei fiind influentati de veteranii Dresden Dolls si poate si mai ciudatii Sleepytime Gorilla Museum. Primul lor videoclip,la piesa "Push Button" (absenta lui "the" fiind cea care separa cantecul de Push the button-ul altora) a beneficiat de ajutorul graficianului Crab Scrambly (unul dintre desenatorii mei preferati). Rezultatul e o atmosfera cu nimic mai prejos decat cea dintr-un trippy movie de zile mari : 
 

Sau probabil ca preferati unele "evolutii live". Observati apucatrurile claparului si mimica solistei :) ))
 
 

2. Sakert! / Hello Saferide
 
Sakert! si Hello Saferide sunt de fapt una si aceeasi persoana,o suedeza pe nume Annika Norlin,al carui album de debut (sub numele de Hello Saferide) a fost "Introducing..Hello Saferide" si a continut versuri catchy (veti fi incantat sa auziti balada penpal-ului de 40 de ani pe nume Luke care se da drept o alta persoana sau cea a admiratorului secret din "Highschool Stalker". Pline de o sinceritate dezarmanta sunt mai ales "The quiz",cu mentiuni de Seinfeld si Ricky Lee,sau "If I don’t write this song,someone I love will die".). Intr-adevar,sinceritatea m-a impresionat,dar versurile nu. Asta pana cand Annika s-a hotarat sa scoata un album in suedeza,sub numele de Sakert! (literalmente "in siguranta" in suedeza.). S-au dus versurile despre comportamentul stangaci,iubiri obsesive,oameni care nu sunt ceea ce par,pentru ca eu nu inteleg boaba de suedeza. (EDIT : desi am cam inceput sa invat!) Si totusi melodiile mi s-au parut si mai catchy ca prima oara. Avem un intro superb,care mi-a furat o exclamatie (uaaa ce voce are!) ,apoi intram direct in "Vi Kommer at do samtidigt" (We’re gonna die at the same time,you and I,melodie dupa care s-a facut si un cover in engleza. bleh.) ,un fel de piaza-rea muzicala si romantica :X Glumeam. "Allt Som Ar Ditt" (Nu Stiu Ce Inseamna) este primul single,EXCELENT,progresiv,graitor,agresiv,cu un videoclip "truly indie". Ce mai,un imn urban de care si Verve ar fi mandri :) ) Cu nimic mai prejos sunt si "Det Kommer Bara Leda Till Natt Ont" ,cu sunetul hawaiian si duetul bine gandit si bine lucrat,"Stetoskop",o piesa care literalmente mi-a adus aminte de un stetoscop ,"Ditt Kvarter",un pian+voce care ne prezinta o Tori Amos suedeza sau twee-ul cu numele cel mai lung de pe album,"Och Jag Grat Mig Till Somns Efter Alla Dar",preferata mea de pe album pentru sfarsitul in care este repetat de vreo 4 ori un refren pe care eu nu-l inteleg. Dar apreciez dictia :) )
 

3. Sigur Ros
 
More northern lights. Probabil ca le-ati auzit muzica daca ati vazut "Vanilla Sky" sau "Mysterious Skin". Ca si alti artisti din Islanda (sau care au vizitat Islanda,da,ma gandesc la The Album Leaf),sunetul lor e unul spatial,generator de halucinatii (free hallucinations :D ) ,dar calmant. Albumele mele preferate sunt "()" si "Takk" ("Takk" insemnand "Thank you" in islandeza,daca nu ma insel). "()" este un album "altfel",asta dupa ce iti dai seama ca toate melodiile nu au titlu,au aceleasi versuri,care versuri sunt cantate intr-o simbioza de islandeza si limba fictionala (nu mai stiu cum se numeste,na,dati-ma in judecata),si mai ales ca membrii formatiei au vrut ca TU sa le auzi versurile,sa le interpretezi cum vrei tu,ba mai mult,sa ti le si scrii,motiv pentru care au si inclus si niste carticele goale in cutia albumului. Sunetul imi aminteste de shoegaze-ul anilor ’90,mai ales pe preferata mea,"Untitled 3/Samskeyti" (coloana sonora de la "Mysterious Skin). I like shoegaze. Pe "Takk",sunetul lor a mai "evoluat",conform lor,sau a mai capatat ceva nuante de pop si o oarecare ordine,care cateodata imi displace,dar cateodata e mai usor de inghitit. Deci fiecare cu gusturile lui. "Hoppipolla" ramane totusi cea mai apreciata melodie a lor. 
 

4. Mum (moom)
 
Niste islandezi care au inceput sa se joace cu sunetele pe la inceputul anilor 2000,rezultatul fiind trei albume al carei atractie principala erau vocea solistei Kristin Anna si instrumentatia neobisnuita (dar caracteristica,pana la urma,unor islandezi :) )
"Green Grass of Tunnel" este melodia lor cea mai apreciata. No kidding. Melodia asta ar putea vindeca o gramada de boli inexistente :) )) Versurile n-au nici un sens. Sunetele electronice o iau razna cateodata. Si videoclipul,mama. Va las pe voi sa il vedeti. In 2007,Kristin Anna a parasit formatia,dupa ce si sora-sa geamana facuse lucrul asta mai demult,asa ca numai doi membri "veterani" au mai ramas sa duca prooiectul mai departe. Noului album,"Go go smear the poison ivy" (aluzie la Batman?! nu cred.),ii lipseste vocea-balsam ciudata a Annei,dar desi Mum e altceva acum,mie imi place si mai mult. Parca melodiile lor au capatat o alta dimensiune. Which is better songwriting. "Starurile" albumului mi se par "A little bit,sometimes" (melodia care ma face sa imi imaginez ca sunt intr-un magazin elvetian unde se mananca ciocolata pana crapi,atat de catchy incat am crezut ca e un cover la inceput. Nu e. ) ,"They made frogs smoke till they explode" (videoclip excelent,albeit a bit freaky,sunet Mum,dar un Mum nou), "Moon Pulls" (pian si intunerrrrrric,BWAHAHAH!) , "Marmalade Fires" (mmm,tot suntem de sarbatori,mi-a prins bine refrenul de aici.) si preferata "Dancing Behind My Eyelids",mai IDM decat celelalte,pentru ca atunci cand isi "da drumul",nu te vei mai "opri". Did I mention the crazy lyrics? Mum is great.
 

5. Battle of Mice
 
Trupa americana formata din solista Julie Christmas (de la Made out of Babies) si un tip de la Red Sparowes (mmm,deci avem Red Sparowes fara plictiseala care se instaleaza de la jumatatea oricarei melodii Red Sparowes.) plus alti doi tipi care zic ca sunt influentati de paranoia din viata lor,Godflesh si (vezi mai jos) Jesu,plus alti veterani ai sludge-ului/post-rock-ului precum Isis,Neurosis si Cult of Luna (bine,am pus Cult of Luna de la mine!)
Singurul lor album,"A Day of Nights" ,e nebun,poetic,orgasmic cateodata (cand vocea solistei are tente de asa ceva :) ))) dar spre deosebire de alte albume ale formatiilor mai sus numite,impresioneaza prin versuri atunci cand muzica devine plictisitoare. Si un lucru pe care il apreciez la orice formatie e un solist/solista care stie sa isi dozeze cuvintele. "Sleep and dream" are niste versuri cantate in orice fel posibil. Cantec de leagan,frustrare,soapta,urlete din alte vremuri (ehehe,masini de  epoca,Gigele,masini de epoca!) + niste versuri care incep cu un caine intr-un pestera,continua cu moaca ta (a ascultatorului) si cu niste ferestre care se formeaza in mintea ta/a ascultatorului,dupa masura ta/sa/bla. "Bones in the water" e cladit pe acelasi calapod,solista fiind literalmente trezita din somn dupa o noapte de disecat iarba cu dintii si fiind pusa sa cante niste versuri care o fac la inceput sa para femme fatale si apoi..mai stiu eu ce :) ))) Genial,genial. De vizitat site-ul lor de pe MySpace, www.myspace.com/battleofmice pentru o auditie de neuitat. Cica cei doi "key members" s-au si certat in timpul conceperii albumului ,dupa o relatie furtunoasa,si rezultatul e in  cele 7 piese. Asta ii cam fura din poezie. Preferam sa nu stiu. Oricum,o muzica ce va va tine in transa pe voi,cei acre va plictisiti greu,si va va da dureri de cap ulterior,hihi.
 
6. Ilya
 
Cunoscuti si ca "San Ilya",un nume mai "fitting" pentru o trupa cu asa pretentii. Domnii nostri imbina jazz-ul,blues,cabaret,electronica,ceva versuri cu pretentii si nume de piese in italiana,franceza si engleza. Daca noi,romanii,nu prea avem multe alternative cand vine vorba de muzica de ascultat la un ceai/cafea (in afara de Urma,poate,si de Blazzaj,si de…alte cateva furnicutze.),asta e MUZICA perfecta pentru cafea (nu beau cafea.) sau pentru ceaiul pe care vi-l savurati incetisor,in timp ce frunzele isi arcuiesc sprancenele si politicienii promit multe la emisiunea de dimineata. Refrenele va vor obseda. Vocea va va face sa-l renegati pe Leo Cohen,Tom Jones,Chris Isaak si sa va intrebati cum il cheama pe il signorino care va incanta cu "All for melody" (vazusem recent un film cu o "Melody" cand am ascultat piesa),sau alte meeeeeloooodiiiii ca "Soleil Soleil" sau "Bellissimo" .Sau "Bliss",cu clapele de cabaret de la cabaretisti pentru cabaretisti. Sau …mai bine ascultati tot albumul "They Died for Beauty". Investiti ceva rabdare ca sa ajungeti si la substrat. Si veti multumiti :) )
 
7. Dredg 
 
Cred ca oamenii de la Dredg, (cuvant care vine de la englezescul "dredge",care are ceva de impartit cu niste baraje,aud io.) m-au uimit la fel de mult cum au facut-o si 10 years cu "The Autumn Effect" anu’ trecut. Tot o trupa americana,tot una de care nu mai auzisem,pana nu am dat de albumul "El Cielo",cu o coperta pictata in ulei,cu un cer de ulei si urme de ulei :) ) Ba chiar piesele au pauze (care sunt tot piese),numite "Brushstrokes". Cuiva i-a placut pictura in liceu ;;) De data asta o sa sar versurile,numele "alandala" ale unor piese,pentru ca "El Cielo" are mult mai multe de "spus". Incepem  cu "Same Ol’ Road" (care are si un videoclip semnat de un Ion Barbu american) . Progresie,ritm iesit din comun cateodata,dar calm in majoritatea piesei,chitara care acompaniaza vocea "airy","spacey",sau cum descrieti voi o voce ambientala. De fapt,ca si 10 years,Dredg pot fi usor de comparat cu Tool sau A Perfect Circle. Toate 3 au un solist cu o voce care iti canta "din jurul" tau,si nu din boxe. Ambii solisti au ceva de spus (eg. au studiat psihologia,si se vede in cantecele lor.). Toate 3 au mesaje criptice,toate au straturi peste straturi care abia asteapta sa fie dezvelite de asculitatorul atent. Albumul "El Cielo" este unul conceptual,adica are un oarecare "common ground" pentru piese.Plus brushstrokes.  "Same ol’ road", "Sanzen", "Triangle" , "Of the room" si "The Canyon behind her" m-au obsedat fiecare cateva saptamani bune. Domnii au mai lansat doua albume in afara de "Cielo",si ma astept sa fie la fel de bune.  
 

8.  Cult of Luna
 
Ehe,daca vine vorba de amestecatura de hardcore,post-rock si un sunet ambiental ingrozitor pentru unii numit "drone" (pentru ca literalmente e ca o drona care iti scobeste creierul),unii ar numi toata amestecatura asta "sludge" si ar termina-o. Altii ar numi-o doomcore,iar altii ar face precum un tanar iscusit de pe Youtube si i-ar zice "poo-in-your-pants-core". Un lucru e clar. Ca intre Isis,Neurosis,Pelican,Mouth of the Architect si alte amestecaturi de genul asta,mie Cult of Luna imi place cel mai mult. Primul album "The Beyond" n-o sa ofere iluzii de vreo ascultare unui necunoscator,asta e drept. Dar nu lasati asta sa va descurajeze. Urmatoarele 2,"Salvation" si "Somewhere along the highway",sunt perfecte pentru a "descoperi" Cult of Luna/genul sludge,desi primul album e cel mai "solid". Prin ce se caracterizeaza CoL? Rupturi. Melodii lungi. Inca vreo cateva rupturi. Urlete harcore. Si hop,deodata melodia intra intr-un zid de sunet caracteristic shoegaze-ului si te poarta pe alte harti. Unele melodii sunt mai afectate electronic. Altele folosesc din plin cei doi chitaristi pe care ii are formatia. "Crossing Over" e un exemplu bun de 4 minute imposibil de deslusit si alte 4 minute geniale,cu un "lullaby" repetat again,and again,and again,pe un fond neclar. pe "Leave me here" solistul fulgera,chitarile urla,dar la un moment dat apare din nou chitara acustica + tonele de sintetizatoare care incetinesc totul si aduc un plus de melodie. Si daca antiteza dintre monstruozitate si melodie ati vrut,look no further. Ceea ce face totul demn de ascultat e varietatea. "Dark city,Dead man" e o instrumentala de vreo 15 minute,care mi-a captat atentia tot timpul. "Finland" e o (aproape) instrumentala de vreo 10 minute. Oamenii isi fac antiteza cu totul diferit decat alti artisti care se bazeaza pe asocierea asta (vezi Opeth sau Agalloch,doua trupe geniale de altfel.) More headaches are guaranteed. As face ORICE sa-i vad pe astia intr-un concert (si sa fie si sunetul acordat,Doamne-ajuta. o.o) "And with her came the birds",spuse Clint Eastwood :) ))
 

9.  The Mars Volta
 
Dupa cum se vede in ultimul timp,avem o gramada de "noul… al…" in muzica. Anathema si Dream Theater au fost numiti noii Pink Floyd ai secolului. Mai exista si noii Deep Purple si noii Dire Straits,ati fi uimiti :) ) Dar aici avem de-a face cu noii Led Zeppelin,si mai ales Zeppelinul in perioada "Stairway to Heaven". Cu niste versuri care plimba scarbosul si lanternele, capete de om poleite cu aur pe coperti si pozand pe post de ou ,precum si melodii immpartite in multe parti,The Mars Volta sunt o amestecatura care ar necesita mult timp sa fie disecata corespunzator. Solistul cu nume hispanic stie sa-si modeleze vocea cand situatia o cere. Vreti nebunie? De unde sa incep? Album compus dupa ce membrii au fost inspirati de un tovaras care a sarit pe geam de la spitalu de nebuni si a nimerit in trafic,unde a fost un pic strosit? Avem. Versuri total criptice,cu serpi care fac acupunctura,fecioare in pantofi cu tocuri in sacrofage,rauri care curg din buric,panica, tromboane,trompete,saxofoane,farfurii zburatoare,avem de toate. Probabil ca nimeni n-o sa inteleaga vreodata cu adevarat ce inseamna versurile,desi se incearca din greu :) ) (Mi-am dat si eu cu parerea pe forumuri,dar sunt milioane de teorii.) . Sa vezi sau sa auzi ceva de la Mars Volta e la fel cu ce se petrece in cazul Ulver. Daca esti pregatit sa renunti la ce "stii" in materie de muzica si viata,atunci poti asculta asta si nu vei fi ofensat :) ) Altfel,results may vary. Melodiile difera,de la influente 70′s,drumming ametitor,pana la simple solouri presarate cu niste versuri . Si Led Zeppelin s-au reunit :) ))
 
10. The Most Serene Republic
 
Muzica teatrala,cu o gramada de membri pe scena,cu clape,chitari,voci peste voci,cor,negri,copii,baieti de mingi,stripteuze,toti formand intr-adevar un fel de republica muzicala,cea mai serena,dupa cum au pretentia dansii. Explosions in the Sky se intalneste cu un trombonist,un trompetist si isi schimba tobosarul. Sau ii face operatie pe creier. Cineva fluiera. Hop,a venit cineva si cu o muzicuta? Da,sigur,are loc. Il bagam si pe el. Hai sa cantam totul,sa nu ne limitam la un gen. Pop,rock,electronic,ce-s astea decat categorisiri banale? As vrea sa ne categoriseasca cineva in urmatorii 20 de ani,HAH. Si sa nu uitati,reprezentatiile live CONTEAZA. Ah,a venit Jimmy? Spune-i ca are loc pe a zecea melodie. 
 
11. Jesu
 
Urmasii lui Godflesh,2 tipi care experimenteaza. Si asa s-ar putea denumi si muzica lor,experimental mental metal :) ) Sau shoegazer metal,cum prefera fanii. Oarecum "on the boring" side pentru cei mai datatori din cap,oamenii au niste versuri geniale + o voce de lalåbai care nu-mi mai iese dan minte,dom’le. "The Playgrounds are empty" a fost ascultat in casa asta de peste 1 suta de ori. "Conqueror",cu amestecatura sa dse culori peste muzica,de si mai multe ori. Si acum,mai noile "Silver" si "Wolves" duc totul si mai departe. Versuri? Despre credinta,despre singuratate,despre omenire,despre aliaje :) ) Avem di tate. Avem si "wall of sound" din nou,altfel n-ar fi shoegaze. Of,uite-asa mai traieste un pic din Slowdive si in muzica de azi.
 
                                                           Sfarsit
 
                                   

Posted by in Divertisment | No Comments »

Dincolo de realitate in 4 luni,3 saptamani si 2(8) zile

2 decembrie 2007

 

Ultimele saptamani au fost pline de momente si momente.  A fost Jesus Christ Superstar in varianta aia cu costume de Darth Vader si Petru tuciuriu,Iuda betivan si Maria Magdalena extrem de agasanta. Mi-a placut,cu ocazia asta mai cant in drum spre camin cate un "Jesus Christ,Jesus Christ,who are you,what have you sacrificed?" ,sau cand atentia-mi imita cursul vreunui rau pe la vreo ora de programare. Mi-a revenit pofta de citit de cand a inceput anu’ universitar,ocazie cu care am mai napadit si eu prin Carturestiul timisorean,unde ai pe langa un minunat Baked Apple (mm.) un fel de adapost care,vorba unora,pute frumos. Au fost rand pe rand cartile lui Gaiman, "Neverwhere" si "American Gods",intesate de umor englezesc si personaje care mai de care mai ciudate,fiecrae cu un final satisfacator dar care lasa loc de o recitire,tocmai ce-mi trebuie intr-o seara in care imi tarasc coada in pat dupa niste cursuri plictisitoare. A fost si filmul "Stardust",care mi-a lasat o impresie de so-so,ocazie cu care refuz sa-l situez in universul gaimanesc,alaturi de Mirrormask,dar accept ca,de sine statator,e un film destul de reusit,lasand unele clisee la o parte. In 2009 vom avea un film dupa "Neverwhere",de la care astept o gramada,iar prin 2010-2011 s-ar putea,zic unii,sa avem si un "American Gods".  Sper doar sa  il aiba pe McKean in echipa. Cu el succesul e aproape garantat. 
 
Au fost si cele doua filme ale lui Danny Boyle (cel care ne-a incantat cu Trainspotting,si poate pe unii si cu The Beach),intitulate "28 Days Later" si "28 Weeks Later",chiar daca ultimul e un fel de bastard. Mi-au placut ambele,di motive diferite.Coloana sonora superba. (Cillian Murphy in primul film lasandu-mi pentru ceva timp impresia de omul cu cea mai mica scula din univers dupa prima scena,dar fiindca la momentul ala interpreta singurul om din univers,lucrul asta devine un plus.Plus ochii lui Imogen Poots,actrita din al doilea film.Uau,ce ochi. Se pare ca cineva a invatat cate ceva de la japonezi. Always,Always follow the girl in a zombie movie.)  Urmeaza "Sunshine" pe lista,si mi-e clar ca omul asta poate face orice-i trece prin cap,si ca vrea  sa imbine filmul arthouse cu elemente din filmele de categoria B (ave Tarantino/Rodriguez.).
Au mai fost cartile lui Haruki  Murakami,deocamdata doar "Cronica Pasarii-arc", "La capatul lumii si in tara aspra a minunilor" si povestirile din volumul "Salcia oarba,fata adormita",propunandu-mi ca in decursul anului viitor sa citesc toate volumele acestui japonez suprarealist. Interesant la Murakami e cum evita cu orice pret limitele realitatii,cum personajele lui (secundare) sunt atat de neverosimile,dar atat de fermecatoare. Am fost oarecum uimit sa vad ca nu numai mie mi-a placut personajul May Kasahara,cu discutiile ei despre moarte si peruci,ci si unor nemti care au hotarat sa-si numeasca formatia (de garaj) asa. Oricum,tipii canta un hardcore sters,deci e una din formatiile alea (ca si Mulholland Drive,za band) care nu ma impresioneaza doar cu numele. 
 
Daca tot nu e clar,tot ce am vrut sa subliniez ca e o tendinta explicabila a zilelor noastre de a submina realitatea in arta. Sa ma scuze cei care n-au citit,dar Richard Mayhew din "Neverwhere" alege la finalul cartii sa se intoarca in London Below in loc sa ramana in viata lui acaparata de birouri si logodnice cu sefi pretentiosi.  Individul din "Tara aspra a minunilor" alege sa isi lase umbra sa evadeze singura din Oras,pastrandu-si astfel sufletul, neintorcandu-se astfel  in lumea reala si devenind un proscris si pentru lumea creata de personalitatea sa (un fel de opus al deznodamantului din Vanilla Sky/Abre los Ojos poate. ) . Mai alesla americani si la japonezi apar ,pe zi ce trece,tot mai multe "produse" situate intr-un univers in care ba un virus mortal a decimat populatia Pamantului (subiect pe care il foloseste si serialul "Heroes" la ora actuala),ba protagonistul/a patrunde intr-o alta lume,cu alte reguli,alt cer si alte lighioane (vezi Mirrormask si toata pleiada de autori inspirati de Lewis Carroll),ba vreun individ ajunge sa capete puteri supraomenesti si ori salveaza,ori condamna lumea. Apocalipsa si "inner"-ul sunt doua teme deja exploatate la maxim. In cazul asta,realitatea ramane undeva la periferie,cu ai ei functionari anosti,small-talk si drumuri dupa tigari. Si o astfel de realitate e extrem de bine descrisa in castigatoru’ lui Mungiu ,"4 luni,3 saptamani si 2 zile".
 
O lunga introducere,nu?  Ce ar zice un om care a vazut cu putin timp inainte "Stardust",de exemplu, cand il vede pe domnul Bebe din filmul mai romanesc? Ce ar zice unul care a vazut "Live free or die hard"? Le-ar compatimi pe cele doua protagoniste sau le-ar condamna? S-ar gandi la toata polologhia cu "pro life vs. pro choice" in scena in care uneia din fete ii e bagata o sonda prin locurile mai intime? Ce-ar putea sa spuna despre cele doua care se afla intr-o situatie fara iesire,care nu au sansa gasirii unei porti spre o alta lume,care n-au auzit de Deus Ex Machina,si care s-au si obisnuit cu asta?
 
 
Multi au condamnat filmul asta in primele saptamani dupa premiera,si tot multi i-au luat si apararea. Fiecare au avut motivele lor intemeiate pentru o astfel de parere. Cei acre au vazut multe filme de-ale lui von Trier sau care respecta Dogme 95 probabil vor inghiti mai greu ce vad in timpul lui "4 luni". Cei care s-au dus sa vada filmul din curiozitate pot descoperi ca le place pentru ca surprinde exact ce stiau deja din traiul in Romania,sau pot sa fie plictisiti la culme de scenele lungi sau de filmatul "third person" specific lui "Elephant". Pana la urma,imaginati-va ca vedeti spatele unui personaj vreun minut intreg,si nimic altceva. Si ca nu ati mai vazut asta in vreun film,si vi se pare ciudat. Nu v-ar scapa un usor "Wtf?",urmat de "cat mai dureaza porcaria asta?" ?
 
Este deci usor de realizat ce ar iubi sau ar uri cineva un film cu asemenea pretentii facut,colac peste pupaza,in Romania,tara care recent ne-a servit extrem de plictisitorul "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii". Si eu am fost unul din sceptici. Dar de la prima scena din camin,pana la cele cu angajatele de la hotel,discutia dintre domnul Bebe si mama sa, masa din familia "boyfriendului" si aparitia "militienilor" la hotel,totul e surprins cu un ochi ager. Cum ar spune Teo din Cafe Deko,astia-s romanii,"sunt ai vostri,si-i iubiti,radeti in pula mea.". Numai ca aici nu mai e nimic de ras. Nici o licarire de speranta nu apare in lumea descrisa in film. In prima scen,cea din camin,o fata gaseste doi pisoi si ii hraneste,cerandu-i protagonistei niste lapte praf. La facultate,un personaj e intrebat daca l-a vazut pe prietenul protagonistei,raspunzandu-i acesteia fara ca macar sa ridice privirea din carte sau sa-i vorbeasca. In alta scena,domnul Bebe isi uita buletinul la hotel,dupa ce insistase atata timp ca "e buletinul meu acolo jos,nu al vostru",atragand atentia asupra consecintelor legale ale vizitei sale. Functionara de la primul hotel aproape ca poate face parte din galeria personajelor din comediile negre. O femeie trecuta bine de prima tinerete,racita,aproape ca se rasteste atunci cand Otilia o roaga sa verifice din nou daca programarea exista,dar  vorbeste (aproape) mieros cu persoana care o suna la telefon ca sa o intrebe de boala. Militienii din hotel parca vad ca ceva e in neregula atunci cand Otilia se intoarce in camera,ingrijorata ca ceva i s-ar fi putut intampla prietenei sale,dar se hotarasc sa nu verifice,multumindu-se sa o intrebe pe aceasta de ce nu are buletinul asupra ei. (gandire de politist :) )) )Totul bine si frumos,dar daca te gandesti la toate acestea,e extrem de trist. Ce soarta pot avea acele pisici cand vor fi descoperite de personalul caminului? Poate dura relatia oarecum mecanica dintre Otilia si prietenul ei,dupa ce suntem martori la scena mesei in care toti mebrii si prietenii familiei discuta (unul peste celalalt si mereu in contradictoriu) despre medii,medicina si cat de  departe a ajuns cu nesimtirea "generatia tanara"? Era Bebe un informator al Securitatii,fapt pentru care isi poate uita cu usurinta buletinul (fals)? Ce viata a avut functionara de la hotel,si de ce a ajuns asa "amabila"?
 

 
 
De altfel,tot ce trebuie sa facem e sa stergem anul desfasurarii actiunii,1987,si premisa "suntem inca tovarasi si Ceasca inca traieste,deci nu pot sa avortez la spital",si sa situam totul in anul 2007,tot in Romania,si filmul ar fi perfect valid.  Un asemenea film transcede orice fel de discutie care s-ar putea isca pe seama lui,despre avort,despre libertate,despre bietul avorton aruncat,despre cat de dur e regizorul. Daca as fi May Kasahara,m-as infuria tare daca ceilalti care vad filmul asta nu-i observa subtilitatile,dar indraznesc sa-l critice. Dar fiindca nu sunt,nu pot spune decat ca e bine stratificat. Astfel,si un cinefil de ocazie poate "gusta" pelicula,desi nimic nu e garantat. Totul depinde de cata rabdare si concentrare depui in el,si aici se vede ca Mungiu si-a facut bine meseria,dovedind si ca nu trebuie neaparat sa iti situezi filmu in era comunista ca sa dovedesti ca "deh,romanii o duce rau.". Cine se uita atent si in jur,si in film,o sa observe ca,la 20 de ani dupa anul in care se petrece actiunea filmului,o sumedenie de persoane sunt inca patrunse de teama de atunci,de modul acela de a gandi,de a minti,si de a se ingrijora pentru propria piele (aici putand fi incadrat nu numai domnul Bebe,ci chiar si Otilia,protagonista,care spre sfarsitul filmului pare mai ingrijorata ca ar putea trece prin ceea ce vede la colega ei decat de ceea ce se petrece,acest lucru fiind poate cel mai "disturbing" din film,intrecand si scena in care fatul ne este afisat in toata gloria lui pe punga – putin stangaci,admit- cu o schimbare brusca a directiei de filmat.)
 
 
 
Pe scurt,mie Mungiu,pe langa o sumedenie de alti regizori,mi-a aratat ca si umanitatea,si realitatea pot fi extrem de inspaimantatoare. Am fost unul din aceia care au crezut ca Otilia o va gasi pe Gabriela cu venele taiate in camera la sfarsitul filmului,apoi zambind putin (nu pot sa zic ca nu ma asteptam) cand am vazut-o tacuta,la masa restaurantului. Filmul se incheie si cu un mic indiciu de small-talk intre protagoniste,semn ca "life goes on",alta ocazie pentru puritani de a jigni regizorul si pentru cei pro-life sa jigneasca filmul. Dar e doar  normal.
 
Ca o concluzie,obisnuiam sa jignesc filmele romanesti pentru "romanismul" lor. Nu puteam pricepe de ce in toiul unei discutii serioase cuvintele rostite in romaneste mi se pareau nepotrivite,ba chiar comice. Tot ce mai lipsea era adaugarea unei injuraturi ,si capacul era pus. "4 luni,3 saptamani si 2 zile" te face sa te gandesti : oare un functionar iti va raspunde oare cu "Da? Va rog,cu ce pot ajuta? Nu-i nimic,nu e nici o graba", pe un ton cald,sau te va baga in pizda ma-tii din priviri pentru ca ai indrazit sa-i duci concentrarea pe apa sambetei? Oare scena cu masa aniversarii nu am trait-o cu totii? Intrusi la o masa cu niste oameni pe care nu-i cunoastem si pe care incetul cu incetul descoperim ca nici nu vrem sa-i cunoastem? Sunt militienii – politistii de azi- aparatori ai legii sau doar abuzeaza de ea in mod grosolan? Mai exista ceva numit "drepturile omului" in ziua de azi,sau suntem totii prizonieri ai unei vieti in care toate alegerile au fost facute deja pentru noi? "4 luni,3 saptamani si 2 zile" e un film in care,daca nu am facut-o deja,cu siguranta voi ajunge sa iubesc acest "romanism",pentru ca "asa e,e pe bune." Astept,totusi,un film de la un regizor roman care sa aiba si o coloana sonora,desi realismului nu i-ar trebui vreuna vreodata. Poate ca  un minus  al filmului  e melodia ingrozitoare care apare odata cu ecranu’ negru la final,dar deh gustibus…
                 Una din scenele extrem de bine "lucrate",ca uz al culorilor si
                                                      pozitionare
 

                         O alta scena "bine" a filmului. Am progresat mult.
 
Urmeaza poate "Ingerul necesar",o alta productie Miorita et comp. O fi el atat de necesar precum se zice?

Posted by in Divertisment | No Comments »

The promised land

28 octombrie 2007
Sa lasi in urma totul. Orice gand. Orice emotie. Sa fii tu si jucatorul,si piesa. Asa incepe calatoria. Exploratori ai mintii,exploratori ai sufletului,exploratori urbani,alpinisti,inotatori,desenatori,muzicieni,toti s-au unit si rezultatul esti tu,calatorule.Unde vrei sa ajungi nici nu mai conteaza odata ce spiritul calatoriei ti-a patruns in oase. De mult timp ai renuntat sa arati ce ai descoperit celorlalti. Ti se pare ca ei nu sunt interesati,ca sunt prea ocupati cu existenta,sau cu existatul. Nu mai vrei sa le arati nimic,nu pentru ca te jigneste ignoranta lor,ci pentru ca stii ca exploratorul din ei doarme. Descoperirile tale ar putea uimi pe unii,macar pentru un moment,dar te-ar separa irevocabil de ei. Si ai,deocamdata,nevoia sa stii ca macar te asteapta ceva de unde ai plecat. 
Te-ai intrebat de multe ori de ce existi,de ce gandesti cum gandesti,de ce esti egoist ,de ce iti place aia si nu cealalta. N-ai gasit raspunsuri. Mai intai sperai sa le gasesti la scoala,la vreo disciplina obscura,precum psihologia sau filosofia,si de ce nu,chiar logica. Ai asteptat,in timp ce ai facut cunostinta cu diverse alte discipline care nu te interesau,sau cu unele care te-au fascinat. Intrebarile erau in continuare acolo.Ai studiat singur carti dedspre ezoterism,ocultism,diverse culturi,dar  Ti-ai dat seama,cu timpul,ca e posibil ca nimeni sa nu stie raspunsurile,dar te-ai asigurat ca nu esti singur. Mai sunt si altii care cauta,care refuza compromisurile vietii. Unii le zic rebeli,dar cuvantul a fost stricat de mesaje care explicau rebeliunea ca exact ce nu e si nu a fost niciodata. Asa ca preferi salbatici. Oameni neimblanziti. Desi nu te consideri salbatic,ceilalti vor incepe sa te vada ca unul,asa ca zambesti. Denumirea e buna.
Ai inceput sa-ti fii propriul profesor. Te miri de ce nu ai observat unele lucruri inainte. Deodata vezi lumea cu alti ochi.Te simti extraordinar, perceptia ti-e alterata,puterea de invatare depaseste orice granita. Stai intr-o banca,intr-o sala de clasa,in timp ce profesorul nu mai conteneste cu lectia despre integrale,dar de fapt ai inceput calatoria. De multe ori nu erai atent la ce spunea,dar acum e diferit. Stii ca te vei ocupa si de integralele lui in viitor,dar acum esti fericit de ce vezi in jur. Copacii de afara au deodata o alta culoare. Tu stai in acea banca,dar de fapt esti peste tot. Pana acum ai condamnat cel mai mult dorinta celorlalti de maturizare subita,precum si procesul de invatare continua prin care treci zi de zi. Dar acum nu mai conteaza nimic. Experienta e la fel ca una psihedelica,desi n-ai luat ciuperci si nici n-ai fumat.
 
Si deodata totul se sfarseste. Te afli in aceeasi banca,ai o durere de cap imensa si profesorul a observat probabil ca nu esti atent la nimic din ce spune. Cand ora se termina,tu esti flamand dupa inca o descoperire,dar nu merge asa. Calatoria nu incepe niciodata cand vrei.
Cand esti singur,visezi la multe lucruri. Poate ca asta si esti,un Morpheus modern. Iti imaginezi o lume fara bariere prostesti,cum au facut-o multi inaintea ta. Iti vine in minte "Imagine" a lui John Lennon si apoi rand pe rand imaginea multor salbatici. Salbatici de cand se stiu,salbatrici cu jumatate de norma,unii atat de salbatici incat  te intrebi daca e posibil sa-si fi pierdut intreaga umanitate. Si mai ales,pentru prima oara te intrebi,asta e ultima destinatie a calatoriei mele,pierderea umanitatii? Asta e ce vreau?
Si apoi te afunzi. Viata reala cere sa fie hranita,ca o planta carnivora. Ai examene de dat,datorii de platit,trebuie sa spargi zidurile altora,pentru ca asa au facut si cei de dinaintea ta. Si inca te gandesti ca ai putea fi liber cu adevarat candva. Pana atunci,te refugiezi in orice submineaza realitatea. Nu droguri,pentru ca vrei sa fii perfect lucid cand experimentezi. Ci creatiile unor alti calatori. Totul de la filme pana la carti. Filmele lui Miyazaki, Kubrick, Linklater, McKean, ba chiar David Lynch sau Cronenberg cand te simti suprarealist,sau Kim Ki Duk,care te uimeste cu desavarsire,deja stii pe dinafara ciudatenii ca Serial Experiments Lain sau Samurai Champloo.  Intri in jocurile pe calculator numite role playing games,unde tu esti centrul povestii. Vezi apusurile de soare uimitoare din Morrowind,intri pana la genunchi in iarba din Oblivion,devii tu insati un zeu pamantean in universul Forgotten Realms,vizitezi minunata Arcadia in The Longest Journey,iar apoi in Dreamfall,sau mergi cu trenul in  universul steampunk din Arcanum. Citesti despre tari straine,te fascineaza mai intai tot ce e legat de nordul Europei,taram rece si inca populat de salbatici. Limba lor e minunat descrisa intr-o carte ca "o boala de gat." . Apoi Japonia incepe sa te intereseze,mai ales epoca Edo. Scrisul unora din autorii japonezi parca iti e destinat. Dar te uimesc si autori americani,ca Neil Gaiman,cu al lui "Sandman" sau cu universul superb conturat de sub Londra in "Neverwhere". Iar in privinta muzicii,incepi sa apreciezi totul incetul cu incetul,de la death metal la jazz si trip-hop. Linia melodica te poate purta oriunde,dar versurile bune garanteaza o experienta inedita. Si de ce faci toate astea? Pentru ca nu vrei sa te plictisesti? Pentru ca nu vrei sa ai nevoie mereu de compania oamenilor? Pentru ca simti ca ai nevoie si de singuratate? Pentru un sentiment de superioritate? Inca nu stii. Esti un cautator avid.
 
Si intr-o dimineata,in timp ce mergi singur spre vreo destinatie temporara,calatoria reincepe pe neasteptate. Nu te-ai gandit la ea,dar te infioara. Ti-ai inchis geaca pana la gat si inca tii fermoarul ridicat in speranta ca se va inchide si peste ochi. Nu ai nevoie sa vezi nimic.Asta e tabloul etern,imaginea pe care toti pictorii s-au chinuit sa o redea.  Iti inchizi apoi si mintea. Nu stii unde vei fi purtat in aceasta dimineata racoroasa de toamna. Nici nu te gandesti la asta.  

Posted by in Divertisment | No Comments »

La o cafea. Eu vorbesc,el sta in umbra

24 octombrie 2007

 

Nu-mi plac politistii. De fapt,daca ar exista un clasament al lucrurilor (si,implicit al persoanelor,carne+os+piele+organ reproducator ) pe care le reneg,pe prima pozitie ar scrie cu litere mici,subliniate de vreo 3 ori si cu desene tampite gravitand in jur : "politisti". Apoi "Tudor Chirila". (nu pot sa explic de ce.) Apoi persoane grabite pe care le cunosc si pe care nu le cred capabile sa stea o secunda jos pe un trotuar si sa se uite,de exemplu,pe pereti sau,daca se afla intr-o incapere (ceea ce ar presupune din nou pereti), la un caine care se caca. (pe prima pozitie in topul preferintelor ar fi 2 cuvinte,unul in limba engleza si unul mai neaosh ,in romana – quirky si cacat,cu toate combinatiile lui,d2,d3,d10 : cacaturi,cacatei,cacacios – mai ales acesta – ma cac,te caci s.a.m.d.)
Dar,referitor la politisti,marturisesc cu un patetism cat de poate de duulce ca ajunge sa vad intr-o intersectie un  individ "decorat" cu o tichie si o vesta verzuie,insotit de o masina (niciodata Dacia d-aia veche. Cel mai des Loghan sau macar o Sapienza,pardon – Solentza. Pe care scrie cu litere albastre POLITIA. Bine,nu intotdeauna. Intr-un caz,ar putea scrie POCITIA,sau in altul POLI T A,pentru ca si literele sunt la mare pret in Romania.) imi strica imediat orice farama de buna dispozitie pe care am acumulat-o pana in acel moment (nu intru in detalii despre buna dispozitie.) Si automat fac stanga-mprejur,termen pe care tot intr-un cadru politienesc l-a auzit prima oara (prima oara cand mi-a facut scarba,fuck you very much.)
Exista si femeia-politist la fel cum exista si barbatul-politist,si toata lumea ia lucrul asta drept normal,dar pentru mine toti arata la fel. M-am gandit cateodata,in perioada in care ma gandeam la tot felul de lucruri cacacioase,ca daca as mai fi abordat de vreun exponat politienesc i-as propune sa se dezbrace de uniforma si sa bem o cafea (eu nu beau cafea.). In timpul acestei minunate activitati (eu nu beau cafea.) ,eu l-as trage de maneca pe exponat si l-as intreba ce dracului e asa de minunat la slujba lui. Adica el nu vede ca distruge dispozitia buna a lumii,in pula mea? As pune niste intrebari de genul "da s-au terminat criminalii,violatorii si politicienii din tara asta?",dupa care as adauga in gand ca eu nu am,pana la urma,nimic impotriva niciunei din categoriile astia. 
Ma opresc un moment din scris. Am ceva pe creier.  
"Vrei niste gogosi?"
"Arat eu de parca as manca gogosi,copile?"
"Nu stiu,zic si io. Am vazut prin filme."
Tacere. Politaiul,sau politista,nu imi dau bine seama inca,isi soarbe cafeaua.O umbra neagra-neagra de tot ii acopera fata. Uneori aud cum linge cana nesatios. Observ atent,si dupa un timp imi pierd atentia. Incep si eu sa ling.Daca mai ling mult,o sa-mi pierd ideile. Asa ca rup tacerea.
"Scuza-ma din nou,dar cum m-ai luat? De pe strada.. ce-am facut,mai exact,ca sa iti atrag atentia? Doar mergeam prin zona. N-am trecut pe rosu,n-am batut pe nimeni,n-am urlat in gura mare,beat nu sunt,desi cateodata ma simt ca si cum as fi baut vreo trei d-alea mici,sa stii. Si in plus,merg pe jos cam toata ziua. Ce te-a facut sa imi ceri tocmai mie actele,si in plus,cum dracului (in momentul asta imi ies din fire) ai tu voie sa-mi ceri mie actele,asa,doar ca merg pe strada? Ce,ai vazut scris pe fruntea mea "NU ARE ACTE,UMFLA-L."? Da’ ce,s-au terminat criminalii,violatorii si politicienii din tara asta? Sau voi nu va bagati la categorii de-astea greoaie. Va luati numai de pedestrasi,de aia care trec pe rosu dimineata,si de astia,de biciclisti? Si in plus mai aveti si zambetul ala ,cel mai infiorator zambet pe care l-am vazut in viata mea. Si niciodata nu sunteti unu,in pula mea,sa zic si io "Uite ba,imi da amenda UN politai.",nu,sunteti doi,ca sa puteti,pe langa zambetul ala care ma scoate din sarite ,sa comunicati si prin semne,ceva gen "Ehehe,alt fraier,alta amenda,alta zi buna." Pe scurt,ce vreau sa zic,esti fericit,politaiule,de ce faci? De munca ta? Esti fericit ca io fug de tine ca de dracu’,ca as prefera sa-mi dau banii unui tuciuriu cu o lama subtire care ma ameninta pe strada decat tie? In mod intentionat ii tii pe aia pe care ii amendezi ore intregi ca sa scrii un amarat de proces verbal,sau pur si simplu esti analfabet,caz in care ti-ar fi mar usor daca mi-as scrie eu singur sentinta? Esti fericit ca toata lumea te injura? Sau e ceea ce faci un fel de razbunare ca mereu aia de la Protv fac misto de voi ca sunteti incompetenti? Sa stii ca io nu cred ca sunteti toti incompetenti,da’ cred ca e uniforma aia de vina,zau. E ceva in ea care te tampeste,sa mor de nu. Si pe tine si pe ala care se uita la tine. Ramai tampit ,asa,ca dupa ce te loveste un fulger in cap. "
Respir. Politistul pare jignit. Pufaie. Nici nu ma mira. Poate ii par un om disperat. Poate ca l-am speriat. Acum e sansa mea,imi zic. Cine stie,poate scot ceva de la el.
"Ce te-a facut sa te faci politist,domnule politist? Stii cat de mult urasc io liceenii,si astia tineri in geneal, care se lauda ,striga in gura mare ca ei cand termina cu scoala dau la politie? Ce e asa de grozav sa recunosti ca te-ai conformat ,ca esti partas la ideea "If you can’t beat’em ,join’em". Ah,stai,am uitat ca nu stii engleza,ce pula mea zic eu aici. Ce,voi toti sunteti o organizatie de oameni care si-au propus sa lupte impotriva politailor comportandu-se ca politaii,ca altfel nu-mi explic. Sau credeti in dreptatea pe care o impartiti? Eu ma cac pe dreptatea voastra.Si pe amenda voastra. Niciodata nu dati o amenda mare,sa ziceti ca ruinati omu’,si niciodata prea mica,dati exact cat trebuie ca sa isi aduca aminte. SI nici macar nu stiti pentru ce amendati lumea. Macar tu stii ceva,ca m-am saturat sa ma tot intreb si vreau raspunsuri. Ma apasa problema asta cu voi ,sa fiu sincer,ma apasa ca un ghimpe in cur si vreau sa scap odata,ca nu mai pot dormi noaptea,va visez pe voi si cum ocolesc fiecare strada si tot dau de voi in fiecare colt pana ce descopar ca sunt incercuit. Si macar de-as fi jefuit vreo banca. Macar.. Ai dracu’ sa fiti toti. Ai dracu’ de bulangii. "
Imi revin. M-am eliberat. Pana la urma,la ce iti foloseste sa "ai o pata" pe politisti? Prietenii tai vor rade de tine,tu vei fi din ce in ce mai incruntat visand la momentul in care vei purta aceasta conversatie imaginara cu un politist,pana ce ori iti vei da seama ca politaiul nu va sta la taclale cu tine,desi tu esti o persoana deschisa la minte si sa accepti acest lucru ar insemna sa generalizezi,si nu-ti place sa generalizezi,ori te va duce la sectie pe motiv ca i-ai insultat chestia aia pe care o are in loc de inteligenta. Dar politaiul nu va sta de vorba cu tine oricum. O sa-si aminteasca de tine,"ala ciudat",si printr-o vraja,si alti politai isi vor aminti de tine,desi nimeni nu te-a descris si ei nu te cunosc. Vei deveni un magnet pentru ei. E ceva karmic. Cu cat ii simpatizezi tu mai mult,cu atat iti intorc si ei serviciul. Si nu vrei asa ceva,iti zic eu.
Pana la urma,politaii sunt si ei oameni. Sau .. nu stiu de oameni. Dar sunt romani. Toti suntem romani,ce pula mea. Hai ca stiti voi,poprul ala care merge in doua directii . Aia care sunt cei mai nefericiti europeni,care se gandesc la bani,la petreceri,la cum sa mai scapi de treburi (aici imi revendic partea de roman.) si la ce replica taioasa sa mai cace,ca sa isi amuze cine stie ce. Romanii sunt atemporali. Ei scriu carti pline ,intesate chiar,cu injuraturi,fac muzica plina de injuraturi si violenta,fac filme ultra-realiste,pline din nou cu injuraturi,din care preferata publicului pare a fi "pastele ma-tii",adresata de catre un batranel unui tinerel,si pentru ei e amuzant. Se caca pe ei de ras cand in cartea pe care o citesc dau de o injuratura exotica. Barbatii romani iti spun,in majoritate,ca femeile lor sunt proaste si ca sunt norocoase daca dau de o "fantana de inteligenta" ca a lor. Femeile nu-ti spun nimic,decat daca te bagi in jocul lor,chestie pe care o faci dupa cum te simti in ziua aia. Daca ai chef,te bagi,dupa o vreme or sa iti spuna sau ai sa vezi singur cuvintele formandu-se "Barbatii sunt prosti.E de ajuns sa fac uite-asa si sunt sclavii mei" . E o lipsa de comunicare intre persoanele romane care l-ar uimi si pe saracu’ Mowgli. In jungla asta,barbatii vor asculta Parazitii pana la 70 de ani doar pentru ca "sunt tari",asta fiindca injura si te fac sa razi. In timp ce femeile vor asculta Leonard Cohen sau vor tanji dupa Morrison,dar se vor casatori cu un parazit ;;) Unul care le-ar atrage atentia asupra stilului lor de viata,daca viata se numeste chestia definita prin "ma nasc,invat,invat,invat,invat,invat,ma angajez,mai invat,ma casatoresc,ma fut,ah stai,m-am futut si inainte,ma fut,ma enervez pe nevasta-mea ca-i proasta rau,se enerveaza si ea ca simte ca si-a distrus vieatza,deci divortam,eu ma intorc la discurile cu Parazitii si la laba,ea se intoarce la ma-sa,acuma sunt liber,da nu stiu ce sa fac cu libertatea asta,ca e ceva nou in pula mea,n-aveti o tigara,ca va dau niste libertate in schimb,hai ma,n-aveti deloc o tigara?". Zau,cine i-ar mai putea invinovati pe romani,care nu sunt liberi poate decat de la 65 de ani (sau,acum,cu pensia asta privata,chiar de la 55) sa nu mai munceasca si sa nu-si mai traiasca o viata a carei linii sunt trasate de altii,a caror viata a fost trasata de altii in acelasi fel,pana ajungem la preistorie in pula mea. Amuzant ,nu? Nu preistoria. Pula mea. E mare. E groasa. E ca un bat cand se scoala. Cand mi se scoala. Ne vedem dupa cina,stii tu unde,ti-ai dat seama,ti-am facut cu ochiu’,curva proasta ce esti. Hai,hai ca sunt ocupat,maine trebuie sa merg la cursuri de dimineata ca sa imi etalez nestematul dintre craci.  Uite,iti dau si un mesaj,ca sa vezi ca imi pasa,ah,cum te chema? Li..dia. Nu. Eh,da-te in pula mea,Lidio,ca eu vreau de la tine numai sa gemi ,cand tu vorbesti eu imi imaginez deja pula mea in gura ta ,ah,si ce bine ma simt stiind ca imi las liberi toti dracii astia. E ca libertatea. Pana la urma,pula mea e mai tare ca un baston.
Ceea ce ma duce inapoi la politisti. Cine stie,poate ca politistii astia sunt cei mai oameni dintre noi toti (o argumentare separata se poate face pentru reporteri si alti oameni pusi la zid pe problema neomeniei.) Cine suntem noi sa-i acuzam de neomenie cand deja noi suntem neoameni? Ce,si noi o vrem pe Lidia noastra sa geama. Asa ne-a scris care ne-o fi scris. Si noi injuram,si noi suntem ingamfati,si nici noi nu intelegem viata,partial pentru ca nu (mai) e a noastra si simtim ca daca ne batem joc de ea o sa ne lasam si noi vreo urma asupra liniilor invizibile pentru urmatoru roman. Au,si e vai si-amar daca cumva nu o vrei pe Lidia sa geama. De multe ori,chiar si Lidia te va considera un cacat,ce sa mai zicem de toti ailalti. Ajunge sa se rezume totul la cat de mult iti pasa. Si devii bitter ,dupa ce ai fost sweet ca i-ai spus Lidiei ca tu nu vrei de la ea sa iti suga pula,vrei sa vorbesti cu ea,ca de la om la om,deci devii bittersweet , symphony, bittersweet symphony. Asa. Devii embittered, ca in filmele americane,ceea ce inseamna ca tii doliu toata ziua,si ca ti-ai pierdut speranta in umanitate. Si umanitatea zice "Ah,inca unul,ce rau imi pare ca l-am pierdut." . Si intre toate astea ajungi sa te mai bucuri de unele momente vinovate de umanitate din partea ta,desi ti-ai propus sa ramai tot embittered.
Ceea ce inseamna ca nu mai razi,doar zambesti. Clar ca cine mai rade in lumea asta ca un salbatic tot salbatic ramane,si doar nu traiesti in codru copile,traiesti in societate. Si in societate,trebuie sa fii cam asa : prost,nici prea,nici prea putin. Amuzant,dar nu prea,nici prea putin. Neinteresat,aici cu gramul,adauga sau ia ,dupa cum vrei. Preocupat de viitor,in toate cazurile. Mai atragator decat ultimul monstru.Curatel.Sa te speli 1 data sau de 2 ori pe zi,sau macar sa iti faci reclama,adaugand desigur ca te speli de atatea ori. Sa razi la glume cretine. Sa NU fii poponar,daca iesti baiet. Sa razi de poponari,sa te uiti la emisiunile cu Becali dorind sa fii tu in locu’ lui. Sa ai replica sarcastica la tine,ca sa eviti vorbaria inutila. Sa iti placa poezia,dar sa nu-ti placa cititul,adica sa fii un observator al poeziei,asa,mai distantat. Sa citesti ziare in schimb,mai ales ProSport si Gazeta. Sa iubesti cainii. Sa fumezi,sa bei,sa ai vicii,dar numai in scopul socializarii,asa vei parea mai cool. Sa nu asculti sub nici o forma manele,dar sa dansezi pe ele la petreceri. Sa te duci la filme  fiindca sunt "de vazut". Sa devii ceva,neaparat.Mereu e vorba de viitor,mereu,traieste pentru viitor,gandeste-te la saracii copiii tai,ce o sa le pui pe masa,o pula? 
Politaiul s-a ridicat,aud cum lasa ceva pe masa. Da sa plece. Eu nu-l pot opri. Ce mi-a spus m-a lasat fara cuvinte. Ma uit in ceasca de cafea. Instictiv,vars 2 linguri de lapte in ea si astept. Reactia. Explozia. Amestecul. Mi se pare cel mai real lucru din toata ziua de azi,uniunea asta ceremonioasa intre cacaniu si alb. Dintr-o data,simt ca imi vine sa ma cac. Zambesc. Pana la urma,politaiul mi-a amintit de viata. Ma voi caca in cinstea lui. Dar momentan nu stiu unde e baia.
Gata,am gasit baia. Intru. Un individ se scarpina in barba-i proaspata,cam veche de o zi,dupa aprecierea mea.  Nu se mai gandeste la nimic,doar se scarpina. Eu ma gandesc la cacare. Intru in WC si inchid usa in urma mea. Pe usa,inauntrul baii,scrie ca Rambo si cu Mariana si-au dat limbi aici. Bun,atunci am sa ma cac si in cinstea lor. Pana la urma,ma cac in folosul omenirii. In timp ce materia moale,maro si uimitor de apropiata ca miros de acela al umanitatii,nu ma mai gandesc la nimic in afara de actul cacarii. Rad. Imi ridic pantalonii,imi inchei fermoarul,deschid usa si spun la revedere creatiei mele din WC. Inaintea mea,rade si barbatul cu barba prosapata. Ies. Ma duc sa platesc cele doua cafele. Inevitabil miros a cacat in timp ce ii spun vanzatoarei ca asta a fost cea mai buna cafea din viata mea. Rade si ea. Toata lumea rade,un copil ma bate pe spate. El e singurul care rade zgomotos,atipic. S-a cacat pe el de catde mult  a ras. Acum lumea explodeaza de ras. A uitat de ce e afara si nu vrea sa deschida geamul,desi inauntru pute ingrozitor. Nimeni nu mai vrea sa stie de AFARA. Nu se mai aude nici o masina. E amuzant. Esti amuzant. Sper ca razi in momentul asta. Ar fi bine sa razi,altfel mi-a pierdut vremea degeaba incercand sa demonstrez ca sunt si eu roman. Hai,amuza-te. Razi in pula mea.

Posted by in Divertisment | No Comments »

Amintiri din viitor

11 octombrie 2007
  
Ieri seara,in timp ce ma delectam cu un Heroes (serialul,nu jocul..aaa,dar de fapt,si jocul),un baiat (care,din intamplare,locuieste cu mine si e in clasa a IX-a) m-a rugat sa il ajut sa faca o compunere cu titlul "Amintiri din viitor" pentru ca profesoara lui hapsana sa fie satisfacuta (eu as fi recurs la bilute de-alea mici-mici-mici,da’ fiecare cu ale lui.)
Idei aveam destule,dar dupa ce mi-a spus cam ce ar vrea "profesoara" lui sa apara in acea compunere mi-a cam pierit entuziasmul. (Se cauta entuziasm pierdut. Ofer recompensa solida. Desigur,rog seriozitate.). Un baiat care deja facuse compunerea si luase nota maxima pe dansa scrisese cum fusese el (in viitor :) ) ) la o discoteca si se distrase. Halal amintire futurista.
 
Dar am insistat ca omul meu trebuia stimulat. I-am pus rand pe rand imagini placute si neplacute cu perspective ale viitorului. I-am aratat filme,videoclipuri,muzica. Rezultatul :
"Acuma ai vreo idee?"
"Nu."
Dupa care m-am lasat pagubas. 
Dupa care (observati progresia fina) mi s-a parut oarecum ironic. Bineinteles ca pana la urma nu i-am facut nici o compunere,pentru ca ar fi fost ciudat ca omul sa citeasca parerile mele despre inlocuirea unor functionari in viitor cu niste roboti :) )) Dar nu asta mi s-a parut ironic,ci faptul ca desi omenirea se gandeste mai tot timpul la viitor (si la trecut! ha.),cand e pusa sa-si organizeze gandurile se screme (mi scuzi,dar imi place cuvantul SCREME.). Si se screme rau. Pana ajunge la ceva de genul "eu in mijlocul viitorului-trecut" sau ,dupa caz,pana cand renunta :) )
 
Asa ca,viitorul intr-o versiune usor colorata :
 
Te trezesti. E dimineata,te doare curul ingrozitor,ai intr-o mana o telecomanda,iar in cealalta o sticla  de bere de import. Nu se mai face bere ca altadata,dar ai un prieten
neamt care s-a stabilit in Romania si are o fabrica de bauturi in faliment,asa ca te ajuta si el cum poate. Ii esti recunoscator,pe moment si ragai aprobator.
E inca devreme ca sa te duci la lucru. Iti cauti infrigurat hainele bune,pana cand iti dai seama ca ai adormit in ele. Observi un gust ciudat in gura. In mod mecanic te usurezi pe planta pe care nu ai mai udat-o de ani de zile. De obicei te usurezi in chiuveta,dar de cand cu plantele astea,e pacat sa irosesti o ocazie…Asta ca sa le arati LOR ce parere ai despre legea cu "Daca n-ai planta,cumpara-ti.". Dar s-au dat si alte legi cu care nu esti de acord. Si daca nu esti de acord tu cu ele,nu le poti respecta,doar legile au fost facute ca sa fie incalcate,nu?
Zambesti. Ai terminat si de borat si acum cauti dupa masinaria aia mica pe care-ai luat-o acum doua nopti de la un prieten bisnitar. E ultima minune in casa,ti-a zis tiganu’.  Iti ia foc casa,e cutremur,robotelu’ asta curata tot.
Desfaci cutia. O pocitanie metalica,cu doi ochi rosii in fundu’ capului te imbie sa apesi butonul de pornire. Iti aminteste oarecum de jucariile cu baterii pe care le-ai vazut cand erai mic. Apesi si un bazait sec te face sa te dai in spate. Unul dintre ochi se inroseste puternic,iar celalalt se ingalbeneste. De una singura,dihania se ridica in cele doua picioare minuscule pe care le are si pare ca  beleste ochii ba la tine,ba la camera.
"UII,asta e viu!",te gandesti,si te holbezi la el. Bati de doua ori in capul robotului,iar raspunsul iti vine imediat.
"PLEEEEZ WAAAIT…IMPLEMENTING DIRECTIVES…FORMING CONNECTIONS…FIXING AREA COORDINATES…"
Te gandesti ca asta trebuie sa fie limba ciudata care se vorbeste in Americi. Primul impuls e sa ii tragi intrusului un sut pentru ca a indraznit sa-ti ponegreasca locuinta cu asa un limbaj mizer.
"PLEEEZZ…SELECT YOUR LANGUAGE : 1. ENGLISH 2. SPANISH 3. FRENCH 4. CROATIAN 5. JAPANESE 6. ROMANIAN"
Cu un zgomot asemanator unui automat,atunci cand n-ai bani si il bruschezi,pentru ca vrei sticla aia de pisoarca pana la urma, burta robotului se deschide si 6 butoane rosii,numerotate corespunzator,iti apar acum in fata ochilor.
Apesi pe fiecare,injurand printre dinti. Dupa prima apasare nu se intampla nimic,insa la a doua robotul se ridica si incepe sa-ti indruge palavre intr-o limba neomeneasca.
"HOLA! YO SOY ALDREN P124 Y ESTOY USANDO EL MODULO PARA HABLAR ESPANOL PROGRAMADO POR MIGUEL POCOHOMBRE, LA VERSION 1.22" 
"Taci,futu-ti…."
BAM! Apesi urmatoarele doua butoane,dar raspunsul e acelasi,in aceeasi limba care te scoate din sarite :
"LO SIENTO,PERO LA OPCION SELECTADA POR USTED NO ES DISPONIBLE CON ESE VERSION. POR FAVOR,SELECTA UNA MAS."
Esti deja dezorientat. Trebuia sa nu ai incredere in baietii aia smecheri. Chestia asta nu functioneaza bine,e lucru clar. Fara nici un fel de speranta,apesi al cincilea buton.Cu un fel de jovialitate stranie,robotelul se ridica pentru a treia oara si iti raspunde :
"WATASHI WA ALUDURENU P124-SAN. KORE WA NIHON MODULE JPCEEZEE-2 DESU."
Numai dupa un spalat pe fata si cativa pumni in capul robotului iti auzi in sfarsit limba  natala si,oh,atat de frumoasa :"HAI BUNA ZIUA,MA NUMESC GIGI,FOLOSESC MODULUL DE VORBIT LIMBA ROMANA PROIECTAT DE VREUN PROGRAMATOR ANONIM,FARA VIATA SOCIALA,DAR GENIAL. ASTAZI VOI FI SLUGA DUMNEAVOASTRA. AVETI OPTIUNEA SA : 1. INSERATI COORDONATELE LOCULUI INFECTAT MANUAL 2. PILOTAJ AUTOMAT. "
"Hmm. Pilotaj automat,in sfarsit ceva folositor."
Dupa apasarea butonului ,observi ca doua perechi de roti se ataseaza pe talpile robotului,iar el se deplaseaza catre locul pe care l-ai murdarit tu inainte cu resturi de bere si cartofi prajiti.
"BZZZT…INCARCA INGRESTRARE VOCALA… MODULUL DE FUNCTIONARE AUTOMATA,DESIGNER RADU PARASCHIVESCU AVRAM,BUCURESTI,TELEFON 0433675234,INTRE ORELE 20-7. SFARSIT  INREGISTRARE VOCALA…. TRIANGULEZ …VA ROG ASTEPTATI…VA ROG ASTEPTATI…"
 Relaxat,iti aranjezi cravata si iesi pe usa.  Stai la etajul 38,intr-un bloc cu 99 de etaje de cand guvernul a demolat locuintele vechi si a construit unele moderne,dar pentru uz comun. Doua avantaje sunt ca deja cunosti aproape pe toata lumea si ca ai un lift cu care iti face extrem de mare placere sa urci si sa cobori.
Pe strada ,pe langa gunoaiele cu care te-ai obisnuit de douazeci de ani incoace,e forfota mare. Iti amintesti ca azi-noapte ai vazut la televizorul racordat la Centru ca lucratorii de la metrou,cat si cei de la televiziune, vor din nou sa intre in greva. Ii vezi organizati in doua coloane,probabil ca sa nu fie confundati,desi nu stii sa-i deosebesti pana nu isi afiseaza pancartele. Mesaje sunt de toate,de la unele inspirate ca "VOI NE LUATI MANCAREA,NOI VA LUAM CULOAREA!" , "SUNT-ETI GATA SA MERG-ETI CU BICICLETA?" pana la nelipsitul,si de o parte si de alta,"VREAU BANI."
Gloata avanseaza mult mai rapid decat o faci tu. La jumatatea drumului, cinci politisti  roboti apar sa faca ordine.
"PLEASE.MAINTAIN ORDER AND DISCIPLINE,OR THERE SHALL BE DIRE CONSEQUENCES!",indruga masinariile in cor. Ca raspuns,o rosie stricata ii zboara sapca din capul unuia. Politistul nu reactioneaza nicicum.
"AAA,Dati ba! Dati! Astia-s d-aia,versiunea veche. DATI CU TOT CE AVETI!"
In timp ce tu te uiti mirat,oamenii isi arunca tot arsenalul pe care l-au adus : rosii,cutii de carton,geamuri,picioare de masa,cutii de gunoi ,unii chiar cu monitoare vechi sau biciclete. Insa politistii continua sa stea pe loc si sa ameninte verbal :
"VA RUGAM SA PASTRATI ORDINEA…"
Te intrebi cum se poate asa ceva,pana cand un pusti se furiseaza langa tine si,desi nu l-ai intrebat,iti spune razand :"Astia sunt aia vechi,nu iti face nimic daca nu treci de linia lor,asa e programu’ . "
Copilul trece mai departe,iar tu mergi incet ,uitandu-te cum capul unui politist zboara intre doi pusti care folosesc picioarele de masa pe post de bate de baseball,iar in spatele lor o femeie in toale murdare,cu un pantof cu toc inalt,gaureste capul altuia.
Copilul pe care l-ai vazut inainte e acum in spatele unui politist,si  ii desurubeaza ce pare a fi o portiune din ceafa,pentru a insera o discheta. In scurt timp,politistul se misca brusc,ridica mainile intr-o maniera egipteana,si urla pe o voce pitigaiata :"Am sa ma…CAC …pe voi..TOTI!",indreptandu-se apoi catre un stalp si vandalizandu-l crunt.
In curand tot centrul abunda de politisti strigand "ORDINEA SI CACAREA SUNT PRIORITATILE MELE! FACETI LOC SAU AM SA MA CAC AICI."
Oamenii par linistiti,rad copios si parca au uitat total de revendicarile lor. In curand insa,trei masini de politie se vad in departare,iar unul din cei din prima linie exclama :
"Aaaau,astia-s aia,versiunea noua,la astia n-ai sanse, tre’ sa plecam..REPEDE…daca nu,am belit-o…"
Oamenii,injurand in stanga si-n dreapta,o iau care pe unde apuca,in timp ce noii politisti,vizibil superiori celor vechi,isi angajeaza in duel drept tovarasii virusati.
Cand aproape ai ajuns,in spate se mai aude doar un vag "FACETI LOC…FACETI LOC…SAU ALTFEL…AM SA MA CAAAAAAAAAAC PE VOOOI,HAHAHAHA!".
Ai ajuns in sfarsit. Rasetul pitigaiat iti ramane in urechi pana cand pui palma in dispozitivul de recunoastere din fata portii locului unde lucrezi.
"BZZZT…NUMELE?"
"Ce dracu…Avrigus ION!"
"BZZZT…DIVIZIA?"
" A 3-a,tehnologica..ce dracu,trebuia sa ma lasi sa intru,niciodata…"
"BZZZT…AVRIGUS ION,DIVIZIA 3…CAUTARE….NE PARE RAU,AVRIGUS – ION NU LUCREAZA AICI."
"CE????? PASTELE MA-TII DE MASINARIE CRETINA,IAR INCEPI?"
Pumnul pe care il aplici dispozitivului nu trece neobservat. Paznicul,un individ scund si blajin,te ia in vizor.
"Aaa,iarasi tu,betivan imputit! Ti-am zis de ZECE ori ca nu mai ai ce cauta aici si totusi vii si imi strici totul pe la poarta de fiecare data. De data asta nu mai scapi,auzi?"
Zbang. Pentru un pitic,sutul lui e destul de dureros. 
Negru. 
"…si sa nu te mai prind pe aici,ca pun cainii pe tine,haimanaua dracu’ ce esti!",iti rasuna ultimele lui vorbe dupa ce te trezesti aruncat in aleea din spate.
N-ai avut noroc nici azi. Schiopatand,te indrepti inapoi spre casa. Pe panoul urias din centru isi face deodata aparitia  figura unei domnisoare blonde,oarecum mirata ca se afla acolo.
"Aaah..sunt in direct?? Ce pizda ma-sii,va jucati ca mine? Ah,bine ati venit ,doamnelor si..aa..domnilor,la o noua transmisiune de stiri pentru..aa..de stiri. Dupa cum stiti, astazi a avut loc 2 greve simultane,soldate cu violuri…aa,nu,soldate cu violente…grave. Hmm,se pare ca 125 de oameni au fost arestati si alti 70 sunt cautati de catre politie. In acelasi timp,Shinichiro Yamagato,presedinte al Corporatiei…aa, Revert,care detine retelele de telefonie,televiziune si transport din Romania,a tinut sa faca un avort…ah,nu,asta e alta stire..a tinut sa faca un anunt. Citez "Acest lucru..inadmisibil! Personal supervizez pedepsire..tuturor! Dar inima am,deci voi deschide noi locuri de munca si maresc salarii pentru ..cei doresc!Multumii.Pentru un viitor MAI..BUN!" Am incheiat citatul. ".
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

The playgrounds are empty

8 octombrie 2007
 
 
Oceans
drain us,
fires
hold me
hold us,
lull us,
the playgrounds are empty…
 
               

 
De vreo doua zile ascult melodia de la Jesu cu titlul asta pe repeat,si in afara de cateva lucruri amuzante pe care le-a cauzat ( la capitolul "misheard lyrics" mai ales, "drain us" -> train passed,si chiar imi imaginam locul de joaca situat langa gara…cate filme n-au fost care sa prezinte asa ceva?), a provocat si dublarea unui sentiment de nostalgie pe care il resimt zi de zi cand parcurg strada in lung si-n lat in scopul indeplinirii vreunei misiuni zilnice.
 
Pentru  mine locul de joaca a fost insasi strada. Acum 6-7 ani strada era plina,era vie,se contopise cu baietii zgomotosi care injurau cand cineva rata o lovitura de colt,cand mai faceau o greseala la tenisul cu piciorul sau cand planuiau vreo noua ofensiva impotriva unui "clan" advers. Viata era mult mai simpla atunci,nu aveam calculatoare iar scoala nu ne prea preocupa,caci daca o lasam in pace obisnuia sa ne intoarca favorul. Mult mai inocenti atunci,abia astetam cu totii venirea diminetii,ca sa ne adunam iarasi pe strada. Pe cand acum doar prinderea unei dimineti e ceva rar pentru mine :)
 
Eram multi. Eu aveam parul mult mai mare decat il am acum,dar zau ca nu stiam daca aratam ridicol sau nu,pentru ca pur si simplu nu ma uitasem niciodata in oglinda (cu atentie). Claudiu,sau mai pe scurt Bica,era cel mai vechi "rezident",si locuia foarte aproape. Era poreclit de catre vecini "castravete","skeleton" si toate cele,deci greutatea sa era de-a dreptul impresionanta. Era un copil bolnavicios,cu un tata alcoolic,dar foarte inteligent. (tatal,nu fiul. Bica a fost exmatriculat din clasa mea dupa numai un an de scoala,si invatatoarea ii aplica aproape zilnic tratamentul cu aratatorul peste maini.)
Ce am apreciat intotdeauna la el,pe langa multe lucruri pe care i le-am reprosat si pentru care am ajuns sa ne si batem (cruzimea lui fiind undeva in top) a fost faptul ca intotdeauna avea ceva de zis,ca nu era impresionat deloc de ce ziceau altii despre el si ca putea "executa" o intreaga echipa la fotbal de unul singur. Bica nu se dadea in laturi nici de la batai,si victoriile sale se datorau mai ales faptului ca impunea respect si ca lupta se incheia deseori inainte de a incepe. Bica arunca un pumn in fata respectivului,sau in stomac,si toate redeveneau ca la inceput. Imi amintesc cearta pe care am avut-o cu el acum multi ani,si cum timp de o saptamana nu am facut nimic decat sa ne injuram reciproc si sa cautam sa ne inspaimantam cu cine stie ce,pana cand probabil am atins o coarda sensibila si mi-a trantit replica :"O sa vezi tu,tot tu o sa vii la mine la poarta si-o sa ma strigi sa-ti ceri scuze!". 
Era prima oara cand il auzeam spunand asa ceva,dar a avut dreptate.  In ziua urmatoare practic l-am implorat sa redevenim prieteni,iar in curand a ajuns sa ma respecte si el dupa ce a realizat ca eram un portar redutabil. De altfel,porecla mea printre acesti tovarasi de joaca a fost intotdeauna Tamaie,din cauza ca prima partida de fotbal in compania lor am jucat-o execrabil. Iarasi imi amintesc ziua in care m-am dus la ei si le-am cerut sa nu imi mai zica Tamaie,ci Michelangelo. Raspunsul a fost "Bine,Tamaie." :) ))
 
Al doilea ca vechime era Dragos,poreclit "Dragonu’ " sau "Shogo","Shoggy" sau alte variatii. Cel mai inalt si cel mai calm dintre toti,nu-mi amintesc vreo bataie in care sa se fi bagat,desi probabil au existat. Dragos era remarcabil pentru ca avea niste picioroange uriase pentru care a primit deseori replica "HOOO,’re-al dreacu de cal!" atunci cand se lungea si reusea sa deposedeze pe cineva. Dragos era si cel mai bun "lunetist",adica rareori rata un sut de la distanta. Iar daca trebuia sa arunce cu piatra la tinta,era vai si-amar de biata tinta.
 
Alt tovaras a fost Edi,negresit "Cioara" noastra,si nu pentru ca era tigan,ci pentru ca avea o piele extrem de inchisa la culoare. Edi era cel mai indraznet dintre toti,si din gura lui plecau injuraturi exotice ,cu fasole,butoaie,ceara,biserici,varza,si cuvinte de care nu mai auzisem precum "futabil" :) )) Printre preferintele lui notez varza si fundurile mici. :) )))) Momentul de neuitat a fost acela cand a jucat la bustul gol o partida de tenis,cand afara era furtunamdoar ca sa impresioneze nu stiu ce vecina . Vecina s-a mutat curand si Edi s-a imbolnavit :) )))))
 
Cezarica,sau Mihai,sau Cezarel,era cel mai mare si cel mai gras dintre noi,deja in clasa a opta cand noi eram niste tanci. Cu el imi facea cea mai multa placere sa stau,si acelasi lucru a zis si el despre mine,fiindca amandoi stiam engleza si aveam multe in comun.De multe ori jucam sah in gradina lui,sau faceam schimb de dischete pentru jocuri pe televizor.  Prietenia noastra s-a destramat dupa vreo cativa ani,cand a plecat la Timisoara. L-am mai vazut de cateva ori ,dar acum s-a schimbat,viata a facut din el ceva care nu-mi place. Clar.
 
Dintre cei recenti,ii mentionez pe :
Cosmin – alias "Coi","Coifin" sau "Herr Koi" (ultima creatie de-a mea.). Cel care ma amuza cel mai mult si unul din cei pe care ii vad si acum foarte des. In toti anii el s-a schimbat cel mai putin,si la inaltime cat si la infatisare.  Avea un ras infectios si multe discutii s-au purtat "la piatra" ,adica la el la poarta. Pe Cosmin l-am vazut plangand cel mai des. De asemenea,avea o reputatie de mincinos notoriu,asa incat era salutat cu "Ce mai minti ba azi?" :) )) 
 
Cristi – sau "Banana","Ben","Beni",etc. Daca as spune ca era o mamaliga nu as fi foarte departe de adevar,dar era o mamaliga amuzanta. A venit ultimul pe strada si a plecat dupa cativa ani ,dar inca tinem legatura. Mereu era luat la misto de catre Cosmin si cauza amuzamentul tuturor.  Mai nou s-a vopsit si a devenit mult mai inalt.
 
Gabi – "Sgabearta","Gubi","Bronto",etc. Imposibil de uitat pentru Cosmin datorita celor doi dinti din fata. De asemenea,tot Cosmin radea de obiceiul tatalui (adoptiv al) lui Gabi de a-l pune pe acesta sa care boltari in fiecare zi,sau sa spele masina. Replica binecunoscuta era "Gabi,la munca!",pe care toti au imitat-o. La fotbal,Gabi se comporta ca un barbar,ceea ce i-a atras porecla de "berserker" de la mine. Deviza lui era "faulteaza acum,gandeste mai tarziu.". Iar la tenisul cu piciorul era jale :) ) In cele din urma,Gabi a intrat la un liceu de arte. In clasa a 10-a a ramas corigent la istorie si a invatat toata noaptea inainte de examen (si atat.). Per total este omul cu care tin legatura cel mai des.
 
Adelin – "Bula" ,"Bulici","Bulici cu cracii mici" (toate Cosmin.)
Cel mai mic dintre noi. Se specula ca era fiu de tigan. De neuitat este momentul in care Bula,cocotat pe o baraca,a aruncat cu o nuca in spinarea cocosatului si irascibilului mos Aldescu,iar acesta l-a urmarit pana la poarta cu un ciocan. Apoi i-a gaurit poarta timp de o jumatate de ora. Iar apoi,pedeapsa lui Bula : legat de burlan,in pielea goala pe timpul unui furtuni,Bulisor urla ca apucatu’.
In partidele de tenis era imprevizibil,si avea obiceiul sa dea cu capul in absolut orice minge ,chiar si in cele foarte joase. De aici "a buli mingea" sau "fii Bula ma!" .
 
Multe clipe frumoase le-am petrecut in compania acestor oameni,inclusiv perioada "conceperii" acestei insemnari. Bica e acum jucator la echipa de fotbal de juniori a orasului si castiga bani mai ales din fraude pe Internet ;) Dragos isi petrece multa vreme la cluburi de internet. Nu a luat capacitatea si spera sa mearga la ore de seral si sa-si ia in final examenul. De Edi nu mai stiu nimic. Cosmin a devenit un fustangiu notoriu,dar e tot simpatic. Iar cu Gabi si Banana ma intalnesc prea des.
 
In toata vremea asta insa,am crescut cu totii. Strada e acum daramata si distrusa de niste muncitori lenesi,care isi beau cafeaua de la 8 la 10,vodka de la 10 la 12,lucreaza de la 12 la 2,se broneaza de la 2 la 6 si reporteaza "progresul" pana la 7 :) ))) Si nu,nu a protestat. Pentru ca era deja goala.
In locurile de joaca nu mai e nimeni. Si nimeni n-o sa-i aduca inapoi. 
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

“A scrie sau a nu scrie,a citi sau a nu citi” si “Bloguri monstruoase” . Double feature

2 octombrie 2007
De ce sa scrii? Ca sa caci cuvinte?
Chestie foarte normala pentru un student conform tuturor taximetristilor, (nu esti daca nu le ai.) in ultimul timp am avut destule de facut si putin timp pentru ele (restantele,sa le spunem pe nume) dar ,per total, putin din timpul asta l-am dedicat cu adevarat invatatului.  Sa o luam totusi de la inceput. M-au intrebat si cativa,m-am intrebat si eu candva cum de scriu pe blog asa rar daca tot il consider jurnalul meu. Pesemne sunt un lenes si mi-e lene sa gandesc. Mi-e lene sa scriu. Sau mi-e groaza sa scriu. Sau pur si simplu nu am starea necesara,sunt prea vesel,prea suparat,iar cand scriu trebuie sa fiu gol. Gol?? Esti nebun? Adica tu nu scrii decat in p**a goala?
Ei bine,daca inainte scriam destul de rar,am sfarsit prin a nu mai scrie deloc. Si nu pentru ca am avut motive ca cele de mai sus,ci pentru ca n-am avut motive. La urmele urmelor eu nu sunt un adept al scrisului facut ca proces de perfectionare al scrisului,nici al scrisului "ca sa fie",de cele mai multe ori nu ma gandesc la nimic si scriu. Sunt atatea despre care as putea sa scriu,incat as putea face asta toata viata,daca mi-as permite. Dar de multe ori observ ca am atatea pareri diferite despre ceea ce scriu incat mi se intampla sa ma uit inapoi la ceva ce am spus (desi prefer "scris". Nu am nici eu o asa memorie incat sa-mi iau fiecare cuvintel spus la o examinare. Dar se intampla cateodata.) si sa constat ca nu mai sunt deloc de acord cu ideea aia. (daca e o idee.)
Sa definesc ce inteleg eu prin scris. Orice nu are legatura cu obligatoriul cotidian si este trecut pe foaie. Multam.
Nu voi (mai) scrie niciodata ceva de genul "m-am trezit de dimineata ,mi-am baut cafeaua/ceaiul/laptele nevestei ;) /urina (daca sunt vreodata in MISA.) pentru ca nu voi scrie,si atat. Experiente "miscatoare" exista pe lumea asta,si fiecare intelege ce vrea din ele,si de aceea cate unu’ mai scrie si ce a simtit in urma executarii amestecului dintre cafea si urina pentru ca a fost inevitabil miscat de magnitudinea evenimentului.
In fine,concluzia intarzie prea mult. Nu am mai scris pentru ca nu prea m-am mai gandit la ce sa scriu si rezultatele n-au intarziat sa apara. Scrisul este pentru cei subiectivi exteriorizarea interiorului,si eu nu aveam ce sa exteriorizez decat lucruri invatate mecanic in ultima luna. Dar despre asta mai tarziu.
 
Fara doar si poate,cartile si oamenii care le citesc
 
Fara sa incep sa insir genuri,poeti sau prozatori,marturisesc ca am vazut si pe Weblog o gramada de lume care citeste destul de des. Daca cele mai multe bloguri sunt (pe buna dreptate poate) despre frustrari,dragoste neimpartasita,fantezii sexuale,femei si barbati etc etc,urmatorul loc in top e ocupat in mod sigur de blogurile despre carti,filme,muzica,etc etc. E normal. Dintre acestea,cele mai multe sunt despre carti. Ce carti am mai citit? Ce carti ati mai citit? Nu-i asa ca AIA e o carte buna? Ca AIA e proasta,execrabila,ca autorul ar trebui impuscat?
Sa nu fiu inteles gresit,nu sunt aici sa critic cititul si cititorii. SI eu sunt un cititor. Citesc cateodata foarte mult,alteori deloc. Am pur si simplu o parere,poate o preconceptie,ca multa lume nu vrea sa castige nimic prin citit si ca il foloseste ca sa isi alimenteze iluziile. 
De exemplu,cand eram in liceu,mi s-a intamplat ca  atunci cand am chemat un coleg sa iasa cu bicicleta,tatal lui sa se rasteasca la mine,folosind convingerile "vagabond" si "citeste o carte" in aceeasi fraza. Ce vroia acest tata de la mine? Eu nu eram acolo pentru asta. Urmatoarele lui cuvinte m-au facut sa inteleg ca fiul sau "citeste,n-are timp de pierdut cu voi.". Din nou,nu critic nici tatal nici fiul,doar incerc sa demonstrez ceva,mecanic,daca vreti voi asa.
Apoi mi s-a intamplat sa intru pe Internet si sa vad oameni discutand pe forumuri (care nu aveau legatura cu cititul sau cartile,ba mai des erau chiar forumuri ale unor reviste gen Men’s Health,care nu au legatura cu nimic si pe care userii postau intregi abominatii referitoare la sexul opus.) cum ca in general tineretul nu mai citeste deloc,preferand sa-si petreaca timpul in fata altor obiecte (bineinteles,calculatorul sau revista porno.) Tonul era aproape in unanimitate unul scarbit si scarbos,ajungandu-se la a se folosi cuvinte dure si razultand o concluzie gen "Eu am dreptate,tu nu,deci mori." adresata celor 2-3 care mai scriau ceva coerent legat de topic. Apoi am deschis televizorul. Aceeasi poveste. Oamenii citesc prea putin,ziceau toti.
Asa sa fie oare? "Oamenii" la care se refereau ei sunt in primul rand elevii si liceenii (pentru ca,sa recunoastem,de studenti chiar nu-i pasa nimanui :) ))))) ) . Daca 6-7 ore de citit,recitat si ascultat pasaje din cartulii groase la scoala urmate de alte 1-10 ore de acelasi lucru facut acasa nu ajunge,atunci eu nu stiu CE naibii ajunge. Da,stiu ca manualele scolare nu se pot califica drept "carti" pentru cititori. Dar ganditi-va la ce simte un elev normal de 14-15 ani care se duce la scoala in legatura cu asta.
De la o varsta incolo,un om e oarecum constient de ce ii place sa faca si de ce nu . In mod straniu , cititul displace unei majoritati covarsitoare. (ieri varul meu din clasa a noua mi-a cerut sa-i iau un rezumat de pe Internet la o carte,pentru ca el uraste sa citeasca.Cuvintele lui.) Asta nu ar fi normal daca cel care nu vrea sa citeasca nici in ruptul capului  nu ar fi fost fortat sa citeasca undeva in decursul vietii,ba chiar batut la cap de catre parinti sau profesori sau ridiculizat.
Iar calculatorul si Internetul,adversari cartilor,da si da. Un individ poate sa faca multe cu un calculator,inclusiv sa citeasca in fata lui. Am citit integral peste 20 de carti in format electronic,si am sa mai citesc,penru ca mi-e lene sa le cumpar daca nu imi sar in fata. Am o matusa care uraste tehnologia din orice punct de vedere,iar cand vine vorba de calculatoare tot ce poate indruga prin fumul care-i iese din nari e "MAI IESITI DOMNULE AFARA! MAI FACETI UN SPORT,DA-LE DRACULUI DE CALCULATOARE!" . Ii reamintesc ca eu am avut destula parte de sport,voluntar sau involuntar :) ))  Tine nmortis sa ma indrume catre inot,singurul sport pe care (am aflat ulterior ca) l-a facut ea in tinerete. "ITI DEZVOLTA MUSCHII!ITI DEZVOLTA CREIERUL!ITI DEZVOLTA PIEPTUL!".
Nu comentez. Aceeasi matusa mi-a vorbit despre felul in care a fost "atinsa" de  marxism (pentru ca a fost ,din nou,unica doctrina pe care a gustat-o) si a purtat o intreaga discutie in familia ei despre modul in care gandesc eu,de-a lungul unei cine -> "nesanatos. Nu stiu ce o sa ajunga copilul asta,Mihaelo,zau ca nu stiu.Nu-i vad nici un viitor."
 
De ce acuzatii
 
De ce un om care nu a citit o carte in viata lui,in afara poate de cele de la scoala,e categorisit drept un imbecil,un incult,un ratat? Sau de ce e laudat el de catre altii? Tin aici sa mentionez ca am vazut,si pe Weblog,si in "real life" ,exemple de oameni care intr-un comentariu/discutie aduc vorba de un personaj fictiv si de ce a facut acesta intr-o situatie similara. De ce cand cineva iti zice "Taci in pizda ma-tii ,ca ma enervezi." sau iti face o propunere de sex ,mai in gluma,mai in serios,cu "Hai sa ne futem ca chiorii" ,tu refuzi,dar esti ofensat in primul rand de forma acuzatiei? Preferai sa iti picteze niste buze ferecate langa o pizda si o reproducere ietina a chipului maica-tii,legate de niste sageti,sau sa iti scrie un haiku despre fosnetul frunzelor in timp ce un broscoi si o broscuta pe malul apei se hatzaie,si ca fosnetul ar fi mai natural daca v-ati hatzai si voi doi? De ce cuvantul "destept" figureaza in cerintele tuturor,pe langa "frumos",care macar e mai natural. De ce toata lumea se cearta pe carti,iar cei care le apara aduc argumentul culturii? Cultura poate veni in multe forme.
Recent am vazut "Samurai Champloo" al lui Shinichiro Watanabe,din care,pe parcursul a 26 de episoade am aflat extrem de multe despre Japonia in epoca Edo,despre ce facea lumea si cum aratau orasele pe vremea aceea,despre cat de mult semana ea cu lumea din ziua de azi,iar stilul ,uneori parodic uneori extrem de sumbru,m-a "dat gata".. Multi au avut probabil experiente similare cu cartea "Shogun" a lui Clavell,despre care dupa ce am rasfoit "Gai-Jin" si "King Rat" pot zice ca nu ma atrage.Am vazut multa lume care stia cateva cuvinte in japoneza chiar din cartea aia. Pe multi probabil ca nici nu ii intereseaza asta,dar pe mine m-a interesat,si m-am culturalizat in privinta asta. Cultura apare si din carti,dar si din muzica,filme,Internet,etc etc. Pentru unii culturalizare inseamna si cunostinte vaste despre evolutia manelelor sau despre cum sa spargi un ATM,si cine sunt eu ca sa-i contrazic?
Acuzatii se vor face la nesfarsit,si legate de carti,si legate de orice altceva,atata timp cat acuzatorii gandesc influentati de ego-ul lor si probabil prin perspectiva unui eveniment care i-a adus in starea asta. Omenirea intreaga gandeste prea mult si se comporta dupa tipare,si nevoia de a avea dreptate poate fi logica pentru unii. In conflictul "cititul – pierdere de timp sau activitate necesara" nu poate exista invingator sau invins,deci el va continua la nesfarsit.
 
Bloguri si bloguri
 
Nu crezi ca o femeie e menita sa suga pula? Esti prost.
Nu crezi ca viata e o curva? Ai cazut in cap la nastere. De trei ori.
Nu crezi ca viata e grea,si ca trebuie sa luptam ca sa razbim? Uay,abominatie,pieri. 
 
M-am gandit ca in general imi ia foarte mult timp sa imi placa un blog sau respectivul blogger. Ce scrie cineva despre viata sa nu ma intereseaza decat in cazuri speciale si nici nu ar trebui. Dar se intampla sa vizitez bloguri cu regularitate. Nu se mai merita sa le scriu aici,deoarece sunt vizitate si vizitate si iarasi vizitate ,zi de zi.
Dar exista bloguri care imi provoaca repulsie. Desigur,blogul meu poate provoca asta pentru multi altii,chiar cred ca o face.
Fara alte argumente, vizitati
 Basarab Online
 Flicy
Cristi Suciu (poate cel mai bun exemplu,acum inexistent ,din pacate.)
+ altii in curand. Ma gandesc sa pornesc si o rubrica,la cat de multi vizitatori primeste Basarab,si la cate LAUDE primeste grasu’ pentru ce scrie.
 
Ce au in comun aceste bloguri e ca vorbesc cu hotarare despre lucruri asupra carora nu ar trebui uisa existe o parere unanima. Cristi Suciu amendeaza femeile care nu stiu sa stea capra si sa isi deschida pizda ca sa invite pula lunga si zemoasa a barbatului extrem de potent. El vrea ca femeia sa stie sa suga o pula si sa geama,sa-i placa,etc etc. El e obsedat de pornografie.Cuvintele lui in mare parte. Sexul feminin in ofensiva. Acelor doamne si domnisoare (plus vreo doi malaci) care posteaza comentarii negative nu le zice obisnuitul "nu-ti place,nu citi" sau "cum indraznesti,veneticule,in casa mea?",ci ceva gen "ah,as vrea sa se destepte si toti prostii astia odata" :) )))) Asadar am aflat de pe blogul domnului Suciu si ce e prostia. Daca blogul tau se vrea o gluma,n-ai inteles al treilea cuvant din "Vacanta Mare".
 
La flicy vad generalizari stupide,pe subiecte gen grase,copii prosti ,femei proaste si curve (deja imi dau seama ca o mare parte din blogurile "underground" duhnesc a barbatie prost directionata. ca deh,o am tare in timp ce scriu.),muzica,etc.
  
Iar la Grasu din Basarab si la echipa lui care,in mod curios,gandeste la fel ca el,eh,mai bine ma abtin. Oarecum acest blog are scuza ca nu "promoveaza" ce fac celelalte doua ,prin simplul fapt ca nu se vrea a fi citit de catre "prosti,homosexuali" etc etc :) )) Dar nu are scuza ca fac pe reporterii incognito si scriu de repetate ori "noi scriem adevarul". Adevar = toti ceilalti sunt prosti,eu sunt baiat jmeker? Cand cineva posteaza un comentariu negativ,dansii incep sa injure in stanga si-n dreapta.
 
Adaug pe lista toate blogurile de acest gen. Am vazut cel putin 10,dar nu mai am link la ele,si mi-e lene sa caut dupa "prostie" in Weblog si sa vad in ce context e folosit cuvantul asta.
 
Ma intreb acum,si nu vreau sa imi raspunda cineva,nu s-a saturat lumea de folositul cuvintelor "prost" si "destept"? Altceva nu mai exista?Si,bun,sunteti destepti. Foarte bine.
 
V-am lasat. Sa fiti destepti si sa ma faceti destept cand ma vedeti.
 
P.S. Prin notarea acestor bloguri nu se doreste inceputul unui "flame war." . Daca el va incepe,eu o sa ma duc la baie pe parcursul acestei minunate petreceri si am sa cac o carte de memorii. Cei vizati au libertatea de a arunca cu pietre in mine pe strada sau de a face acelasi lucru cu blogul meu. Iar daca cineva e ofensat ca eu jignesc ce a scris altu’,sa citeasca cu mai mare atentie unele replici date de acesti respectivi.  
 
  
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Harry Potter and the Deathly Hallows

20 iulie 2007
ATENTIE : INSEMNAREA CONTINE SPOILERE MASIVE DIN CARTEA Aa 7-A. Nu am sa divulg un secret mic sau doua,am sa divulg tot continutul cartii. CITESTE PE RISCUL TAU SI PE MUSTATA TA.
 
                                         La inceput a fost asteptarea
 
Care asteptare a inceput exact dupa ce am pus jos cartea a 6-a din serie,"Harry Potter and the Half-Blood Prince",care pana in acel moment mi se paruse cea mai reusita. Asta se intampla undeva prin 2005,dupa ce deja vazusem primele 3 filme si citisem primele 4 carti. Ca sa-mi umplu timpul dedicat "asteptarii" si sa nu mai fac teorii despre Snape,zilele urmatoare m-am apucat sa citesc si cartea a 5-a,"Order of the Phoenix",deja stiind ce se intampla in finalul acesteia,mai exact,moartea lui Sirius Black.
 
Acest lucru n-a "rapit" nimic din frumusetea cartii,insa. "Order of the Phoenix" a avut poate mai multe momente memorabile decat "Half-Blood Prince" : intalnirile din Hogsmeade,secventele cu Dumbledore’s Army,introducerea multor personaje (Luna Lovegood,Nymphadora Tonks,Kingsley Shacklebolt,Doloresa Umbridge),si tot asa. In timp ce la Half-Blood Prince am apreciat mult tonul sumbru,sedintele dintre Dumbledore si Harry,precum si intregul final.
 
                                             Si asteptarea a luat sfarsit
 
Dupa ce acum o saptamana ne-a fost servit un film excelent,J.K Rowling lanseaza astazi ultimul volum din serie,"Deathly Hallows". Pentru cei mai nerabdatori (sau disperati),cartea exista deja pe internet de marti,din cauza unei erori a unei librarii,care a trimis 100 de copii ale "Deathly Hallows" inainte de vreme. Unul din clienti si-a luat o camera si a inceput sa fotografieze fiecare pagina,iar rezultatul a fost pus pe un torrent,atragand furia milioanelor de fani,si bineinteles,a autoarei,care a dat replica "Va dau in judecata."
 

Si pe buna dreptate. Dar pe mine nu ma interesa asta. In final aveam cartea la dispozitie cu destul timp inainte de lansare,ceea ce inca insemna ca pot s-o citesc 

spoiler-free. Sub ce forma nu conta.
 
 Acum,trebuie mentionat ca J.K. Rowling a avut mare dreptate cand a declarat ca "Deathly Hallows" este a doua jumatate a "Half-Blood Prince",ca cele doua parti alcatuiesc un intreg grozav. "Deathly Hallows" mentine un ton sumbru pana aproape de final,cand Voldemort e in sfarsit invins si actiunea e "impinsa" cu 19 ani in fata.
 
Dar sa incepem cu inceputul.
 
 
 
Cartea se deschide,in maniera obisnuita,nu cu Harry,ci cu personajele secundare (la fel ca in Half-Blood Prince,cand primul capitol ii era dedicat in intregime noului ministru,Rufus Scrimgeour). In acest caz,este vorba de Snape,proaspat scapat de la Hogwarts dupa ce il ucide pe Albus Dumbledore. Snape se reuneste cu Death Eaterii,despre care aflam ca locuiesc in casa lui Lucius Malfoy,si de-a lungul capitolului ni se dezvaluie toate planurile lui Voldemort pentru "lumea magica". Cand Rowling a zis ca vor muri personaje pe capete,nu a glumit. Inca din primul capitol moare cineva ,mai bine zis,profesoara de Muggle Studies de la Hogwarts,Charity Burbage,care este rapita si ucisa de catre Voldemort in fata adeptilor sai.
 
Capitolul al doilea,"In memoriam", ni-l prezinta pe Harry citind necrologul lui Dumbledore,precum si un articol despre acesta scris de Rita Skeeter (reportera din Goblet of Fire),in care aceasta promite tuturor ca in noua sa carte,"The life and lies of Albus Dumbledore",va dezvalui toate secretele acestuia. Harry nu e lasat prea mult timp sa se gandeasca la aceste lucruri,deoarece el trebuie sa-si ia ramas-bun de la unchiul Vernon si matusa Petunia,si sa mearga in compania membrilor Ordinului la o noua baza de operatiuni,pentru ca de la 17 ani Harry nu ar mai fi fost in siguranta in casa actuala.
 
In "The Seven Potters", cum Ordinul Phoenix banuieste ca Voldemort cunoaste data in care Harry va fi mutat,membrii acestuia alcatuiesc un plan (mai mult la indemnul lui Mundungus Fletcher) de a avea 7 Harry Potteri de transportat, si Ron,Hermione,Fred,George,Mundungus si Fleur Delacour primesc fiecare cate o Polyjuice Potion si un gardian . Astfel ,in acea noapte,sapte Harry Potteri sunt transportati pe maturi,thestrali sau o motocicleta (adevaratul Harry),fiecare de catre un membru "senior" al Ordinului. Bineinteles ca lucrurile scapa de sub controlul acestora atunci cand descopera ca sunt inconjurati de Death Eateri. Mad-Eye Moody este ucis de Voldemort,dupa ce Mundungus se retrage. Harry si Hagrid,pe motocicleta ultimului,alearga catre casa parintilor lui Tonks,urmariti de Death Eateri,printre care si Stan Shunpike (conductorul Knight Bus-ului din Prisoner of Azkaban,acum aflat sub Imperius Curse.). Stan isi da seama ca Harry-ul pe care il urmaresc este cel adevarat dupa ce acesta incearca miscarea binecunoscuta de dezarmare,Expelliarmus. 
 
Voldemort este chemat,iar Harry si Hagrid scapa "la mustata" de acesta,dupa ce Harry il invinge surprinzator pe Lordul Intunecat intr-un duel "bagheta la bagheta" aerian,si acestia ajung la casa lui Tonks,ocrotita magic impotriva incercarilor lui Voldemort de a o penetra. Scena urmaririi este unul dintre momentele pe care abia astept sa le vad in filmul din 2010,pentru ca fiecare personaj are propriul duel si momente in care te intrebi serios daca o sa supravietuiasca sau nu. George isi pierde o ureche ca urmare a unui blestem trimis de Snape,aflat si el printre urmaritori.
 
Urmatoarele capitole  sunt dedicate pregatirilor de nunta (in caz ca cineva a uitat,nunta este a lui Bill si Fleur) in familia Weasley. Harry,Ron si Hermione nu au timp insa de a planui vanatoarea de Horcrux-uri,pentru ca mama lui Ron,banuind probabil ca cei trei nu vor sa se intoarca la Hogwarts in acel an,le da sarcini care ii tin despartiti tot timpul. Capitolul nuntii,intitulat chiar "The Wedding",intrece tot ce s-a vazut in "Goblet of Fire",aici reunindu-se aproape toate personajele din cartile precedente. Printre invitatii neasteptati se numara Xenophilius Lovegood,tatal Lunei,imbracat intr-o roba galbena si decorata cu un semn ciudat,precum si Viktor Krum,invitat de catre Fleur. Rufus Scrimgeour apare la nunta pentru a citi testamentul lui Dumbledore,si ,cu reticenta vizibila,ofera "darurile" acestuia lui Harry,Ron si Hermione. Ron primeste un Deluminator si sabia lui Godric Gryffindor,Hermione primeste o carte de povesti pentru copii,iar Harry,primul Golden Snitch pe care l-a prins vreodata intr-o partida de Quidditch.
 
Intr-o discutie cu Harry,Viktor ii spune acestuia ca daca Xenophilius nu ar fi invitatul lui Fleur,s-ar duela imediat cu acesta din cauza semnului pe care il poarta,despre care mentioneaza ca e al "fostului" Dark Lord,Grindelwald.Harry,cunoscand-o bine pe Luna,ii raspunde ca probabil tatal acesteia nici nu stie ce inseamna acel semn. Viktor si Xenofilius se cearta,dupa care Patronusul lui Kingsley apare in mod neasteptat,spunand ca Ministerul a cazut,Rufus Scrimgeour e mort,si ca Death Eaterii se indreapta catre Burrow,locul unde se desfasura nunta. 
Folosind Invisiblity Cloak-ul lui Harry,acesta,Ron si Hermione isi iau talpasita,mergand la un bar,unde sunt  atacati de 2 Death Eateri,care sunt invinsi usor. (descoperim mai tarziu ca  cei 3 au fost detectati fiindca folosisera numele lui Voldemort,care fusese acum vrajit cu o vraja de localizare. Astfel,pentru ca vorbesc despre Voldemort,mai multi membri minori ai Ordinului sunt prinsi si ucisi.)
Un nou regim este instaurat de catre Death Eateri,care preiau ministerul,precum si Hogwarts. Vrajitorii nascuti din parinti muggle sunt persecutati, deseori aruncati in Azkaban. Se creeaza o Divizie de Inregistrare pentru muggles. (care aduce aminte de ce se intampla evreilor in al doilea razboi mondial.)
 
Harry,Ron si Hermione decid sa-si continue vanatoarea de Horcruxuri,incepand cu medalionul,si se intorc in Grimmauld’s Place,casa lui Sirius,care fusese protejata acum impotriva lui Snape. In cartea trecuta,Harry si Dumbledore recuperasera medalionul fals,pus de catre R.A.B in cupa de pe insula subterana inconjurata de Inferi. Cu ajutorul lui Kreacher si Mundungus Fletcher,Harry descopera ca adevaratul medalion se afla acum in posesia lui Dolores Umbridge,promovata  la rangul de Capetenie a Diviziei de inregistrare a Incuiatilor. Dupa ce compun un plan indraznet,Harry,Ron si Hermione fura cate o mostra de par de la diferiti angajati ai ministerului,si apoi folosesc Potiunea Polyjuice pentru a se infiltra in biroul lui Umbridge. Dupa eforturi mari,Harry si Hermione reusesc sa fure medalionul de la gatul fostei profesoare,si apoi cauzeaza o revolta a Incuiatilor tinuti prizonieri de catre Dementori. Dupa ce Ron este recuperat dintr-o situatie nefericita cauzata chiar de deghizarea sa,cei trei folosesc Disapparition-ul ca sa evadeze din minister,dar din nefericire Death Eaterul pe nume Yaxley reuseste sa se agate de Hermione si sa aterizeze cu acestia la Grimmauld’s Place,rupand astfel Fidelius Charm-ul acestei locuinte. Imediat,cei trei schimba destinatia intr-o padure,recunoscand acum ca ultimul lor adapost fusese penetrat.
 
 
 
Folsind farmece de protectie,precum si cortul in care statusera inaintea Cupei Mondiale De Quidditch in "Goblet of Fire",cei trei schimba mereu destinatiile,nereusind sa avanseze in incercarea de a afla locatia vreunui alt Horcrux. Hermione foloseste portretul lui Phineas Nigellus,un fost director al Hogwarts,pentru a afla vesti din interiorul scolii,si astfel descopera ca nici acolo lucrurile nu aratau bine pentru cei ce se impotriveau lui Voldemort. Cei trei afla ,dupa ce aud o discutie intre Dean Thomas si Ted Tonks,care se ascundeau in acelasi fel de Death Eateri,ca sabia pe care Ron o avea e un fals,si ca Dumbledore nu avusese incredere in minister pentru a preda sabia adevarata. In acelasi timp,Nigellus le spune ca in incercarea de a fura sabia lui Gryffindor din biroul lui Snape (care era tot un fals),Ginny,Luna si Neville fusesera prinsi si trimisi de catre Severus in Forbidden Forest.
 
In continuare,cei trei trebuie sa faca ture in care unul dintre ei poarta 8 ore la rand medalionul. Cel mai afectat de blestemul Horcruxului este Ron,care intr-un acces de gelozie fata de Harry,ii paraseste pe el si pe Hermione,folosind Disappariton-ul. Acest moment este unul din cele mai puternice ale cartii. Hermione plange o saptamana intreaga,dar da dovada de loialitate si nu il paraseste pe Harry. Cei doi planuiesc sa mearga la Godric’s Hollow,acolo unde afla ca sunt inmormantati nu numai parintii lui Harry,ci si mama si sora lui Dumbledore,Kendra si Ariana. Harry este dezamagit atunci cand citeste in "Daily Prophet"-ul furat ca Dumbledore a contribuit la ascunderea fata de lumii a surorii sale,din cauza rusinii ce ar fi fost adusa familiei daca s-ar fi descoperit ca Ariana era o "squib".
 
Deghizandu-se intr-un cuplu de muggles,Harry si Hermione planuiesc mai intai sa foloseasca si pelerina pentru a fi invizibili,insa aparitia zapezii in Godric’s Hollow impiedica acest lucru,cei doi lasand urme vizibile. In ajunul Craciunului,Harry si Hermione viziteaza cimitirul unde sunt inmormantati James si Lily Potter,cautand-o in acelasi timp pe Bathilda Bagshot,care ar putea furniza informatii mai multe si despre Dumbledore,si despre cautarea intreprinsa de Harry. De asemenea,tot in cimitir,cei doi descopera pe un mormant semnul purtat de Xenophilius Lovegood la nunta.
 
Harry si Hermione sunt intalniti de catre Bathilda Bagshot insasi,acum o batrana nebuna,si invitati in casa acesteia. Harry ii pune acesteia intrebari despre parintii sai si despre Dumbledore,dar la niciuna batrana nu pare in stare sa raspunda. Intr-o alta scena surprinzatoare,sarpele lui Voldemort,Nagini,iese din gatul Bathildei si il ataca pe Harry,acesta reusind sa scape numai cu ajutorul lui Hermione,care se descurca excelent intr-o lupta cu sarpele,insa nu reuseste sa-l ucida (cei doi deja stiau din "Half-Blood Prince" ca Nagini este unul din horcruxuri.). In momentul in care ei folosesc Disapparition-ul,bagheta lui Harry,"sora" baghetei lui Voldemort,se rupe,si din acest moment Harry abandoneaza orice speranta ca si-ar mai putea incheia misiunea,iar tonul cartii devine si mai sumbru.
 
Intr-o noapte,in timp ce Hermione doarme,Harry este vizitat de un Patronus sub forma unui porumbel argintiu,care il conduce la un lac inghetat,sub care este ingropata chiar adevarata sabie a lui Gryffindor. Harry plonjeaza in lac,si este cat pe ce sa se inece,fiind salvat insa de Ron,care dezvaluie atunci ca  a folosit Deluminator-ul daruit de catre Dumbledore ca sa-i gaseasca. Ron trebuie acum sa distruga medalionul,el fiind acela care a dat dovada de curaj si a recuperat sabia,dar horcruxul produce doua copii ale lui Harry si Hermione,care ii starnesc din nou gelozia acestuia. Cu ajutorul lui Harry,Ron distruge insa horcrux-ul si cei trei se reunesc din nou.
 
Intr-o copie a cartii "The life and lies of Albus Dumbledore" furata de Hermione din casa Bathildei,cei trei afla povestea adevarata a vietii lui Dumbledore,marturisita chiar de Baghsot in fata Ritei Skeeter. Dumbledore fusese in tinerete prieten cu Grindelwald,si cei doi aveau mari planuri de dominatie mondiala si de eradicare a Incuiatilor.Prietenia se incheie atunci cand Ariana Dumbledore moare in timpul unei crize provocate de cei doi,iar cu multi ani mai tarziu,Dumbledore poarta duelul cunoscut cu Grindelwald,in urma caruia iese invingator. Acest lucru il ingrozeste din nou pe Harry,acesta dandu-si seama ca niciodata nu l-a cunoscut niciodata pe directorul sau cu adevarat.
 
Cei trei planuiesc acum sa mearga la casa lui Xenophilius Lovegood,pentru a afla mai multe despre semnul lui Grindelwald si cum este legat acesta de Dumbledore si Voldemort. Harry are in tot acest timp viziuni in care il vede pe Voldemort torturandu-l pe Ollivander,de la care ambii isi luasera baghetele. El afla ca Voldemort cauta un constructor de baghete pe nume Gregorovitch. 
 
In casa acestuia,Xenophilius,tatal Lunei,le spune celor 3 ca semnul nu este al lui Grindelwald,ci reprezinta 3 obiecte luate de catre trei frati de la insasi Moartea,"The Deathly Hallows". Hermione citeste acum chiar din cartea daruita de Dumbledore povestea celor 3 frati care au invins Moartea,cerandu-i fiecare cate un obiect. Primul frate ii cere o bagheta cu care sa castige orice duel,si ii este data Elder Wand,cea mai puternica bagheta din lume. Cel de-al doilea cere un mod de a readuce mortii la viata,si Moartea ii da Resurrection Stone. Iar  ultimul dintre ei cere un mod de a fi invizibil,fiindu-i daruita o Pelerina a Invizibilitatii. Cei trei frati se despart,mergand fiecare pe drumul lui,pana cand primul este ucis in somn si ii este furata bagheta,iar cel de-al doilea descopera cu groaza ca mortii chemati cu ajutorul Resurrection Stone-ului nu reveneau literalmente la viata,ci erau despartiti de lumea reala de un val. (povestea dezvaluie mai tarziu ca uneori ,ei se intorceau si sub forma de Inferi.)
 
Ron si Hermione au indoieli serioase legate de povestea lui Lovegood,stiindu-i gusturile ciudate,dar Harry isi da seama ca a avut tot timpul o pelerina care se potriveste descrierii din poveste. La un moment dat,Harry intreaba de ce Xenophilius se uita incontinuu pe geam,si de ce Luna nu este acasa. In acel moment,cei trei sunt atacati de Death Eateri de la minister,si afla ca Luna se afla probabil in Azkaban,ca metoda de razbunare fata de familia Lovegood pentru campania anti-Voldemort pe care o dusesera acum 2 ani. Realizand ca au fost tradati,cei trei dispar din nou si isi pun cortul intr-o padure,Ron reusind sa fure o bagheta in plus si pentru Harry.
Harry abandoneaza pentru moment cautarea Horcrux-urilor,si doreste in schimb reunirea celor 3 Hallows,fiind convins acum ca Dumbledore i-a lasat in Snitch-ul pe care scrie "I OPEN AT THE CLOSE" chiar Ressurection Stone-ul. Insa Harry nu poate deschide inca Snitich-ul si visele sale se indreapta catre Elder Wand.  
 
Cei trei afla cat de rele sunt lucrurile in lumea "de afara" atunci cand Harry foloseste din nou numele lui Voldemort din greseala ,si impreuna sunt capturati de o echipa de Snatchers (indivizi care se ocupau cu prinderea Incuiatilor neinregistrati) condusa de Fenrir Greyback  si transportati la conacul Malfoy. Acolo,intampinati de Lucius,Narcissa si Bellatrix, trio-ul este intemnitat alaturi de Ollivander,Dean Thomas, Luna Lovegood si Griphook (un goblin angajat la banca vrajitorilor,Gringotts),in timp ce Harry are din nou viziuni cu Voldemort gasindu-l in final pe Gregorovitch,dar nu si bagheta pe care o cauta,care Harry deduce ca era chiar Elder Wand-ul din povestea spusa de Hermione si Xenophilius. Hermione este torturata de Bellatrix prin intermediul Cruciatus-ului,Lestrange dand semne de teama cand intreaba ce altceva au mai furat cei trei in afara de sabia lui Gryffindor. Ea il cheama pe Voldemort prin intermediul Dark Mark-ului,dar Dobby isi face aparitia,si dupa ce ii transporta pe Dean,Luna si Ollivander,promite ca va reveni si pentru Harry,Ron si Hermione.
Insa plecarea lui Dobby este auzita de Bellatrix,care il trimite pe Wormtail sa investigheze ce se petrece cu prizonierii. Ron si Harry il tin pe Wormtail in loc,dar mana de metal a acestuia scapa de sub control si il strange de gat,ca urmare a datoriei pe care acesta o avea inca fata de Harry din anul al treilea.
Dobby reuseste sa ii scoata si pe ceilalti trei din temnita,dar in timpul Disapparition-ului este impuns de cutitul lui Bellatrix si ucis.
 
Acum la casa lui Bill si Fleur,Shell Cottage,Harry il inmormanteaza pe Dobby,scriind pe mormant "HERE LIES DOBBY,A FREE ELF.",iar Luna ii decoreaza mormantul. Harry concluzioneaza dupa cateva zile ca nu exista un loc mai bun pentru mormantul micii creaturi. Impreuna cu Griphook,Harry isi da seama ca daca Bellatrix era atat de speriata de gandul ca el ar mai fi putut lua si altceva in afara de sabie (despre care afla ca un fals al acesteia este situat si in seiful Lestrange,pus de catre goblini care doreau sa se rezbune astfel pentru felul in care erau tratati) inseamna ca in seif trebuie sa se afle pocalul lui Hufflepuff,alt horcrux al lui Voldemort. 
Harry,Ron si Hermione ii cer lui Griphook sa ii ajute sa intre in Gringotts si sa fure pocalul,dar Griphook pretinde sa i se dea sabia,un artifact apartinand de fapt goblinilor,furat de catre Godric Gryffindor. Harry decide sa-l lase sa creada ca va primi sabia si sa-l insele in ultimul moment,desi Hermione se opune vehement acestei inselatorii.
 
Harry,aflat sub protectia pelerinei,alaturi de Hermione,deghizata in Bellatrix Lestrange,de la care reusise sa ia un fir de par,si de Ron,a carui infatisare fusese alterata,intra in Gringotts alaturi de Griphook,insa pe parcursul drumului conducerea bancii realizeaza ca sunt intrusi. Cei patru reusesc sa treaca de dragonul pe jumatate orb care pazea usa seifului,dar isi dau seama ca nu se pot intoarce cum au venit,deoarece la usa asteapta acum dragonul,cat si goblini si o mana de Death Eateri. Seiful este protejat de o vraja care creeaza copii dupa obiectele care sunt atinse,si inainte de a fi distrusi de greutatea copiilor create,Harry reuseste sa ia pocalul. Griphook,care niciodata nu avusese incredere in cei trei,ia sabia si deschide usa seifului ,anuntand ceilalti goblini ca sunt intrusi inauntru. Intr-o miscare disperata,si folosind vraji pentru a-si croi drumul,trio-ul foloseste dragonul ca mijloc de evadare.
 
 
 
Acesta ii duce pe o insula,si cei trei se arunca in apa inainte ca dragonul sa-si dea seama de invitatii nepoftiti de pe spinarea sa. Harry deduce acum ca Elder Wand-ul se aflase in posesia lui Dumbledore toata viata sa,dupa duelul acestuia cu Grindelwald,de la care il cucerise. Insa este prea tarziu,deoarece si Voldemort ajunge la aceeasi concluzie si,profanand mormantul lui Dumbledore,ia din mainile acestuia bagheta si se declara cel mai puternic vrajitor din lumea intreaga.
 
Acum Harry stie ca nu are de ales si ca trebuie sa continue vanatoarea de Horcrux-uri. Dupa ce Voldemort afla de jaful din Gringotts,Harry reueseste sa patrunda in mintea sa si sa afle ascunzatoarea ultimului obiect,in timp ce Voldemort, pleaca sa isi confirme ca Horcrux-urile nu fusesera descoperite,ducandu-se mai intai in pestera in care fusesera Harry si Dumbledore anul trecut.
 
Cei trei stiu ca au putin timp ca sa ajunga la Hogwarts si aterizeaza in Hogsmeade,unde declanseaza insa alarma pusa de Death Eateri. Acestia trimit Dementori pe urmele lor,si Harry,de sub pelerina,trimite Patronusul pentru a lupta contra creaturilor. Cei trei sunt insa salvati de barmanul tavernei din Hogsmeade,care le spune Death Eaterilor ca pisica lui declansase alarma. Harry descopera ca acesta este chiar fratele lui Dumbledore,Aberforth,si ca el il trimisese pe Dobby pentru a-i elibera din temnita pe Harry si pe prietenii sai. Aberforth le dezvaluie un pasaj secret catre Hogwarts direct din Hogsmeade,si,folosindu-l,Harry,Ron si Hermione ajung chiar in Room of Requirement,locul antrenamentelor facute in anul al cincilea si locul in care Harry isi ascunsese cartile in anul precedent. Aici sunt intampinati de Neville,care nu arata prea bine in urma pedepselor aplicate de catre noii profesori.
Armata lui Dumbledore se reuneste cu ganduri de revolutie,dar Harry le spune ca pur si simplu cauta un obiect si ca nu planuieste sa ramana la Hogwarts. Mai tarziu insa,el realizeaza ca Voldemort,care vazuse ca cinci dintre Horcrux-urile sale fusesera distruse,era si el si drum catre Hogwarts si ca acum  trebuie sa descopere obiectul si sa il tina pe Voldemort in fata portilor cat mai mult. 
 
Luna sugereaza ca obiectul cautat poate apartine casei Ravenclaw,si impreuna cu Harry merge in turnul Ravenclaw pentru a cauta indicii. Luna raspunde la intrebarea pusa de statuie si cei doi reusesc sa intre. Harry face greseala de a iesi de sub mantie pentru un moment,cu scopul de a inspecta statuia Rowenei Ravenclaw. El realizeaza ca horcruxul este diadema acestea,dar este surprins de o profesoara Death Eater,pe nume Carrow. Inainte ca totul sa se termine pentru acesta,Luna reuseste sa arunce un "Stupefy" in directia lui Carrow si Harry este din nou salvat. Cei doi sunt insa acum inchisi in turn,deoarece afara,fratele lui Carrow sta la usa ,nereusind sa raspunda la noua intrebare. McGonagall este chemata,si dupa ce si Death Eaterul care o insotea este pus la pamant,Harry isi dezvaluie prezenta fata de aceasta. 
 
McGonagall informeaza toti profesorii si elevii tutoror caselor de revolutie,si decide sa il ajute pe Harry,tinandu-l pe Voldemort ocupat.  McGonagall,Flitwick si Sprout se angajeaza intr-un duel cu Snape,care reuseste insa sa scape pe fereastra. Harry realizeaza acum unde vazuse diadema lui Ravenclaw : in Room of Requirement. Ron,dand dovada de o gandire profunda,ia colti de basilisk din camera secretelor si distruge cupa lui Hufflepuff. 
 
Reuniti,cei trei patrund in Room of Requirement ,dar dupa ce gaseste diadema,Harry este atacat de Draco Malfoy,Crabbe si Goyle,care invatasera cateva blesteme noi. Goyle foloseste o vraja de foc foarte periculoasa,care ii scapa de sub control,si toti 6 se chinuiesc sa iasa din camera inainte de a fi inghititi de flacari. Focul distruge diadema,si Harry il salveaza pe Malfoy.
 
 In acest timp,Voldemort le comunica celor din Hogwarts ca nu e nevoie de un razboi,si ca e dispus sa ii rasplateasca pe cei care i-l aduc pe Harry. Pansy Parkinson propune si ea acest lucru,si ca urmare,McGonagall evacueaza toata casa Slytherin,nelasandu-i sa participe la apararea scolii.  Dupa ce trec de gargoyles,de plantele aruncate de profesoara Sprout si de creaturile lui Hagrid,cativa Death Eateri reusesc sa intre in scoala si acum fiecare vrajitor intra in cate un duel. Fred,acum insotit de Percy,fratele sau mai mare,care dezertase ministerul,se dueleaza cu Yaxley,iar mai tarziu Fred este ucis in fata lui Harry. Din lupta ies vatamate ambele parti,Harry fiind extrem de afectat sa vada corpurile neinsufletite ale lui Lupin si Tonks printre victime.
 
Voldemort,realizand acum ca nu mai are decat protectia sarpelui si ca Harry trebuie sa vina la el,ii da acestuia un ultimatum si in acelasi timp il cheama pe Snape,zicandu-i acestuia ca inca are o datorie de indeplinit. Harry,Ron si Hermione intra in Shrieking Shack,acolo unde Voldemort discuta cu Snape. Voldemort ii spune acestuia ca trebuie sa moara pentru ca Elder Wand-ul sa fie cu adevarat al lui,deoarece Snape il ucisese pe Dumbledore,si deci bagheta se afla inca sub comanda lui. Dupa ce Snape este atacat de Nagini si lasat sa moara,Harry ajunge langa el si fostul profesor ii da o sticla asemanatoare cu cele folosite de Dumbledore in Pensieve.
 
In capitolul "Prince’s Tale",Harry pune gandurile lui Snape in Pensieve si vede intreaga poveste a acestuia. Snape fusese prieten al mamei sale de la 9 ani,si mai tarziu se indragostise de aceasta,urmand in acelasi timp calea unui Death Eater. El intrase in armata lui Voldemort,dar atunci cand aflase ca Lordul planuieste sa atace familia Potter ca rezultat al profetiei,i-a cerut acestuia sa o crute pe Lily. Dupa ce Voldemort i-a omorat pe parintii lui Harry,Snape a mers la Dumbledore,cerandu-i sfatul,spunandu-i ca ar vrea sa moara,dar Dumbledore i-a propus sa intre in serviciile acestuia. Mai tarziu,Snape a devenit profesorul lui Harry,vazand in acesta tot ce ura la tatal sau,James. In anul al saselea,dupa ce Dumbledore a intrat in posesia inelului lui Marvolo Gaunt,a gasit in acesta chiar Resurrection Stone-ul si a fost cuprins iarasi de dorinta de a reuni cele 3 Deathly Hallows. Snape l-a avertizat ca inelul este blestemat,si ca,incercand sa separe piatra,Dumbledore l-a purtat indeajuns ca sa fie afectat de blestem,care s-a intins in bratul acestuia. Snape i-a spus ca mai are maxim un an de trait,si ca lui Draco Malfoy i-a fost incredintata misiunea de a-l ucide pe director,dar Dumbledore,nedorind ca Malfoy sa sufere,a concluzionat ca trebuie sa fie el,Snape,cel care o face,spunandu-i ca "ocazia se va arata la momentul potrivit". Intr-o noapte,Snape s-a certat cu Dumbledore in Forbidden Forest,reprosandu-i acestuia ca i-a folosit si pe el si pe Potter. Insa el si-a implinit promisiunea in final,lansand un Avada Kedavra catre pieptul lui Dumbledore atunci cand acesta si Harry se intorsesera din pestera lui Voldemort,in mijlocul unei invazii a Death Eaterilor. De asemenea,Snape ii dezvaluie lui Harry ca porumblelul argintiu era patronusul sau.
 
Din mesajul lui Snape,Harry afla si ca el insusi este al saptelea horcrux,si ca o parte din sufletul lui Voldemort a intrat in el atunci cand nu a mai gasit alta fiinta vie in camera,in noaptea in care parintii lui Harry au fost ucisi si blestemul Lordului s-a intors asupra lui. De asemenea,Dumbledore ii comunica,printr-o fosta discutie cu Snape,ca Voldemort trebuie sa fie acela care il ucide pe Harry,si ca Dumbledore insistase ca Ron si Hermione sa stie de existenta horcrux-urilor din simplul motiv ca daca Harry ar fi murit pe drum,altcineva sa fi fost in stare de a continua misiunea.
 
Acum,realizand ca merge catre moarte sigura,Harry mai are un singur lucru de facut : el il avertizeaza pe Neville ca sarpele,Nagini,trebuie sa moara.
Pe drum,el isi aminteste ca Snitch-ul se poate deschide acum,deoarece aceasta este cu adevarat "inchiderea",si gaseste inauntru Ressurection Stone-ul,cu care este capabil sa ii vada pe James,Lily,Sirius si Lupin. Acestia ii spun ca a dat dovada de mult curaj si ca nu trebuie sa se teama de moarte. 
 
Apoi,in ultimele momente ale orei stabilite in ultimatum,el se prezinta in fata lui Voldemort si este strapuns de vraja ucigasa,Avada Kedavra.
 
 
 
Harry se trezeste intr-un vis,insotit de Dumbledore,care ii explica motivul pentru care zambise triumfator atunci cand aflase ca Voldemort a folosit sangele lui Harry ca sa se intoarca intr-un corp : facand acest lucru,el a intarit legatura deja existenta dintre el si Harry,in acelasi timp "epuizand" Horcruxul. De asemenea,Dumbledore ii spune ca  Harry nu poate muri cat Voldemort traieste,si ca profetia lucra acum in sens invers din cauza greselii acestuia. Harry este sfatuit sa "se intoarca" ,ca sa scuteasca alte familii de suferinta.
 
In acest timp,Death Eaterii transporta corpul lui Harry catre castel,dar nimeni nu se asigura sa vada daca el mai are puls,in afara de Narcissa,care dupa ce observa ca acesta traieste,il intreaba in soapta daca Draco e teafar. Dupa ce isi primeste raspunsul,ea ii comunica lui Voldemort ca baiatul e intr-adevar mort.
 
Voldemort cheama aparatorii Hogwarts-ului sa isi vada eroul rapus,si se proclama stapanul lumii noi,insa Neville,intr-un acces de furie,il ataca pe acesta. Alte creaturi,printre care Grawp si centaurii isi fac aparitia,iar Neville se foloseste de momentul de panica pentru a taia capul sarpelui cu sabia.
 
Voldemort,realizand ca a fost pacalit,se hotaraste pur si simplu sa ucida pe toti cei care-i stau in cale,si combatantii isi reiau pozitiile initiale,dupa ce corpul lui Harry nu mai e de gasit. Ron si Percy se lupta cu Death Eaterii,in timp ce Hermione,Luna si Ginny o infrunta pe Bellatrix,dar Molly Weasley isi face aparitia,si intr-un acces de furie,rezultat din dorinta de a-si proteja familia,o ucide in final pe Lestrange. Lucius si Narcissa Malfoy nu lupta,ci alearga sa-l gaseasca pe Draco.
 
Voldemort,ajuns acum in Great Hall,resimte pierderea celui mai bun locotenent al sau,si,fata in fata cu Harry,se pregateste pentru lupta finala. Harry ii spune lui Voldemort ca a vazut ce va ajunge daca va continua pe acest drum,si ii ofera o ultima sansa de a simti remuscari pentru faptele sale. Voldemort il asigura pe acesta ca nu poate pierde duelul atat timp cat are Elder Wand,dar Harry ii raspunde ca inca nu e stapanul acestei baghete,chiar daca l-a ucis pe Snape,pentru ca Draco Malfoy miscase bagheta din mainile lui Dumbledore dupa inmormantarea acestuia. Cuprins de furie,Voldemort arunca din nou Avada Kedavra asupra lui Harry,in timp ce acesta isi face miscarea binecunoscuta,Expelliarmus. Blestemul ucigas se intoarce din nou asupra lui Voldemort,si in timp ce acesta moare,bagheta sa ajunge in mainile lui Potter.
 
In final,in timp ce ceilalti sarbatoresc, Harry declara catre portretul lui Dumbledore ca nu are de gand sa pastreze Elder Wand-ul,pentru ca are o istorie prea sangeroasa,si il foloseste ca sa-si repare vechea bagheta. Dumbledore ii dezvaluie lui Harry ca Hallows-urile exista,si ca povestea celor trei frati e bazata probabil pe existenta a trei vrajitori puternici care le-au creat. Harry este adevaartul "stapan al mortii",prin simplul motiv ca nu i-a fost teama de aceasta.
Pe banca,Luna il intreaba pe Harry daca nu ar dori cateva momente de singuratate,iar apoi le distrage atentia celorlalti in timp ce Harry isi pune pelerina.
 
Finalul cartii prezinta personajele dupa 19 ani : Harry si Ginny sunt casatoriti ,si au acum 2 fii,James si Albus Severus. De asemenea,Ron si Hermione au doi copii,iar Ron isi ia carnetul de conducere dupa ce foloseste Confundus pe instructorul sau. Este mentionat ca fiul lui Remus Lupin si Nymphadora Tonks,Ted Lupin,este in viata si duce o viata asemanatoare lui Sirius. Actiunea se muta in fata Hogwarts Express,in prima zi de scoala a lui Albus Severus. Acesta este asigurat de fratele sau mai mare ca va ajunge in casa Slytherin,si,speriat,Albus il intreaba pe Harry daca e adevarat. Harry ii raspunde calm ca Albus a fost numit dupa doi din cei mai mari directori ai scolii,si ca unul din acestia era Slytherin si fusese cel mai curajos om pe care Harry il cunoscuse,iar daca Albus va ajunge in Slytherin,acestia vor avea parte de un membru excelent. Povestea se incheie atunci cand Harry marturiseste ca cicatricea nu l-a mai deranjat de 19 ani.
 
                                                                  *
 
Putine ar mai fi de mentionat in afara de faptul ca finalul cartii lasa loc serios de o continuare,cu toate ca Rowling a mentionat ca nu se gandeste la asa ceva. (desi chiar ea a zis ca acest lucru nu e imposibil.). "Deathly Hallows" mi-a starnit absolut aceleasi sentimentele dupa capitolul "Prince’s Tale" ca "Half-Blood Prince",si cu siguranta imi voi cumpara o copie in viitor.
Asteptarea a meritat,si acum avem raspuns la toate intrebarile,cu toate ca multi nu vor fi extrem de multumiti de acest sfarsit. Saga "Potter" s-a incheiat in final. 
 
 
  

Posted by in Divertisment | No Comments »

Harry Potter si ordinu lu’ Phoenix

15 iulie 2007
  
Da! Am mai inghesuit in programul de azi si un film pe care l-am asteptat,ei bine,inca de prin 2004. Pentru ca pentru mine "Prisoner of Azkaban" al lui Alfonso Cuaron a fost cel mai bun film Harry Potter,si asteptarile prea mari pe care le aveam pentru cel de-al patrulea film,Goblet of Fire,nu l-au transformat pe acesta intr-o experienta vizuala extrem de placuta. 
Anul acesta,Harry Potter a revenit cu cea de-a 5-a parte a seriei,cea despre care criticii de specialitate spun ca este,ahem,"cea mai intunecata INCA." . Sau cam asa ceva. Honestly,such humbug. La fel,multi din cei care au vazut filmul repeta obsesiv "nu va duceti copiii sub 12 ani la acest film.",exact cum faceau si cu Bridge to Terabithia acum vreo catva timp. Dati-mi mie copiii vostri,dragi parinti,si am sa-i bag o zi la terapie de Lynch si vreo cateva filme independente,sa vedem atunci daca or sa fie coplesiti de "bad karma". Pentru ce sa nu-ti iei bunatate de copil la Harry Potter,care e vazut in lumea intreaga ca o serie pentru copii? (desi nu mai e,odata cu a cincea carte,dar asta conteaza mai putin.)
Doar pentru ca in scena finala 3 personaje au sange pe fata? Sau pentru ca un person aj chiar moare. Da ortu’ popii. Beleste fasolea si horcaie ultimu’ horcait. (Aici e discutabil,cei care au citit cartea pot crede ca acel personaj nici nu a murit. Dar vom reveni la asta.)
 
Acum revenind la lucruri serioase,nu am vazut acest film in cinematograf,din simplul motiv ca nu (mai) exista asa ceva la mine in oras de ceva timp. Asa ca daca aveti de gand sa-mi sariti in cap ca ma uit la filme piratate,contactati primul albastrel si spuneti-i de crima oribila pe care am comis-o. Da,am asteptat primul torrent cu Harry Potter and the Order of the Phoenix care sa functioneze. Da,si cu aceasta ocazie vreau oficial sa ma cac in gura celor care uploadeaza torrente "false". Prostilor,oricum lumea nu va descarca tampeniile daca puneti ca "sample" trailerul oficial din film :) ))) Now that we have THAT out the way …
 
Serios,nu stiu de unde sa incep. Mai bine spun direct ca nu m-am mai distrat la un film HP in asa hal de la Sorcerer’s Stone. (Prisoner of Azkaban,oricat de "bun" din punct de vedere cinematografic a fost,si il apreciez pentru asta,nu a fost distractiv. Deloc. De fapt mi se pare ca a fost mult mai "dark" decat acest al cincilea film. )
Filmul incepe ca toate celelalte,cu o secventa in care apar "muggles" (sau …cum le zicea astora in romana?). In timp ce noi ne intrebam de cand a devenit Dudley gangster,cerurile se intuneca,marile se despica in doua,tuna,fulgera,ploua cu acadele Chupa Chups cu aroma de fragi proaspat culesi si Dementorii ataca. Harry are o intalnire de gradul 3 cu un Dementor,pe care il inteapa (literalmente) cu bagheta (de lemn) in ochi. (daca Dementorul are ochi,sunt hotarat sa accept scena.).
- 
"Daaaar maaaammmiii,aaasta nuu se intamplaaaaa in caaaarrrteeeeeee!" ,spuse Gigel.
"GURRRRREEA!",tipa tatal,care era entuziasmat peste masura de ce vedea pe ecran.
- 
 
 Of ,si daca o sa ma decid sa spun lucruri serioase in insemnarea asta,mai bine sa incep acum. E din nou un an scolar la HOgwarts,de data asta (thank the god of magic for that!) fara matahale bulgaroase care vin in vizita. Viktor Krum e facut uitat,desi in carte e mentionat de 2 ori. De altfel,multe scene pe care fanii tineau mortis sa le vada au fost facute uitate. Filmul se numeste "H      P     and the ORDER of        " ,dar cam lipseste Ordinul,pe care il vedem actionand ca un Ordin abia in scena finala. Aici insa intervine "creierul" regizorului,care si-a dat seama ca J.K. Rowling a vrut sa spuna si in carte ca Ordinul actiona dezordonat.
Profetia referitoare la Harry si Voldemort,cea despre care la prima vedere ar trebui sa fie tot filmul,este mentionata in,tineti-va bine,2 secunde,citindu-se literalmente primele randuri din ea. In carte mai scrie ca in timpul luptei finale,profetia s-a "auto-citit",dar cum batausii erau prea ocupati cu interjectiile si trimiterea de vraji inspre mamele adversarilor,nu prea s-a auzit nimic. Foarte bine ar fi ca spectatorul sa stie deja lucrul asta,altfel va fi foarte derutat de fantasma care apare pentru o secunda in fata lui Voldemort si Dumbledore spre sfarsit,pentru ca apoi sa dispara "la fel de misterios".
De fapt,cei care nu citesc cartile si se duc direct la filmele cu magicianul ochelarist nu vor mai scapa fara intrebari arzatoare de data asta.
Lasati-ma sa explic.
In primul rand,avem personaje noimdintre care cele mai promitatoare sunt,in ordinea preferintelor mele,Luna Lovegood,Nymphadora Tonks si Dolores Umbridge. Vestea buna e ca Evanna Lynch este EXTREM de potrivita in rolul Lunei "Loony". Scena in care Harry e uimit sa vada thestralii pentru prima oara,si la care Luna da a o parte ziarul pe care il citea ca sa-i spuna "Don’t worry,you’re just as sane as me."
 
 
(LUNA: Nu te ingrijora,daca te referi la calu’ ala negru din fata,nu esti nebun de tot,ca il vad si io.
HARRY : "Io"?
LUNA : JE,ma.
HARRY : Ah. 
THESTRAL : Banuiesc ca nu sunteti aici pentu discutii despre metafizica.
HARRY : … )
 
m-a facut sa dau stop la film,pentru ca nu mai puteam sa aud replicile :) )). Un zambet mi-a furat si scena de la sfarsit,in care Luna,dupa ce-si gaseste pantofii plecati cu sorcova,spune "I think i’ll go have some pudding."
Bineinteles,o sugestie daca imi permiteti sa fac si eu. Daca tot e primul film in care apar personaje noi,hai macar sa explicam cine sunt. Luna a avut mai mult noroc la capitolul asta,dar cu Tonks a fost dezastru. Ea apare in 3 scene,are 2 replici,si undeva la un ospat incepe sa se transforme in tot felul de animale,fara ca regizorul sa explice in timpul filmului ca ea e de fapt un metamorphmagus. Pacat,pentru ca mi-a placut Tonks in carte si Natalia Tena parea capabila sa duca rolul. Eh,poate in Half-Blood Prince. Din nou,un film pentru fanii "die-hard" :) )
Despre Umbridge pot sa zic ca am dispretuit-o si pe ecran ca si in carte,si asta nu e decat un atu pentru Imelda Staunton. Despre Michael Gambon,actorul care il interpreteaza pe Dumbledore,n-am decat cuvinte de lauda,desi majoritatea spun ca e prea "rece". O fi aerul conditionat de vina.
Personajele principale,adica trio-ul Harry-Hermione-Ron actioneaza in sfarsit in acest film ca un trio,aaah,reminiscent of the good pre-PoA days,eh?
 
 
(By all that’s mighty,I shall pwn you all! Ah,but alas,it would seem that I have something stuffed in my bollocks. )
 
Scena in care Harry si Hermione o conduc pe Umbridge la centauri a ramas intacta,iar in locul scenei in care Harry trebuia sa se strecoare in biroul lui Umbridge cu ajutorul lui Hermione,regizorul a preferat sa-i arunce pe toti trei la inaintare. Din toti prietenii lui Harry,Hermione e cea care e mereu atenta la durerile lui premen…premeditate,si cea care il ajuta. Si in carte,si in film.Si pur si simplu imi place mai mult versiunea de film a lui Hermione decat cea din carte. Sa vedem cum or sa se descurce cu ea in 6. In rest,in film ,Ron e mai mult personaj figurant si nu mai are atatea replici amuzante. 
 
 
(NU-mi pasa ca Hermione ar trebui sa fie urata,tocilara si cu dintii mari! Acum ca am crescut,fanii pot saliva dupa mine FARA sa para obsedati ;;) ) 
  
Cei care au vazut Shrek au zis ca personajul Grawp,fratele lui Hagrid,e o copie ieftina dupa capcaunul preferat al copiilor,si mai comite si sacrilegiul de a nu fi verde. Norocul meu ca nu am vazut Shrek atunci :)
 
Aaah,si ce sa mai zic de Helena Bonham-Carter,care in cele 2 scene in care apare imi aduce perfect aminte de rolul din Fight Club si careia i se potriveste rolul "Bellei" Lestrange ca o manusa. As vrea sa mai aud rasetul ala de psihopata inca o data ,mihihi.
 
 
 (TYLEEER! Tyler Dårdååån… a venit mamiiiicaaaaa…)
 
Ralph Fiennes se descurca si el in rolul lui Voldy,si mai ales omul trebuie apreciat pentru ca,hai sa recunoastem,nu il ajuta moaca deloc :
 
 
(Don’t ask…) 
 
Pe Draco Malfoy si actoru blond care il "impersoneaza" si al caruin nume l-am uitat mometan il vedem in vreo 2 scene,in care apuca si el sa rada. Toata lumea se distreaza la filmul asta,yippie.
 

 
(I’ll be back!!!!!!!!!) 
 
FOARTE serios acum,ar mai trebui sa spun si vreo 2-3 vorbe de lauda la adresa lui Alan Rickman,"jucatorul" lui Snape,dar pe care il vedem raaar. Si in plus, i-au furat toate replicile care il faceau kewl. SI scena cu chilotii din tineretea lui nu e atat de buna pe cat putea sa fie. Dar,hey,macar E! :) ) Acelasi lucru as putea spune de actorul care il duce in spate pe Sirius Black. Aaaa…aaaa….cum il cheama..am uitat.
(EDIT : GARY OLDMAN! ) 
 
Totusi,daca nu v-ati prins pana acum,nu m-am mai exprimat in asa fel dupa ce am vazut un film de vreun an,si asta inseamna ceva. I "bloody well" liked this movie,si mi-a intrecut orice asteptare prin tonul calm si linistitor pe care l-a avut in prima jumatate,prin toate scenele alese POTRIVIT ,si prin "explozia" din finalul filmului,in care apar death-eateri ici,death-eateri colo,lumea fuge,aluneca,isi sparge capul,Sirius m***e (nu,nu muie.),apare si Voldemort,pac si Dumbledore,totul se petrece asa de repede,dar regizorul a reusit sa redea "scanteia". (desi din nou,cei care n-au citit cartea s-ar putea sa zica altceva,si nu-i invinovatesc.). Scena cu m*****a lui Sirius Black e si nu e asa cum ma asteptam. Omul dispare cand ti-e lumea mai draga. De-aia nici n-ai de ce sa-ti faci temeri,tu ca parinte,pentru copilul de 10 ani care il vede.
"Nu te teme,fiule drag,n-a murit.Doar ia o pastila si vine inapoi."
 
Acum pot sa zic ca singura temere pe care o am e ca iar o sa am mari asteptari pentru Half-Blood Prince-ul de la anu’. Si,pentru numele lui Dumnezeu, nu mai criticati filmul asta atata!
 
IN LOG DE HEPPYLOG :
 
(Cho – *thinks of Harry’s Defense skills mixed with Cedric’s personality mixed with Cedric’s body.
Hermione – *thinks of Victor Krum.
Ron : Bloody hell,he [the director]‘s done it to me again!
Neville : HERMIONE!
Random extra in the back -* yawns. : Would you guys just shoot the DAMN scene already? I’ve got a ticket for the opening of "Transformers"!)
 
 
(HARRY,LUNA : Remember,kids,always PAY to see movies,or rent them from special stores!
HARRY : And stay in school.
LUNA : Ooh,look,cloudberry jam!) 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Dave Mckean’s “Cages”

14 iulie 2007

Okay,veti zice probabil ca aberez,dar zilele astea am dat peste una din povestile alea,care te fac sa stai jos ,sa te relaxezi,si sa patrunzi,mai intai numai cu mainile,si apoi tot mai adanc in universul ei. Este vorba de lucrarea de 500 de pagini a lui Dave Mckean,intitulata simplu "Cages". De ce Cages? Referiri la titlu exista destule ,de la asemanarea oamenilor cu niste pasari care mereu schimba cusca cu o cusca mai spatioasa si care tanjesc dupa libertate,libertate care ii inspaimenta atunci cand este experimentata.
Dar ce e Cages mai exact? Nu e o carte,daca asta va imaginati,este un "graphic novel",sau cel mai bine zis,probabil cea mai buna serie de benzi desenate aparuta vreodata. Insumand 12 capitole,Cages nu se opreste asupra unui subiect anume,si intr-un mod extrem de superficial pot spune ca e povestea unui pictor pe nume Leo Sabarski si a "artistilor" intalniti de acesta.
Alte personaje sunt : Angel,un muzician de culoare (si care chiar ar putea sa fie un inger),Jonathan,un scriitor a carui carte (care se intituleaza chiar "Cages") a starnit controverse in randul oamenilor (acum,probabil ca multi vor spune ca e ridicol sa te gandesti ca un scriitor ar putea persecutat de multime pentru o carte,dar asa ceva s-a petrecut si in realitate),fortandu-l sa se retraga,o botanista pe nume Karen,un doctor care "opereaza" pe obiecte ca sa afle de ce sunt atrasi oamenii de ele,o gospodina care gateste in fiecare zi pentru sotul care n-a mai venit acasa de 5 ani,etcetera etcetera. Toate personajele sunt puse laolalta printr-un mijloc simplu,dar eficient : calatoriile unei pisici.
Ah,si am mentionat ca apare si un (Dumne)zeu care seamana ca un casnic la sfarsitul varstei a doua? Si ca ii place sa vorbeasca cu pisicile?
Tot ce mai lipsea este o introducere extraordinara,constituita din 4 mituri despre creatie (sa nu va ingrijorati daca le-ati ratat prin vreo carte de folclor,ele sunt inventate),amestecata cu imagini care trimit la singurul film al lui Dave Mckean,aparut la o distanta de 10 ani dupa Cages,"Mirrormask" :
 
 
 
Dar desi arta din Mirrormask seamana cu cea din Cages,temele din romanul grafic imaginat de Mckean sunt mult mai complexe : creatia in primul rand,apoi arta,cu tot ce implica ea,dar mai ales pictura si muzica. Apoi cartile. Apoi iubirea,visele. Tot,tot,tot ce se intalneste in viata reala,nu cred ca exista vreun amanunt cat de mic care sa-i fi scapat lui Mckean. Universul creat de el insa nu este cel "real","in care traim noi",sau alte prostii. Are propria sa identitate, e o imbinare de stiluri : de la impresionism, la generatia beat,si pana la fotografie si aparitia excesiva a efectelor speciale.
Ce ofera mai ales Cages este …o serie de momente memorabile,care pot sa stea si sa salute alte momente,la fel de memorabile,create ori de Lynch,ori de Kubrick,ori de Bergman,sau altii,sau de tatii lor. Scena alb-negru  in care o fetita se suie intr-un copac pana la varf,ridica o mana prin coroana acestuia,iar apoi subit iese la o "suprafata",intr-o alta lume,plina de culoare. Povestile pentru absolut fiecare clapa a unui pian. Povestea primei minciuni. Din nou,povestea cu regele si piatra,memorabila prin "morala ei" : And the moral is …shit happens. Ironia adusa filmelor cu gansteri din primele 60 de pagini,precum si o batrana memorabila,care il introduce pe eroul nostru in "miezul povestii." si care e poreclita de acesta "Ms. What". Capitolul in care o femeie isi spune povestea vietii,gateste pentru sotul ei,iar apoi papagalul care pana atunci repetase doar doua cuvinte ii da replica "Your husband left 5 years ago,and he never even said goodbye,you stupid bitch.". Si nu in cele din urma,2 secvente pline de un absurd amuzant,una in care doua pasari "discuta" intre ele : "Coo" "Coo Coo" "Coo" "Ratatouille?" "Coo?" ,si cealalta referitoare la intalnirea dintre doi oameni intr-un club de jazz.
 
Nu tot la "Cages" este memorabil . Monologurile lui Angel m-au lasat uneori si pe mine ,care mai cunosc cate ceva legat de "functuionarea" pianului ,in ceata. Iar sfarsitul mi s-a parut oarecum nepotrivit,insa il salveaza cele 2 personaje memorabile care vegheaza din ceruri :) ))
 
In continuare,voi posta aici cateva din paginile introductive din "Cages" ,pentru ca daca vreodata o voi pierde din calculator,macar sa stiu ca am salvat unul din lucrurile ei cele mai bune :
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
  
 
 
 
 
 
 
 
P.S : Se recomanda sa se dea pe fiecare imagine "View Image",altfel detaliile se vor pierde in rezolutie.  

Posted by in Divertisment | No Comments »

Planeswalkers v. 1.0

8 iulie 2007
 
 
 
Gata,dom’le,ca sa nu ma mai bata nimeni la cap in zilele urmatoare e clar ca trebuie sa dau cat am scris. Cu toate ca deja am scris sfarsitul,sunt unele lucruri pe care vreau sa le modific. In primul rand,scenariul e URIAS,cam intre "de 10 ori" si "de 20 de ori" comparat cu primul Ghast.
In al doilea rand,o mica explicatie nu strica,asa ca celor care nu au citit primul Ghast,e normal ca se cere. La numele personajelor,nu mai e nimic de explicat,in afara ca Mina e inspirata din Mina Harker (Wiki it). De asemenea , va mai aparea un personaj pe nume France,ghiciti de unde vine :) ) Arthur mi-a venit si Arthur am pus. NU m-am gandit la Cavalerii Mesei nu stiu care sau alte ineptii.
Gata,Senno,Gabi,vazurati ba? Si la mai mare. Material aici pentru 1-2 numere,pana cand ma gandesc eu cum sa mai modific urmatoarele capitole. Oricum,sfarsitul e gata. :) ))
 
 ——————–
 
Personaje :

Bogdan
Arthur
Mina
Om
Tomas
Adrian
Bucur
April
Regele
Angellus
Rosu                            

Aparitii viitoare :
Chloe
Deccius

                                                           Prolog
             In care se prezinta cauzele ce au dus la aceasta  situatie nefericita                          

"Atentie. Sectorul 345 al bazei AAF#3 a fost infiltrat…repet…Ba nu mai repet,m-ati auzit de prima data…"
Alarma infernala rasuna in fiecare coltisor al bazei.De la atatea becuri de toate formele si de toate culorile culoarul parea
o discoteca insangerata. De altfel becul a fost singura inventie umana aprobata de Arhitecti,dar asta e deja o alta poveste.

 
 Tipatul ocazionalului Arhitect terorizat care dadea piept cu creatura invadatoare nu putea dura mai mult de doua secunde. Dupa acest rastimp,constiinta Arhitectului era absorbita,iar corpul plin de tentacule disparea pur si simplu.
"Atentie! Toti oamenii apti de lupta sa se prezinte in sectorul 347 !",spuse crainicul,pe un ton obosit. Nici el nu mai credea ce zicea. Cu catva timp in urma,acelasi  crainic imbracase niste zdrente si facuse parada in afara Domului,raspandind
vorbe despre sfarsitul rasei creatoare. Si asta numai din plictiseala. Caci intr-adevar,din faptul ca Arhitectii au o masina
a timpului pe care nu le e rusine s-o foloseasca rezulta numai si numai plictiseala eterna. Si mai demult,crainicul nostru,pe atunci un Arhitect reputat,inca in primii cinci sute de miliarde de ani traiti,isi aruncase toate agoniselile si invitase in
casa pe un lucrator de la uzinele Jurgen. Stia,pesemne,ca acest muncitor oarecare ii va inapoia totul,si inca intreit,peste vreo cateva miliarde de ani? Nu. Dar ce altceva putea sa faca acest muncitor? Si ce insemnau cateva miliarde de ani? O
aruncatura de bat. Cum masina timpului mergea inainte sau inapoi,inainte sau inapoi,zilele astea nici nu mai stiai in ce an
esti. De aceea majoritatea Arhitectilor renuntasera la orice fel de sistem calendaristic.

 
Ultimul miliard de ani fusese groaznic pentru intreaga rasa,si niciodata nu se ajunsese la o situatie asemanatoare intr-un
rastimp atat de scurt. Tot mai multe exemple de inaltare a simturilor,tot mai multe Apocalipse in lumea oamenilor,Catalizatori fugiti sau rasculati,Arhitecti incompetenti,incat masina timpurilor era practic folosita incontinuu.
Batranii Arhitecti,majoritatea in viata inca de la perioada creerii Planelor,isi exprimasera ingrijojarea fata de limitarile acestei masini a timpului. In starea ei actuala,ea putea influenta scurgerea timpului din numai unul  din cele 3 mari
Plane,cel al Arhitectilor,cel uman si cel demonic. Totusi,masina nu putea influenta mai multe rase deodata,si in ultimul timp,ca sa evite imbatranirea,Arhitectii o foloseau exclusiv pentru ei,astfel incat nici un Arhitect nu mai stia ce durata de
viata are rasa sa. De altfel, chiar si Batranii se minunasera atunci cand isi aruncasera seriile de ochi asupra creaturii ciudate ce le invadase lumea.

 
"Nu are tentacule,nu are ochi,este rosie si se poate extinde cat de mult vrea.",fusese constatarea expertilor. "Dar daca se poate extinde cat de mult vrea,cum de nu suntem toti asimilati?",venise replica.
Studiul final indicase totusi ca suprafata totala a Planului Arhitectilor nu ii era cunoscuta Creaturii,si ca printr-o ipotetica extindere uriasa,ea putea asimila intr-o clipita toti Arhitectii,minus unul,care ar fi iesit din raza sa. S-a ajuns
astfel la concluzia ca dintr-un sadism dus la extrem,creatura vaneaza toti Arhitectii metodic,unul cate unul,preferand sa-si mentina suprafata actuala,astfel incat sa  fie sigura ca nu scapa nimeni.

Bineinteles,de parca ultimele revolte si revolutii demonice nu erau de-ajuns,Arhitectii se trezisera literalmente "peste noapte" cu o creatura aparent invincibila pe cap. Patrulele de exterminare au fost trimise in directia creaturii. Din prima
patrula a mai ramas o pereche de cizme. Din cea de-a doua a ramas un pergament care a zburat de la un soldat inainte de
moartea acestuia. Pe scrisoare erau scrise randurile :"To’do’ikk,draga mea,asteapta-ma,mai am numai 10 miliarde de ani in groapa asta si dup-aia ma intorc acasa ca sa ne inmultim mainile." De altfel,dovezile de dragoste intre Arhitecti erau
totale.

 
Din cea de-a treia patrula,a ramas,in mod suprinzator,un supravietuitor. Oripilat de cele vazute,acesta s-a intors la superiori,si,cu bagajele in mana si cu casa pliata in asa fel incat sa ocupe doar 2 patratele din cele 10 cate i se permiteau,a spus pe o voce grava :
"Asa ceva nu am mai vazut."
Automat,teoria folosirii la infinit a masinii timpului impotriva creaturii era eliminata,deoarece Arhitectii nu ar fi stiut in ce categorie s-o incadreze. Panica a pus stapanire pe nobila rasa si in cateva clipe,cei informati de situatie isi pregateau migratia in Planele Secundare.

Crainicul se sterse pe tentaculele cele mai proaspete si se minuna la auzul distrugerii de afara. Deodata,auzi un ciocanit in usa.
"Ce…atat de repede? Pe ochii beliti ai Regelui Infernului,uratenia asta stie ce face. Eh…daca tot e sa imi accept disparitia ca pe un lucru natural,macar sa o fac ca la carte".
El se apropie de usa si intreba :"Cine e?"
Raspunsul veni mult mai rapid :"Ma scuzati,am fost informat ca aici se depun plangerile legate de Geneza."
"Legate de CE?"
"Geneza? Creatia? Universului?"
"Si la ce va referiti? Ce neregula ati sesizat?"
"Ma tem ca una nefericita. EU am creat Universul. Eu v-am creat si pe voi,insa voi ati dus totul la niste dimensiuni inimaginabile. Ati transformat Creatia mea,ati inmultit-o,ati ajuns intr-o… intr-o…intr-o…"
"Ah…va trebui sa va iau numele."
"Dumnezeu."
"Ah…Aaahm..stiti,ati picat intr-un moment extrem de nepotrivit. Mda,da…ma tem ca nu ne ocupam de astfel de probleme in acest sector. Va trebui sa verificati pliantul trimis."
Dumnezeu baga mana in buzunar si scoase un pergament urias cu desenul Domului.
"Ia sa vedem…sectorul 345,relatii cu Creatorii. Nu acesta este sectorul 345?",spuse Dumnezeu,rusinat.
"Nu,ma tem ca ati facut o greseala. Sectorul 345 este incolo.",arata crainicul.
In acel moment Dumnezeu nu se mai afla nicaieri,greseala comisa fiind indeajuns ca sa-i anuleze existenta.
 

Insa crainicul nu avu timp sa se mire. Senzatia care il incerca insemna un singur lucru. Creatura ii distrusese pe ceilalti si acum era randul lui. Intorcandu-se,o vazu in toata splendoarea. O masa de nu stiu ce,rosie,uriasa,lipsita de ochi sau de orice mijloc de deplasare,cu o constructie usor asimetrica.Resemnat,Arhitectul neinsmnat isi astepta moartea.

Care refuza sa apara. Creatura trecu pe langa el ca si cand n-ar fi fost acolo. Era a doua oara cand crainicul fusese crutat.

                                                        Prolog 2
                                        In care Regele Infernului are ceva de spus

Infernul trecea printr-un moment extrem de important. Regelui ii crescuse din nou burta la un nivel prea mare pentru ca el sa mai poata incape in sala de tron actuala,asa ca Demonii adoptau,fara prea mare tragere de inima,solutia cu care erau obisnuiti. Constructia unei sali mai mari pentru Intunecimea Sa.

Regele Demonilor nu se mai miscase de la sfarsitul ultimului Razboi,pe care prin niste mijloace murdare il castigase si in urma caruia isi consolidase pozitia. Creatura lenesa,acest defect i se manifesta in felurile cele mai ciudate,de obicei prin aparitia unui strat de burta in plus la un interval cunoscut de timp. De altfel toti demonii erau creaturi defecte,fiecare cu un viciu care se manifesta de cele mai multe ori fizic. De sute de miliarde de ani Infernul nu mai cunostea somn din cauza inmultirii populatiei de demoni "urlatori" la asemenea nivele incat simpla exterminare ar fi dus la mai multe foi semnate decat putea intregul sistem administrativ sa isi imagineze. Demoni rai cu adevarat se mai gaseau destul de rar,rautatea fiind
cea care ducea la descompunerea inceata a demonului respectiv,caz in care sistemul se bucura,deoarece nu mai erau hartii de semnat. Avaritia era cel mai comun dintre pacate,si demonii erau creaturi care se dadeau in vant dupa lucruri nemaivazute de ei pana la un anumit moment. Este cunoscuta legenda demonului Fylar’mon care si-a cedat intregul domeniu,cu rau de lava cu tot,pana la ultimul sclav,pentru o bucata de pamant de pe Planul Uman. Pamantul era adus de un demon care ratacise ani buni in acest plan,dar care suferea de alt viciu : minciuna. De obicei insa,minciuna avea picioare scurte si in Planul Demonilor.
Mincinosii ajungeau sa plasmuiasca lucruri atat de imposibil de imaginat,incat erau dati cu usurinta afara din Societate,o adunare alcatuita aproape total de demoni desfranati,care la ora actuala erau singurii lipsiti de probleme reale.

De altfel,se vehicula intre demoni legenda ca arhitectii trageau la sorti ce pacat sa ii cada unui Infernal la nastere,si de aceea Inaripatii,sau mai nou Caracatitele,cum li se ziceau Arhitectilor care renuntasera la aripi,nu erau foarte populari in Infern. Demonii din Societate,creaturi rigide,rationale,nu puteau concepe ca niste fiinte la fel de rigide ar putea lasa o problema atat de importanta pe mana providentei.

 
Populatia Infernului avea o mare problema in aceste vremuri,si orice rege competent si-ar fi dat seama de acest lucru.Imposibilitatea inceperii vreunui razboi din cauza ca Arhitectii puteau face in asa fel incat liderul si toti participantii sa nu se fi nascut niciodata. Absenta vreunui Catalizator din oficiu. Si mai nou,vestile cum ca Arhitectii ar fi exterminati.

"Ce se aude acolo sus? Intunecimea Voastra,vreo veste de la blestematii de Inaripati?",intrebau supusii.
Tacere. Era stiut de toti demonii ca lenea cu care regele se exprima era legendara.
"Aaaarhiteeeectiiiiii…."
"Da? Da?"
"Aaaaau pppprrrooblemmee… Viiin incoaaaceeee…."
"Arhitectii???Vin in Planul nostru?"
"Nnnnuuu…Oaaaamenniiii…."
Incapabil de a-si continua ultima fraza,regele adormi de la atata lene.

                                                   

                                             GHAST 2 : PLANESWALKERS

 
                                                     

                                                            PARTEA 1 :
                                                            MIJLOCUL


Lumea oamenilor. Inca de la momentul creatiei sale,a fost cea mai disputata zona,mereu prinsa intre conflictul dintre Arhitecti si celelalte rase ale Sferei. De asemenea,lumea care se afla de-a lungul diametrului Sferei. Oamenii sunt in general fapturi de inaltime medie,si de o constitutie ce nu ar speria pe nimeni. In cartile de istorie ale Arhitectilor,sunt mentionate mai multe momente in care oamenii si-au distrus lumea,dar de fiecare data rasa creatoare a intervenit si cataclismul a fost evitat. Este de nedorit intalnirea dintre un om si un Catalizator,rezultatul fiind acela de "inaltare a simturilor" ,din cauza caruia mai multe evenimente nedorite s-au petrecut in cele 3 lumi primare. Inca nu sunt cunoscute
efectele intalnirii dintre un om si un Arhitect,acest lucru nefiind consemnat in nici o cronica pana acum.

Oamenii au fost in general folositi pentru nimic altceva decat "carne de tun" in razboaiele Sferei. Fara ca macar sa o stie,umanitatea a devenit deseori parte a conflictului,pentru ca in final mercenarii fara voie sa ajunga morti de-a binelea.
Exista cazuri de posedari de catre demoni binecunoscuti,exista cazuri de interactionare cu Catalizatori,sau de Ascensiuni,oprite la timp de Arhitecti. 

In cele ce urmeaza insa,cativa oameni se vor mantui pentru ignoranta lor.

 
                                                              I
                                        In care se stabilesc eroii de ocazie

Bogdan se trezi in acea dimineata ca in oricare dimineata,neavand habar de ceea ce avea sa se intample in curand. El nu se uita la ceas,si din acest motiv nu intra in panica. De asemenea,era obisnuit ca parintii sa nu-l verifice de dimineata,asa ca dupa ce se spala pe dinti,se indrepta catre ghiozdan,pe care il arunca alene pe spinare.
"Saru’mana!",striga el dupa ce atinse pragul.
Bogdan,un baiat de 15 ani,era exemplul normalitatii in acele zile. Imbracat intr-un tricou si adidasi,cu o pereche de casti indesata in urechi si cu o melodie rap rasunand din ele,era exemplul perfect al majoritatii tinerilor din acea perioada. Tuns scurt,aranjat,insa nu exagerat de aranjat,baiatul era pregatit sa ia tot ce ii ofera lumea.Problemele existentiale nu il napadisera inca,abia incepuse liceul si nu se gandea prea mult nici la situatiile de zi cu zi.Traind intr-o familie care ii permisese fiecare moft,dar in acelasi timp nefiind un rasfatat,baiatul putea fi cel mult categorisit de cei care nu-l cunosteau ca un etern ignorant in devenire.  Eternul ignorant,omul fara cauza,mergand pe strada ,fara sa stie ca la cateva blocuri distanta se derulau evenimente importante.

Arthur intra in liceu,cautand cu privirea orice persoana de la care sa ceara vreun ban. Se stia deja ca Arthur are toti banii pe care si i-ar putea dori,dar ca face acest lucru ca sa "le arate altora cine e seful",ceea ce si spunea de repetate ori atunci cand era intrebat.
Batausul academiei,copilul-problema,dar pe care nimeni nu-l putea elimina,deoarece tatal sau sponsorizase numai anul trecut programul de educatie care facea furori in strainatate. Inteligenta lui Arthur nu depasea bariere prea multe,incat acesta nu se intreba cum ca lumea pe care o vazuse acum cateva secunde disparuse fara nici o urma.

In acel moment lui Arthur i se facu pofta de o tigara. Tot in acel moment,pe coridor trecu Bogdan,cu capul plecat inaintea celui pe care il intalnise intr-o situatie destul de nefeicita in ziua precedenta.
"Bai,piciule.Aha,cu tine vorbesc.",il striga Arthur. "Ai o tigara?"
Bogdan ridica din umeri.
"Las-o balta,da-mi zece mii,ca si-asa imi datorezi dublu."
"Nu-ti mai datorez nimic, deja ti-am dat 100 de mii numai saptamana asta.",indrazni Bogdan sa raspunda.
"Ba,nu comenta ca iti sparg moaca aia. Daca nu aduci banii pana la pranz nu mai iesi din casa,ai auzit? Hai,acuma mars de aici."
Acestea fiind spuse,Arthur se indrepta catre sala in care trebuia sa se desfasoare examinarea. O selectie grea ii astepta pe toti,si el trebuia cu orice pret sa iasa victorios aupra celorlalti.

Exact in acel moment,un personaj pe nume Om se hotari sa isi faca aparitia in povestea noastra,si nu oricum,ci teleportandu-se exact in corpul lui Arthur,care nu mai putu face fata presiunii si exploda intr-o masa de carne. Pentru a doua oara in viata lui,Om recunoscu faptul ca intrarile sale lasa de dorit. Imediat dupa nefericita intamplare,Om derula mesajul pe care fusese instruit sa il arate,intr-un mod in care nici un om nu ar fi putut sa nu il inteleaga.
 

Si tot in momentul in care maruntaiele lui Arthur decorau peretii,o fata pe nume Mina privi in jos de pe acoperisul scolii,hotarata sa isi puna capat vietii. De doua ori vru sa faca pasul decisiv si sa plonjeze in gol,si de doua ori ezita. In momentul in care ea se arunca totusi,napadita de ororile realitatii,ei ii fu aratat,fara voia nimanui,mesajul lui
Om. Mina fu oprita in mijlocul caderii si ridicata catre acelasi acoperis,pe care acum asteptau Om,Bodgan si ramasitele lui Arthur.

                                                            II
                   In care aflam mai multe despre eroii nostri si despre misiunea lor

"Deci…sa inteleg bine…nu Dumnezeu a creat lumea?",intreba Bogdan nedumerit.
"Din punct de vedere tehnic,a avut o contributie.",ii transmise Om pe care mintala. "Acest Dumnezeu este unul din Arhitectii
originali,dar care a suferit o trecere inspre nebunie. Si oricum,contributia sa nu are de-a face cu niciunul din Plane."
"Si spune-mi inca o data de ce nu poti vorbi?",mormai Bogdan.
"Eu…",se gandi Om,"sunt primul om creat vreodata de Arhitecti. Pana la mine,ei experimentasera numai pe Demoni,care de fiecare data cand nu ii satisfaceau,erau trimisi in Planul de Jos. Asa au luat nastere Infernul si cele doua inchisori din
jurul lui,pentru ca din exces de zel Arhitectii au inceput sa creeze prea multi Demoni ,care le ieseau de sub control.In acest scop,ei au cautat sa proiecteze o noua rasa,lipsita de defectele Demonilor. Eu am fost primul din serie,si din
pacate,pe acea vreme stapanii mei nu s-au gandit sa-mi implementeze o functie de vorbit. De fapt, am stat pe pacursul
intregii mele existente in intuneric,pana ce acum cateva momente mi s-a dat darul comunicarii si aceasta misiune importanta."
In tot acest timp,Mina se uita nedumerita,ba la mainile ei,ba la creatura hidoasa din fata ei care avea un singur lucru in comun cu rasa umana : faptul ca era bipeda.
"Imi e imposibil sa cred toate lucrurile astea,imi pare rau.",spuse ea.
Om se grabi sa ii dea replica "Dar,nu vad cu ce te-ar impiedica acest lucru sa vii cu noi si sa ne ajuti. Pana acum cateva minute erai convinsa ca nu mai poti suporta realitatea,iar acum ai aflat ca realitatea e mult mai complicata decat credeai.
Dupa ce va veti indeplini misiunea,esti libera sa iti alegi un Plan Secundar in care sa locuiesti,daca sa traiesti in lumea ta nu-ti mai face nici o placere.Si pe deasupra,e mult mai bine decat sa mori. Stii ce se intampla cu un om mort?"
"Nu."
"Dar tu? Tu ai vreo idee?",il intreba Om pe Bogdan.

"Ajunge in rai? Iad?""Nici vorba. In cel mai bun caz,omul moare si totul se termina aici. In alt caz,ramasitele lui,o urma a mintii sau materieilui ,daca omul a excelat intr-un domeniu,ajung intr-un plan secundar,unde de obicei se descompun in cateva clipe. In cazulcel mai rau,se intampla exact ce s-a intamplat acum. Desi nu stiu cum,mai multi oameni ajung intr-un plan secundar inexistent
pe Marea Harta. Ei pot manipula acest plan si pot crea marionete ca sa le faciliteze creatia. Cel mai rau lucru este ca aceste ramasite pot intra in contact cu alte plane secundare,si in consecinta,cu alte ramasite."
"Si ce s-a intamplat mai exact?",intreba Bogdan.
"Ma tem ca singura informatie care mi s-a dat atunci cand am fost trezit a fost ca o creatura a reusit sa intre in lumea Arhitectilor,si ca a macelarit marea majoritate a lor in cateva clipe. Se presupune ca mai multe ramasite s-au unit intr-una
singura,pana cand nici Arhitectii nu le-au mai putut face fata…"
"De ce tot insisti sa spui "ramasite"? Nu e vorba de suflete?"
"Suflete? Ma tem ca te inseli amarnic. Cu omenirea,nu a fost niciodata vorba despre suflet,sau cel putin despre ce definesti tu ca "suflet"."
"Dar…"
"Cumva voi,oamenii,ati ajuns la ideea ca aveti un suflet care o sa "continue" si dupa moartea voastra. Ei bine,nu puteati gresi mai mult. Ce aveti voi e o URMA de suflet. Puteti DURA si dupa moarte,este POSIBIL,dupa cum am vazut si in cazul
creaturii. Dar e foarte posibil sa nu se intample nimic dupa ce muriti. La inceput Arhitectii au dorit sa creeze un om in om,adica exact "sufletul". Un om care dupa o perioada sa scape de coaja,sa ajunga la un miez,dar care sa scape si el evetual de o coaja mai subtire."
"Si bineinteles ca asta nu s-a intamplat",ofta Mina.
"Bineinteles. Un razboi lung a inceput impotriva demonilor,si de teama ca experimentele pe oameni vor cadea pe mana acestora,Arhitectii au preferat sa lanseze produsul nedefinitivat si sa elibereze oamenii de povara razboiului.Pe atunci nu exista masina timpului,din pacate…si…nici cea a memoriei."
"Deci macar au avut intentii bune.",rase Bogdan.
"Nu e nimic de ras,ma tem. Demonii au aflat de existenta voastra oricum,si lumea voastra a trecut prin atatea incat nici nu stiu de unde sa incep. Oricum,oamenii au o frantura de suflet,nu un suflet intreg. E nevoie de o lista intreaga de cerinte ca "sufletul" sa fie trezit.Aici pot intra in scena Catalizatorii,cu efecte dezastruoase."
"Ce e un Catalizator? Cate naibii de rase mai sunt in Universul asta?"
"Oh,multe,foarte multe,unele nici nu le mai stim. Stim doar ca se afla in plane secundare necartografiate,si ca nu pot ajunge la noi si nici sa ne faca rau. Adica PREFERAM sa stim asta. Dar Catalizatorii sunt,in multe privinte,asemanatori Arhitectilor. In teorie,ei au cateva functii creative,dar se limiteaza la pastrarea echilibrului Sferei. Adica "Universului"."
"Si in practica?"
"Sclavii Arhitectilor,mult mai dispretuiti decat acestia in toata Sfera si mult mai periculosi. Multe rase din afara nu au inteles de ce Arhitectii au avut nevoie de animale de companie. Dar e usor de explicat,nu puteau sa faca ei toata munca."
Mina dadu din cap,semn ca are nevoie de o pauza. Cauta sa se aseze,dar dadu de o mana a lui Arthur,care ,in mod curios,ramasese intacta in urma intrarii nefericite a lui Om.Ea scoase un tipat scurt,insa ce auzi in continuare de la Om o ingrozi si mai tare :
"Ah,unde-mi sunt manierele? Bietul baiat,sa nimereasca exact in zona mea de manifestare. Acum ma tem ca nu vom mai putea scapa de el asa de usor."
"Scapa de el? De ce…",ingana Mina.
"Ma tem ca am uitat sa explic importanta misiunii voastre. Ascultati atent,amandoi. De la inceput omul a fost o creatie ciudata,o combinatie intre vointa proprie si pura SANSA care a revoltat consiliile multor rase superioare la acea vreme. La inceput,nu s-a dorit ruperea oamenilor de lumea Arhitectilor,ci traiul in comun al celor doua rase. Cu apropierea demonilor,acest lucru nu a mai fost insa posibil. Asa ca masina creatiei a avut o functie noua de indeplinit : "echiparea" oamenilor cu o putere ascunsa,asa incat intr-o zi sa poata recrea drumul catre lumea Arhitectilor,pentru ca lumea utopica sa existe."
"Putere ascunsa? Si cum au decis ei cine sa aiba aceasta "putere ascunsa"?"
"Nu au decis. A fost stabilit ca masina creatiei sa aleaga aleator omul si puterea. "
"Aleator? Asta e strigator la cer.",zise Mina. "Rasa asta ma face sa ma gandesc serios sa raman aici si sa ma arunc de pe cladirea aia."
"Trebuie sa intelegi ca nu a fost timp pentru alt plan mai bun. Era pentru prima data cand Arhitectii mergeau la razboi,pe atunci nu existau nici faimoasele aripi,nici masina timpului."
"Si atunci cum au castigat razboiul?"
"Superioritate numerica",zise Om cu raceala."Desigur,odata cu inventarea aripilor si folosirea lor intensiva demonii au inceput sa se gandeasca de 2 ori inainte sa declare razboi."
"Si cum EXACT declarau demonii razboi? Ai zis ca nu exista o cale exacta catre Arhitecti."
"Oh,ba da,ba da,pe fundul Infernului exista un plan-usa numit Vidul. Cei care intra in el ajung la Planele de Sus,adica lumea Arhitectilor. De obicei Vidul e pazit de un Catalizator,asa ca tot ce aveau de facut Demonii era sa il omoare pe acesta.Din pacate,s-a descoperit in curand ca era imposibil sa omori un Catalizator,din cauza unui algoritm care il impiedica sa moara. Asa ca Demonii il aruncau si pe el in Vid,sau ii pregateau o existenta intr-o carcera pe fundul vreunul rau cu lava."
"In sfarsit ceva exactitate in lumea asta plina de loterii.",ofta Mina. "Si referitor la noi? Avem noi vreo putere ascunsa? De-asta ne-ai adus aici si ne spui toate astea?"
"Da,echipamentul meu imi indica faptul ca voi doi aveti o putere ascunsa. Si mai mult,ca acest copil ciopartit are si el o putere ascunsa. Imi intelegeti astfel dilema. Mi-a fost data sarcina sa va gasesc pe voi trei,dar deja unul din voi e mort,asa ca trebuie sa ma intorc in lumea Arhitectilor,sa ii gasesc planurile de proiectare in masina creatiei si sa incerc sa il reconstruiesc de la zero. Bineinteles,voi face asta atunci cand vom ajunge in Infern."
"Unde? Esti complet nebun daca ai ideea ca vin cu tine in Infern.",raspunse Mina.
"Nu ai de ales. Creatura care ne-a distrus noua lumea umbla libera,si nimic nu o opreste sa distruga toate Planele. Vom vizita mai multe lumi,unele mai placute,altele destul de oribile."
"De ce? Ce trebuie sa facem? Tot nu inteleg nimic."
"Prima misiune,conform instructiunilor mele,este sa aflam mai multe despre lumea din care a pornit creatura de care vorbim,lume care se afla exact in continuarea celei a oamenilor si care se pare ca aparut destul de curand,pentru ca nu apare pe nici o harta."
"Si cum exact ajungem acolo?",intreba Bogdan.
 "Pentru asta exista Tomas. Tomas este legatura mea din lumea Arhitectilor. El va face asa incat sansele de aparitie a uneiporti catre aceasta lume langa noi sa fie de 100%,adica in urmatoarea secunda aceasta poarta va aparea aici."
"Ce convenabil. Arhitectii pot sa faca si asta? Nu vreau sa ma gandesc ce poate sa faca cel care i-a macelarit atunci.",zise Bogdan.
"Si nici ce putem face noi.",continua Mina.
"Tomas,ma auzi?",ii transmise Om omologului sau din lumea de sus. Imediat,raspunsul ii veni pe aceeasi cale.
"Te aud perfect. Tocmai am avut o intalnire cu creatura noastra."
"Si inca traiesti?"
"Dupa cum vezi. Si nici nu mai e nevoie sa strig toate porcariile alea gen "Aveti grija,suntem atacati.". Majoritatea sunt morti oricum. Am auzit ca s-a format un grup de rezistenta,dar cum nu stiu nimic despre ei,sper doar sa traiasca destul de mult ca sa afle rezultatele voastre. Oricum,vrei sa activez poarta acum?"
"Da,te rog,fa-o.",zise Om.
Imediat,el se intoarse catre Bogdan si Mina.
"De acum incolo,vom merge intr-o calatorie lunga si ne vom afunda tot mai jos in Planele necunoscute ale Sferei. Scopul nostru e de a afla cat mai multe despre aceasta creatura,pentru a o putea incadra in masina timpului si pentru a-i anula existenta. Si bineinteles,trebuie sa aflam cat mai multe despre puterile voastre,desi nu mi-au fost date mai multe informatii. Si undeva in calatoria noastra,va trebui sa il reconstruiesc pe Arthur.Deci,sa nu pierdem timpul."
Dupa aceasta conversatie lunga,cei 3,si maruntaiele celui de-al patrulea se afundara in poarta catre o alta lume. Ce descoperira de cealalta parte le depasi insa orice asteptare.

                                                             III
                           In care Bogdan,Mina,Om si maruntaiele lui Arthur fac   cunostinta 

                                                           cu lumea noua
 

Imediat dupa intrarea in poarta si iesirea pe pamant stabil,Om deschise busola cu care era dotat.
"Bun,arata ca suntem cu o treapta mai jos de lumea voastra. Deci am ajuns unde trebuia. Tomas avea dreptate."
Cei trei se aflau la o rascruce. Intre cele doua drumuri,presarat cu litere fine,vazura un semn:
"Bine ati venit in Raiul Artistilor. Populatia,3293.
DREAPTA : Catre cele 3 Turnuri si curtea soldatilor.
STANGA : Catre casele oamenilor de rand si catre Marele Lac."

"Turnuri? Ce inseamna asta?",mormai Om. "E clar ca de aici a pornit creatura,dar oare erau mai multe ramasite care locuiau aici?"
Cei trei se uitara in jur. Lumea era inconjurata de culoarea rosu,care era impletita in diverse forme si alcatuia copacii,raurile si intreaga arhitectura din jur. Cei trei convenira ca maestrul sau maestrii acestei lumi creasera si alte forme de viata minore si le dadusera numele de "soldati". De asemenea,acesti soldati aveau mai mult ca sigur culoarea rosie.
Mina ridica ochii si se uita la cerul rosu,de-a lungul caruia se derulau versuri ca pe o banda :
"Copilul din mine e
Copilul din tine
E copilul amandurora."

"Ce naiba…asa ceva am vazut numai prin filme.",se mira Mina. Ea apuca sa se fereasca cu putin de un vers care tocmai venea sa completeze poezia :"E copilul tuturor."

"Recunoaste cineva muzica asta?" intreba Om,referindu-se la foundul sonor pe care il "detectase" acum cateva clipe.
"Aduce a muzica clasica.Eu nu ma pricep",raspunse Bogdan.
"Cred ca e Bolero-ul lui Ravel.",zise Mina.
"Uau. Chiar stii chestiile astea?",zise mirat Bogdan.
"Nu,dar uita-te acolo sus. Langa poezia aia gigantica de pe cer. Sub ea. Vezi? Scrie "Bolero",de Maurice Ravel."
"Ah. Puteam sa fac si eu asta."
Om tusi. Era clar ca vroia sa le faca o martusire.
"Deci suntem in fata unei rascruci. Nu avem mult timp de stat in aceasta lume,deci propun sa ne despartim. Eu voi investiga imprejurimile turnurilor. Voi duceti-va la stanga si vedeti ce puteti afla. Ne intereseaza in special cine a creat aceasta lume neobisnuita. Aveti intrebari?"
"Da. Unde ne intalnim ca sa plecam de aici?Si cand?"
"Va voi comunica momentul. Ne vom intalni la aceasta rascrcuce. Acum plecati. Si aveti grija. Nu se stie ce pericole ascunde aceasta lume."

"Bine. Ai grija de tine…Om.",raspunse Bogdan. "Hai.",facu el catre Mina.
"Sunteti amandoi nebuni de legat.",raspunse ea.
"Da? Ei bine,noi doi nu am incercat sa ne sinucidem.",rase Bogdan."Daca nu vii,o sa te las aici."
"Ce facem cu …el",arata Mina catre ce mai ramasese din Arthur.
"Tot ce pot sa fac este sa le car dupa mine,si sa sper ca o sa ajung la masina creatiei undeva pe parcursul calatoriei. E frustrant sa nu stiu de ce trebuie sa il repar,totusi."

                                                             *
Om se apropia de cele 3 turnuri. Drumul era destul de usor de parcurs,fara obstacole semnificative,si lumea aceasta ii paru destul de pasnica. Totusi,cum dorea evitarea vreunui contact cu acei "soldati",el incerca sa nu fie detectat de acestia.
In zare se vedeau cele 3 turnuri,fiecare diferit de altul,si fiecare complex in felul sau. Primul turn era de culoare alba,in tot acest rosu care alcatuia lumea. Ferestre circulare la fiecare sectiune,si in general o structura simplista,insa acesta era cel mai inalt din toate cele 3. Cel de-al doilea turn era complet negru,fara nici o intrare sau vreo fereastra vizibila. Om deduse ca cel care locuia in acest turn nu vroia sa fie deranjat,si ca avea puterea de a-si croi singur o iesire atunci cand era nevoie de una. Cel de-al treilea turn era de departe cel mai complex. De culoare rosie,turnul acesta era inconjurat de o multime de altele mai mici. In jurul lui se vedeau urme de fortificatii,distruse acum insa,deoarece toate cele 3 turnuri erau fortificate de un zid masiv. Om deduse ca 3 persoane locuiau in aceste turnuri,sau in cel mai rau caz putea fi vorba de o singura persoana cu o creativitate foarte dezvoltata si cu personalitate multipla,deoarece turnurile aveau diferente clare intre ele. Om era convins ca pentru a deslusi secretul acestei lumi,si pe cel al creaturii ciudate care invadase lumea Arhitectilor,trebuia sa inspecteze toate cele 3 turnurile. Dar cum? Trebuia sa construiasca un plan,si destul de repede.

 
                                                             *
Bogdan si Mina isi incepura drumul catre Marele Lac si satele create in jurul lui.
"Lumea asta e…"
"Ciudata?Foarte ciudata?",intreba Bogdan.
"Frumoasa. Extrem de frumoasa. Mult mai frumoasa decat cea din care am plecat."
"Hah,nerecunoscatoareo. Cate ti-a dat lumea noastra si cate i-ai dat tu inapoi?"
"Nu stii despre ce vorbesti."
"Da? De ce ai vrut sa te sinucizi?"
"N-o sa vorbesc despre asta cu tine."
"Oricum,uite. Cred ca ala e lacul despre care se spune in semn."
La vreo cateva sute de metri inaintea lor,un lung lac rosu despartea 2 maluri. Era evident ca cei doi trebuiau sa treaca pe malul celalalt pentru a ajunge in sate.
"Incredibil. Oamenii astia erau obsedati de rosu."
Insotiti de cateva recitaluri la pian ale lui Clayderman,cei doi se indreptara inspre lac.
"Cum o sa putem traversa asa ceva? "Lacul" asta e mai mult o cascada dupa mine.",remarca Bogdan
Mina insa nu-i dadu atentie. La marginea malului,ea se uita in jur dupa vreun mod de a traversa.
"Hmm,daca ar fi un pod aici…"
Imediat,de pe celalalt mal,cateva litere se indreptara catre Mina si formara cuvantul "pod".
"M-ati chemat,domnisoara?"
Bogdan nu putu sa faca altceva decat sa priveasca stupefiat.
"Pod?",intreba Mina.
Imediat,alte litere se adunara si formara acelasi cuvant.
"La ordinele dumneavoastra.",raspunsera cele doua cuvinte in cor.
"Incredibil. Cuvinte vorbitoare.",ingana Bogdan.
"NU incredibil,pentru ca se intampla exact in fata ta.",raspunse Mina. "Cred ca am gasit cum sa traversam. Cuvintelor,puteti face un pod ca sa putem traversa lacul asta?"
"Sigur,cum ordonati."
Imediat,cele doua cuvinte se aliniara deasupra lacului. Totusi,doua cuvinte de 3 litere nu erau de-ajuns ca sa acopere latimea lacului,si Mina ofta. "Nu poate fi niciodata usor,nu? POD POD POD POD POD POD POD POD POD POD! Hei…ce faci?"zise ea catre Bogdan,in timp ce tot mai multe cuvinte se formau in jurul lor.
"Ah,scuza-ma. COROPISNITA!",striga el.
Nimic nu se intampla.
"Sincer,cred ca trebuie sa formezi cuvinte care au legatura cu situatia in care esti. Pastreaza cuvantul asta pentru cand vrei sa mananci ceva",zise Mina putin rautacioasa.
"BAH! POD POD POD POD POD POD POD! Multumita?"
"Da",zise Mina satisfacuta de cuvintele care deja formasera un pod asemanator cu unul real deasupra lacului. "Nici nu a fost greu."
"Felicitari! Dupa maestrul Bucur,tu esti singura care a reusit sa traverseze acest lac.",spusera cuvintele,in timp ce Mina si Bogdan treceau podul.
"Se pare ca un anumit pod uita de mine",ofta Bogdan."Hei,te-ai gandit ca poate ai puterea INTELIGENTEI?",o intreba Bogdan ironic pe fata.
"Ma indoiesc,sincer."
"Cine e maestrul Bucur?"
"Creatorul nostru,desigur.",rasera cuvintele.
"Da? Si unde putem gasi pe acest creator al vostru?"
"Ma tem ca daca nu se afla intr-unul din turnuri,nu stiu unde l-ati putea gasi. Dar puteti intreba locuitorii din satul de dincolo de Lac."
"Stai putin. CHIAR exista oameni aici,in lumea asta?""Oameni? Sigur ca da,exista oameni. Cu totii sunt creatia stralucita a maestrilor Adrian,Bucur si April. Impreuna au creat aceasta lume si tot ce se afla in ea.Si trebuie sa adaug,aceasta este cea mai stilizata lume pe care ati putea s-o gasiti vreodata.""Ne puteti spune mai multe despre aceasta lume?" intreba Bogdan.
"Ah,tinere,ne uimesti. Niciodata nu am intalnit pe cineva interesant de istorie. Ma tem ca istoria acestui taram e prea indelungata pentru a fi spusa in vorbe. Dar o putem scrie.Aveti o hartie?"
"Ah,cred ca am una in buzunar.",spuse Bogdan,amintindu-si de examinarea la care trebuia sa fi participat in acea dimineata.  

                
                                                               III
                                    In care eroii nostri intalnesc un nou aliat

Din tufisurile rosii in care se ascunsese,Om putea deslusi soldati in armura pazind intrarea catre cele 3 turnuri. Trebuia
cumva sa le viziteze pe toate trei si sa caute obiecte ce ar putea trada ceva despre aceasta lume si stapanii ei. Singura lui sansa era sa se furiseze in colibele soldatilor si sa fure o armura. Om trase concluzia ca o astfel de deghizare i-ar pacali pe soldati,pentru ca acestia depaseau vreo cateva sute,si era imposibil ca toti sa se cunoasca intre ei.
Zis si facut. Om se strecura intr-o coliba atunci cand nu se uita nimeni. Norocul era de partea sa,caci nici un soldat nu se afla acolo. Pe pat era o armura rosie  cu insemnele "A.-112"
Om imbraca armura si se prezenta la intrare,dorind sa i se dea accesul in curtea interioara cat mai rapiud.
"STAI!",striga un soldat imbracat complet in rosu."Cine esti? Nu te-am mai vazut pe aici.",apoi,uitandu-se la armura sa,"Esti din legiunea lui Adrian?"
"Hmm,da. Din legiunea lui Adrian.",raspunse Om.
"Cum te numesti?"
"Ma numesc…Rosu."
"Rosu?"
"Exact."
"Bine,poti trece."
Grabit,Om depasi soldatii de la intrare. In fata sa se aflau trei turnuri impunatoare din care trebuia sa afle mai multe despre ce trebuia sa faca.

                                                               *

                                                              

Satele de dincolo de Lac erau la fel de ciudate ca intreaga lume in care se aflau,in sensul ca nici Mina,nici Bogdan nu isi putura da seama cum reuseau oamenii care locuiau acolo sa supravietuiasca. Niciunul nu parea preocupat de a-si preocupa hrana sau macar de a contribui cumva la bunastarea asezarii. Rareori cei doi vazura locuinte prin locurile in care trecura,si uneori acestea erau atat de superficiale,facute din crengi sau lemne mai groase,incat nu era nevoie de mare ajutor din afara pentru ca acestea sa se strice.
Oamenii erau in majoritate separati unul de altul,si toti pareau preocupati fie de a picta,caz in care vedeai o gramada de planse aruncate pe jos,si oameni atat de concentrati incat uitau de ei ore in sir,fie de a spune poezii (in partea centrala a satului,cea mai modernizata de altfel,oamenii se adunau si recitau creatiile proprii in fata curiosilor.),fie de a compune melodii,caz in care gaseai standuri cu fel de fel de instrumente,de la cele mai mici,ca flautul sau muzicuta,la cele uriase,contrabas, tuba sau pian. 
Primul lucru pe care Bogdan il facu fu sa se apropie de un pian si apese pe cateva clape la intamplare. Imediat,pianul se inchise si numai reflexul ii salva mainile lui Bogdan. Mina rase.
"Imi pare rau,dar nu ai pregatirea necesara pentru a ma manui cum trebuie.",se auzi o voce
"Ce..cine a zis asta?",intreba Bogdan,nedumerit.
"Of…tu nu esti atent niciodata la nimic?",intreba Mina,aratand catre pian,caruia i se formase o gura.
"Recomand sa incerci alt instrument,sau eventual sa iti indrepti atentia catre alta preocupare.",continua gura pianului,dupa care disparu.
"Eh,tocmai ai aflat ca n-o sa fii un mare pianist. Nu e cazul sa fii bosumflat",rase Mina.
"Tocmai ai ras.",remarca Bogdan
"Da",se gandi ea."Ciudat.Ce efect are lumea asta. Tu nu simti nimic ciudat?"
"NU. Ar trebui?"
"Azi-dimineata eram cuprinsa de niste sentimente pe care nici nu vreau sa le descriu…aici insa…e uimitor cate poate face o schimbare de decor."
"Ti-ai gasit lumea in care vrei sa stai!",rase Bogdan
"Poate."
"Deci,de ce ai vrut sa te sinucizi?",intreba Bogdan,profitand de acest moment pentru a afla mai multe despre partenera sa.
"Nu inca."
"Am sa te bat la cap pana imi spui."
"Si tot n-o sa-ti spun. Asa ca nu ma bate la cap.Hai sa vedem ce putem afla de la oamenii astia",zise ea.
Cei doi se indreptara catre un tanar pictor de la marginea satului. Exact in momentul in care ei ajunsera in fata sa,pictorul fu cuprins de violenta,rupse foaia pe care lucrase si o arunca in lac. Foaia se dizolva instantaneu,si astfel cei doi aflara de ce lacul era mereu curat.
"AH! LA DRACU! Nu mai pot picta nici macar un copac! In felul asta n-am sa intru niciodata in serviciul reginei!",urla pictorul,holbandu-se mereu la copacul dinaintea sa.
"Regina? Despre ce regina vorbesti?",intreba Bogdan
"Cine sunteti voi? Ah,regina April,desigur. Ea este creatoarea noastra,si cea care a adus taina sfanta a picturii in aceasta lume. Desi…acum nu mi se mai pare asa de sfanta."
"Aceasta April a creat aceasta lume?",intreba Mina.
"Nu stiu detaliile,si nu am timp pentru ele.Consultati un istoric. Ah…"
"Da?"
"Nu sunteti de aici…Daca intrebati de April,nu sunteti de aici?"
Bogdan se gandi mult la ce raspuns o sa dea,dar Mina spuse aproape imediat:
"Nu,nu suntem de aici."
Bogdan injura in gand.
"Ah,incredibil…trebuie sa ma luati cu voi,lumea asta ma innebuneste. Nu sunt bun de pictura,nu sunt bun de muzica,si singura poezie pe care am compus-o vreodata a fost despre April,si nu a fost…Au ras de mine 3 zile."
"Ne pare rau",zise Bogdan,"dar avem prea multa treaba.Poate alta data."

                                                                 *

"NU mai pot merge mult,ma dor picioarele.",ofta Mina. "Cand ajungem la copacul de acolo eu ma odihnesc.""Nu avem timp de asa ceva.",zise Bogdan.
"Nu imi pasa. Am avut o zi de groaza si pana acum Om nu ne-a contactat.Asa ca am dreptul sa dorm."
"Fa ce vrei atunci, eu o sa stau de paza si o sa citesc istoria pe care ai luat-o de la …cuvintele vorbitoare."
In timp ce Mina isi cauta un loc bun in care sa poata dormi,Bogdan desfacu hartia si incepu sa citeasca cuvintele scrise.
"In anul 0,se spune ca cei trei,Adrian,Bucur si April au creat aceasta lume. La inceput,a fost rosul,si numai rosul. Apoi s-au creat pe rand cele 3 ocupatii majore,apoi pamantul,marile,cerul si toate vietuitoarele. Creatia cea mai complexa a fost omul. Desigur,cei trei creatori s-au certat asupra modului in care trebuie guvernata aceasta lume,si au pornit sa-si creeze armate cu care sa le dovedeasca celorlalti suprematia. Intr-un sfarsit,dupa ce multe pierderi au fost suferite de toate cele 3 partile,Adrian,Bucur si April au consimtit ca razboiul trebuie sa inceteze si ca trebuie sa lucreze impreuna. In acest scop,cei trei si-au mutat turnurile intr-un  singur loc si si-au contopit armatele.

Lumea a fost impartita in teritoriul celor 3,locuit de cei privilegiati,la care se adauga comandantii armatelor si garzile,si teritoriul de dincolo de Lac,locuit de oamenii care fac parte din generatia a treia sau a patra,si implicit trebuie sa dovedeasca faptul ca merita sa traiasca si ei alaturi de creatori. INtr-un final,visul celor 3 este ca lumea sa traiasca in pace si armonie,insa acest scop pare greu de atins. Se vorbeste despre certuri eterne intre liderii celor 3 armate,si nici la nivele mai mari lucrurile nu stau mai bine.

In plus,in istoria mai recenta,alti creatori,din alte lumi,au patruns in lumea noastra. Rezultatele negocierilor cu acestia nu sunt cunoscute,insa adunarea de pe muntele Oba merita consemnata."

Bogdan inchise hartia. "Nu inteleg nimic",se gandi el. Si in plus,daca Mina avea dreptul sa doarma,el de ce nu l-ar avea?

                                                                *

Mina visa ca se arunca de pe acoperisul scolii,si ca sinuciderea ei reusise,iar acum nu mai exista in nici un fel. Apoi,visul staruia catre alte momente ale vietii ei,momente pe care le stia prea bine,in care hoinarea singura pe strazi,fara sa isi dea seama de Marele Scop,desi il cauta in fiecare moment.Visul se muta apoi in momentul in care Mina incepuse sa vada lumea intr-un alt fel. Izgonita de acasa,ea era invitata in partea mai intunecata a realitatii,pe care pana atunci n-o deslusise. Dintr-o data fetele care zambisera se schimonoseau,si toti prietenii dispareau,iar ea ramanea singura. nUltima scena era sa fie despre copilaria ei,respectiv momentul in care a venit pe lume,dar visul fu intrerupt…

                                                                *

"Mina…Mina,trezeste-te.",sopti Bogdan.
"Hmm…"
"Hai odata,tocmai am fost contactat de Om."
"Ah…a gasit ceva?",intreba ea,inca somnoroasa.
"Se pare ca da. Mi-a zis ca a gasit ceva extrem de important si ca vrea sa ne intalnim langa cele 3 turnuri."
"Dar…cum ramane cu soldatii?"
"Se pare ca soldatii sunt inofensivi. Oricum,el ne asteapta acolo,si poate daca mergem o sa fim cu un pas mai aproape de a scapa de toata nebunia asta."
Pentru prima data,Bogdan spusese ceva cu care Mina era de acord.

                                                                *
Bogdan si Mina trecura de garzile de la poarta,care nu parura surprinse sau catusi de putin afectate de "vizita" lor.
In mijlocul curtii interioare astepta Om.
"Ah,sunteti aici…credeam ca n-o sa veniti",comunica el celor doi. "Din pacate,trebuie sa va marturisesc ceva neplacut. Am fost compromis si v-am atras intr-o capcana."
"Ce?",strigara amandoi. La prima privire in spatele lor,acest lucru le fu confirmat. Toti soldatii se mobilizara pe trei coloane si asteptau ordine.
"De ce ai facut asta?",intreba Mina."Puteai sa ne spui…Puteai sa ne avertizezi macar."
"Din pacate,nu aveam certitudinea ca veti veni. Asa ca am apelat la singurul mijloc pe care il aveam. Dar nu disperati,o sa gasesc un mod de a iesi de aici."
In acest timp,un soldat intr-o armura vizibil mai mare si mai importanta,pesemne de un rang superiorJ,se apropie de Om.
"Asa deci,SOLDATULE DIN LEGIUNEA LUI ADRIAN,hahaha! Prietenii tai au sosit pana la urma?Ce? Ti-a pierit glasul? Oameni,prindeti-i,si daca incearca ceva,omorati-i! Avem ordine clare sa nu lasam nici un intrus in viata!"
Peste trei sute de sulite si sabii se indreptara in acel moment catre cei trei.Mina si Bogdan isi dadura seama ca exista sansa ca acest moment sa fie ultimul al vietii lor destul de scurte.
"STATI!",se auzi un racnet,si toata lumea isi arunca privirea pe meterezele de langa turnul rosu,unde acum statea o creatura inaripata.
"LASATI ARMELE JOS SAU AM SA VA DISTRUG PE TOTI!",racni strainul.
"E..un inger?",se intreba Mina.
"Fiti atenti",le transmise Om lui Bogdan si Minei."E un Catalizator. Imediat cum aveti sansa,fugiti! Nu vreti sa fiti prea aproape de el,credeti-ma!"
Angellus cobori in mijlocul oamenilor care inca erau nedumeriti din cauza intrarii sale neastaptate.
Cu mainile goale,era pregatit sa infrunte cele 3 armate.
Oamenii zambira. Erau pregatiti pentru niste oameni,si acum li se dadea si o creatura cu aripi. Ziua devenea din ce in ce mai buna.

                                                              VA URMA
 

 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Insemnare pe fuga

8 iulie 2007
In primul rand,s-a redeschis Movie Addicts (http://www.movieaddicts.net),blogul lui Radu,care nu trateaza tema filmelor,ci mai mult este un blog despre eternul ORICE.
In al doilea rand,s-a redeschis si Metalbarrier,cel de-al doilea blog al meu,cu recenzii la albume muzicale.
In al treilea rand,scriu de zor la scenariul pentru partea a doua din Ghast,nu ma mai bateti la cap voi,astia din echipa,ca o sa fie gata cand e gata. Pentru restul care ati citit si v-a placut,veti avea cateva surprize placute si probabil unele neplacute. Pentru cei care nu v-a placut,hmf.
In al patrulea rand,vreau la mare.
O insemnare mai amanuntita in curand.
Sayonara.

Posted by in Divertisment | No Comments »

Ma veti vedea in manuale. Probabil.

20 iunie 2007

                         

probabil veti zice ca am innebunit. cu totii. Cucutotul.
Dar am un motiv numaideminestiut pentru-care-sunt-KONVINS K voi aPaReA iN manualele scolare . . . . . . .
           Romanul s-a nascut poet,asa zicea un misogin.  Adevarul e,si imi dau bine seama la ora asta,ca niciodata n-am apreciat poezia la care o fi fost adevarata ei valoare,ca doar poetul stie.. Sa zicem ca oarecum m-au impresionat simbolismul,modernismul si post-modernismul. Dar,ma intrebam ,daca poetii modernisti s-au saturat sa fie criptici si in al treilea volum au inceput sa insire cuvinte pe foaie? Daca poetii post-modernisti n-au dus cumva lucrul asta mai departe. Sunt oarecum macinat de gandul ca lucrul asta se va intoarce impotriva lor si marile corporatii il vor suna pe poet si il vor santaja sa accepte un compromis. Astfel,un volum de poezie va fi in anul 2020 macinat si el de anunturi la sampon.
 
                         
 
sau poate plin cu reclame turistice :
 
                
 
si cel mai rau e ca poetul debutant va accepta ca langa poezia lui despre melancolie sa apara si o poza exotica,prezentata ca solutie cititorului/muritorului de rand :
 
             
 
Bineinteles,pas cu pas lucrul asta o sa cuprinda si pictura. Minimalismul :
 
                                       
 
Post-minimalismul :
 
                                       
 
Triptych-ul ar vedea clienti roind in jur ca mustele :  

 
Si bineinteles,intreprinzatori cum suntem,domeniul muzicii ar cadea eroic ca sa  
lase loc muzicii cu reclame la caramele Sugus pe vreo parte instrumentala.
 
Si intre toate acestea,ar fi omul,si gandul :"Is this ART? What is ART?". Si eu as aparea ca artist multilateral dezvoltat,cu numele de Mihai Stroe,st(r)oic aparator al artei mele in fata criticilor care gandesc in cutie.De ce? Pentru ca Baltateanu e restrictiv.
 
Si nu v-am povestit de ce ma veti vedea in manuale. Din pacate.
 
                                                                    *
 
                                                           Puricele
 
   Sunt un purice pe care-l cheama Hector.
   Si beau cafea.
   Si nu dorm noaptea.
   Si de-AIA te musc pe tine. 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Atentie : este perle la ora 12

18 iunie 2007
Azi a debutat examenul de capacitate,bla bla,bla bla.  
 
Cum am trecut si eu prin examenul asta,familia mea a avut ideea sa imi dea pe mana un anumit verisor de clasa a opta,pe care il voi desemna "varu’ Izmanuta.",cica in scopul de a-l mai slefui la matematica. Bun.  Pe parcurs,varul s-a mai slefuit intr-adevar,de la rangul de carbune la care era. Insa intr-o zi am auzit prin altcineva ca varului ii e extrem de teama de proba de limba si literatura romana,si ca ar avea ideea nu prea stralucita de a comunica cu parintii prin telefon in timpul examenului pentru a putea sa-l treaca.
 
Asa ca am zis,hai s-o fac si pe-asta si l-am pus pe varul sus-numit sa faca in fata mea cateva variante ca sa vad cum se descurca.
 
Ar trebui sa mentionez ca de obicei,gafele de la asemenea examene,de genul "Poetul si iubita au mers si au zguduit o barca.",apar cel mai devreme dupa vreo 3 zile,dar eu  ofer in avanpremiera gafe de nota 10 . In continuare,Mihai Eminescu,Domnul Goe si Vitoria Lipan,reinventati,precum si modul inedit de a face o scrisoare.
 
                                                                *
 
      Mihai Eminescu este cel mai mare poet al literaturii romane,el a scris volumul "Luceafarul" etc.
      Poezia "Ce Te Legeni" apartine genului liric deoarece apar figuri de stil (de exemplu : enumeratia "pe rand,pe rand" si comparatia :si se duc ca clipele" si apare eul liric in poezie. 
      Autorul isi exprima in mod direct ideile,sentimentele si trairile sale. Poetul ii este dor de randunele care erau pe cer si acum toate pleaca in stoluri mari. El ar vrea sa fie intotdeauna frumos ca vara,dar nu se poate deoarece timpul trece repede,iar el vrea ca timpul sa ramana pe loc.
       Din tot ce am scris mai sus reiese ca poetul vrea ca randunele sa ramana si codrul sa fie verde.
 
                                                                  *
 
        "Dl. Goe" a fost scrisa de Ion Luca Caragiale care a fost un mare scriitor si dramaturgic al literaturii noastre. Caragiale a mai scris piese de teatru de exemplu "Vizita","D-ale Carnavalului","O scrisoare pierduta" etc.
         "D-l. Goe" este o schita care este o opera literara epica. Schita are un numar strans de personaje ; firul epic nu este dezvoltat ; desfasurarea actiunii este stransa.
          In aceasta schita,personajul principal este Goe,un copil foarte rasfatat si prea invata la scoala. Persoanele care au grija de Goe sunt mam’mare,ma’mita si tanti Mita care toate sunt personaje secundare.
  ———————————————————————————–
          Punctul culminant este atunci cand Goe trage semnalul de alarma si toata lumea este speriata,dar Goe se duce in compartiment langa tanti Mita si se culca,iar cand vine conductorul sa vada de unde a fost tras semnalul de alarma,care era chiar  in vagonul in care era Goe,mam’mare,ma’mita si tanti Mita.
           Pana la urma conductorul pune trenul in miscare. Goe doarme pana la Bucuresti impreuna cu cine venise si cand ajunge la Bucurestu tanti Mita i-a o trasura si ii spune la sofer sa ii duca la bulivar.
            Goe este un copil neastamparat care face foarte multe nazbati si este foarte rasfatat de mam’mare,ma’mita si in special de tanti Mita.
 
                                                                *
 
               Caracterizarea lui Vitoria Lipan din comedia romanul "Baltagul"
 
           Romanul "Baltagul" a fost scris de Mihai Sadoveanu care a fost un mare scriitor si dramaturg al literaturii romane.
           Vitoria Lipan este o femeie foarte inteligenta,puternica si hotarata si in acelasi timp ii este dor de sotul sau Nechifor Lipan care a plecat sa cumpere niste oi si dupa aceea sa le vanda la Dorna.
            Principale procedee de caracterizare sunt naratiunea si dialogul.
            Ea este foarte hotarata sa plece dupa sotul ei si il cauta impreuna cu copilul lor Gheorghita care avea un baltag sfintit de preot cu el pt. a se apara in caz de urgenta.
            Vitoria Lipan este foarte puternica deoarece se duce in valea Dornei cu catelul lui Nichifor si il gaseste.
            Din tot ce am scris anterior reiese ca Vitoria Lipan este personajul principal in romanul "Baltagul" scris de Mihai Sadoveanu.
 
                                                                   *
 
                                                                                     18 iunie 2007
 
                                                      Draga Miruna,
 
                       Abia am ajuns la bunici mei si vreau sa iti spun ce am sa fac in aceasta saptamana la bunici.
                       Bunici mei au zis ca ma vor duce la Humulesti la casa lui Ion Creanga care a fost un scriitor foarte bun al literaturii romane. El a scris romanul "Amintiri din copilarie". Bunica mea mi-a spus ca ma duce la Humulesti deoarece am absolvit cu note foarte bune anul scolar 2006-2007 si cu niste note foarte bune la capacitate.
                        Am fost la casa lui Ion Creanga din Humulesti cu bunici mei localitatea Raul Alb dintr-o zona de munte.
                        Mi-as fi dorit sa fii si tu cu mine in vacanta sa vedem amandoi casa lui Ion Creanga din Humulesti din localitatea Raul Alb dintr-o zona de munte si sa ne distram amandoi.
 
                                                                                Cu drag,
                                                                                          Alexandru Dinu.
 
                                                               *
 
                                                  (Nu s-au adus modificari rezolvarilor originale in transcrierea pe Weblog.Voi reveni in viitor cu nota varului.)
 
 
 
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

The appearing act

11 iunie 2007
 
              Exista si un motiv pentru care am cam facut pe mortu’ astea 3 saptamani,sau pentru cei mai educati dintre noi,saptamanile trecute. As putea oferi pretextul cu "dar am avut examene. Dar am fost obosit. Dar a trebuit sa invat,si sa mai si dorm cand nu invat.Dar…" .
               Dar adevarul e altul,desi e valabil ca am invatat pe rupte cu 3 zile inainte de fiecare examen,de 2 ori. Nu pot sa nu ma opresc putin si sa imi aduc aminte in scris despre ziua in care un coleg de camin mi-a adus o revista "de propaganda" studenteasca,STUDENTsinumastiucum. Erau in ea toate cele,de la sfaturi culinare,ce mai e nou in moda,cum sa iti educi profesorii in 2 timpi si 3 miscari din gene,pana la acest subiect arzator care este SESIUNEA DE EXAMENE. Autoarea,caci o autoare era,isi scria  felia ei de parere asupra acestui monstru care se joaca cu mintile bietilor studenti ,si pe deasupra o mai face si de 2 ori pe an.
                Citez din ce-mi mai aduc aminte "Ghid pentru a nu fi stresat in sesiune : 1. Asigura-te in primul rand ca ai toate cursurile. Asa esti ferit de a da ture prin oras intre xerox si colegi. (EU : intr-adevar,aici n-am ce zice. Fata se refera la fenomenul "du-te ba la toate cursurile macar daca nu inveti nimic". Eu folosesc o metoda mai simpla,dar care merge numai pentru facultatea mea. Caut cursurile pe net la alte facultati,pana ajung sa le gasesc.Exemplu, Universitatea din Singapore, "Tratat de metode numerice", Kim Zhoey Hon.)
2. Nu lenevi. Eu ma culc in fiecare noapte la 1 si ma trezesc dimineata la 9,dupa care ma pun pe invatat pana la 20:00. Apoi am timp sa ma si distrez  (EU : Sa fim seriosi,cine dracu’ mai are chef de ceva la ora 20:00 dupa ce a invatat toata ziua si s-a mai si trezit ca o calfa buna la ora 9:00?Eu sunt de moda veche,ma trezesc la 14:00 si in timpul sesiunii,perioada se intinde pana cand pic de somn,tarziu in noapte,dar pauzele sunt dese si satisfacatoare,uneori prea. )
3. Daca nu ai cum sa inveti in camin sau in alt loc din cauza zgomotelor,nu e cazul sa intri in panica. Eu ma duc la biblioteca ,unde e destula liniste. (EU : Fain. Te durea pixul sa mentionezi asta la numaru’ 2. Dar asa nu mai aveai un sfat in plus. Bibliotecile sunt foarte pe placul studentilor de la Poli,dupa cum credeam la inceput ca e si autoarea. Am aflat ulterior ca e la contabilitate. Saraca. Biblioteca ma priveaza de un pat bun si moale,dar ave tie daca vrei sa te duci sa inveti acolo. N-as putea. Si in plus,daca te prinde ora 21:00 cu capul pe masa si ratezi discoteca? N-ai mai vrea sa faci pe desteapta.)"
 
                       Sesiunea te streseaza,asa e. Dar pe mine tot ce scria in articolul ala m-ar face sa fiu la un nivel promethean de stres. Asa ca l-am facut sul si l-am aruncat frumusel la cos,asa cum indic sa faca toata lumea cu urmatoarea persoana care incearca sa-i dea sfaturi de genul asta. Iar acum,revenind la absenta mea indelungata,n-a fost nici sesiunea de vina,cu toate ca mi-a ocupat o buna bucata de timp incercarea de a recupera tot ce n-am invatat in timpul anului (si cel mai mult timp mi-au ocupat examenele la care nu m-am dus si pentru care n-am invatat). Insa adevarul,adevarul nu poate fi decat unul ,tam tam -> (Ceea ce urmeaza este nerecomandat psihologilor si parintilor rationali.)
                         Am dat de World of Warcraft. Presupun ca si cine nu a auzit de World of Warcraft a vazut episodul "Make Love,Not Warcraft" din South park,care e o parodie excelenta a tot ce inseamna MMORPG si jucatul pe Internet (si mie nici nu-mi place South Park). Si psihologii,miile de avertismente de la televizor si din alte surse,toti aveau dreptate. World of Warcraft creeaza dependenta,la modul in care ajungi sa zici "mda,e 6 dimineata,lasa ca mai fac un quest si ma duc." Dupa trei zile in care am zis mereu "inca una si ma duc",mi-am dat seama in sfarsit ca jocul nu are un scop anume,si ca implicit,tu nu ai un scop anume. Deci tot ce trebuie sa faci e sa devii mai puternic,lucru urat,fiindca sunt "veterani"/maniaci care joaca mult mai mult,si de mai mult timp ca tine. In definitiv,jocul nu ofera cine stie ce tactici. Presupun ca sentimentul de echipa e tot ce ii tine pe unii cu ochii beliti in monitor. Insa rar gasesti coechipieri cu care sa te intelegi,si daca nu se inteleg ei cu tine,fii sigur ca dupa un raid ratat vei primi un bubble cu textul "CE FACI MA ,MORTII MA-TII DE IDIOT,DE CE NU DAI HEAL PE MINE,CA EU SUNT TANCU’." (Necunoscatorii sa nu citeasca acest ultim rand.) Atunci de ce joc eu World of Warcraft? Unii spun chestii gen "Eu sunt un contabil in viata reala,dar in World of Warcraft pot fi un paladin in slujba dreptatii." . Eu nu joc din cauza asta,nici pentru ca jocul are grafica placuta,nici pentru ca are nu stiu ce muzica exceptionala,si nici pentru poveste care in definitiv nu prea te apasa pe umeri si e plina de clisee. Joc World of Warcraft pentru ca in cazul meu e cel mai bun joc online pe care l-am vazut,si pentru ca e ceva nou,desi in ultimele zile mi-am cam pierdut interesul si asta inseamna automat mai putin timp investit in joc (care practic nu te lasa sa mai faci altceva. De aici casnicii distruse,averi pierdute,par crescut,kilograme castigate. Am auzit de toate.) Dar jocul are potential mare,si mult umor in unele parti.
 
 
- Un mort frumos cu ochii vii,varianta World of Warcraft.Observati noua moda,oasele la vedere.
                     In fine,in fine. Asteptam sincer ca in insemnarea asta sa scriu despre venirea verii si alergia mea,dar subiectele astea sunt mult mai inteligente decat modul in care ma simt eu azi.  But I’m back,si asta inseamna un flux mai mare de insemnari pentru jurnalul meu pe-linie. Acum o sa ma duc sa ma angajez. La o partida de tenis. Sau o carte. Sau de ce nu,un World of Warcraft. :) ) Salutari.
 
               

Posted by in Divertisment | No Comments »

Gelu – Romanian Psycho

23 mai 2007
 
Duminica ,12 martie 2001 :
Ati vazut vreodata un ucigas? Desigur ca ati vazut. Freddy Krueger,mascatu’ din Scream. Astea-s prostii oricum. Un ucigas adevarat trebuie sa fie din carne si oase,sau in cazul meu,din cerneala si hartie. Dar o sa ajungem si la partea asta.
Buna,ce mai faci,eu sunt Gelu. Vrei sa iesim la o cafea diseara?
 
"Hihi,stii ca am fost la intalnirea aia aseara."
"Hihi, si? Sa nu imi spui…"
"M-a si sarutat…"
"Uuu…sa-mi povestesti tot,vreau detalii."
"L-am intrebat cum il cheama dupa cea mai buna partida de sex din viata mea."
"Oh,sa nu-mi spui ca era un George."
"Mai rau…un GELU."
"…"
 
                Acum ca mi-am luat o piatra de temelie de pe suflet,pot sa mai adaug ca ma cheaama doar Gelu. Nu sunt James  Bond,desi il invidiez pe nenorocit. Am sa-l prind intr-o zi si am sa-l sterg de pe orice foaie. Nu sunt Gelu Johnson,Gelu Parkman sau Gelu Scott Card. In schimb,eu ucid pe cei ce ma enerveaza si le absorb creierasul. Simplu.
                Cum vine asta? Totul a inceput atunci cand…
                Ah,urmatoarea mea victima……
 
Duminica , 23 martie 2001 :
 
                   Totul a inceput atunci cand o ticaloasa de colega de breasla mi-a spus sa nu subestimez verbele,fiindca ele fac tot deliciul unei propozitii. N-am mai putut dormi trei nopti,dar in final am gasit solutia.
                   "Dracula sforaind in cosciug. Citadela sa intunecata. Dracula trezindu-se. Dracula vociferand. Mania sa teribila. Dracula la geam. Cheful sau nebun de sange. Dracula zburand peste mari,zari,tari si trasuri impopotonate. Explicatie,secolul al paisprezecelea.. Dracula aterizand. Primele planuri logice asupra unui planor. Dracula sugand. Sange siroind in suvoaie. Dracula sughitand. Dracula injurand grozav. Dracula murind. Sangele infectat. O gramada de cenusa."
                   Desigur,cand am prezentat inovatoarea mea descoperire Academiei,au zis "SUUUUPER!". Pentru cei pe care nu ii duc capul,am sa explic. Exista patru grade de apreciere. Tu iti dai silinta,pui osul,barosul,sangele,sudoarea,saliva. In final,produsul iese din gaoace,umed si galbui,dar e acolo,indubitabil.
 
                      Gradul unu : "HMF." (aici,exprimare a nemultumirii/dezinteresului. Provenit din vechea interjectie galica "HRMPH!" utilizata des printre rangurile luptatorilor. La randu-i, HRMPH provine din antica interjectie "HRRRLEA!",fals atribuita samurailor pana acum cativa ani.)
                       Gradul doi : "Uau,ce fain. Dar ce e?"
                       Gradul trei : "Suuuuper!" (aici,a se citi "Suuuuuper… of,as dori ca nimeni sa nu mai plictiseasca cu dilemele lor existentiale.")
                       Gradul patru :"Sublim,dar hmm…inca…foarte… departe de perfectiune. Insa esti pe calea cea buna,estimez ca in 25-30 de ani…"
 
Apoi mi-au ras in fata. MIE! Mi-au ras in fata!MIE!
                  "Imi radeti in fata! MIE!"
                  "Acum?"
                  "Nu. Mai asteapta."
                   "Imi radeti in fata! MIE!!!!"
                   "Acum?"
                   "Neastamparato….da,acum. Filmezi tot?"
                   "Cu zum de 8x,dragule. Daca nu ajunge la nebuni,macar o sa avem de ce rade duminica noaptea."
 
                     Desigur,am incercat sa apelez la ratiune. Pe atunci eram naiv,si pe deasupra,asistent de ajutor de profesor de limba si literatura romana.  
                  "Dar am reusit! Lucrarea mea…e perfecta…nu are nici un verb…"
                  "Dragule,lucrarea ta e plina de verbe la gerunziu."
                  O furie inimaginabila m-a cuprins.Fusesem surprins. Daca nu faceam ceva curand,toata Academia ar fi aflat de neglijenta mea. Dintr-o data,mi-a venit in minte ce simetrie perfecta ar fi intre capul femeii infipt intr-o teapa si teapa propriu-zisa. Azi cand ma gandesc , cineva spunea ca un ucigas,daca vede o femeie pe strada,se comporta astfel : o parte din el se gandeste la cum ar fi sa o cunoasca si sa mearga cu ea la o intalnire. Cealalta parte,ea se gandeste la proverbiala teapa pe care e atarnat capsorul ei. Cineva avea dreptate,hihi.
                       Derapez. E normal pentru un ucigas sa derapeze,dar nu aici si nu acum . Acum trebuie sa fiu logic. Daca cineva mi-ar aplica o sugativa,as fi mai logic. Acum sunt prea proaspat ca sa fiu logic.
                       Oricum,nu mai trebuie sa adaug ca am omorat-o pe nenorocita. I-am despartit capul si i-am mancat matele,apoi m-am uitat la barbat si cu bucurie i-am spus "Tu,care esti fratele meu,si care existi langa mine. Tu care ai ajutat la facerea mea. MORI NENOROCITULE,MORI!"
                       Pentru prima oara in umila mea existenta,eram fericit.
                       Apoi am dormit. 
                
Duminica ,24 martie 2001 :
 
                      Acum sunt izolat de lume. Ma gandesc cu oarecare oroare la crimele mele,dar gandul ca ei au cerut-o ma consoleaza. Am mai ucis de atunci,si o s-o mai fac. Si cel mai rau e ca nimeni nu o sa ma creada.
 
Duminica,25 martie 2001:
 
                     Desigur,orice motiv as fi precizat inainte e un fals. La mine nu se aplica motivele normale,eu sunt doar un substantiv, "Gelu". Va asteptati sa va spun asta abia la sfarsitul filmului,nu,fraierilor? Sunt un substantiv propriu amarat care nu poate sa faca o propozitie fara un nenorocit de verb langa el.Sau cel putin asa spun specialistii.
Cel mai rau e ca nici daca as fi "armata","oamenii","tara","continentul",nu as putea forma o propozitie fara un verb. "Armata ultra" inca nu e propozitie. "Armata ultra cedeaza pe propriul stadion",asta da. "Oamenii se scobesc in nas." ,nu "oamenii prosti". "Tara e plina de cacat,si la propriu,si la figurat",in loc de "Tara de dincolo de nori".
                       Intreaga mea dilema se limiteaza la conditia de substantiv pe care nu mi-o pot depasi.
 
 Duminica,26 martie 2001 :
 
                     Sunt un substantiv propriu intr-o carte de istorie. Dar sunt asistent de ajutor de profesor de limba romana in alta carte.E o carte ciudata in care eroul principal ucide toate celelalte personaje,ca la sfarsit sa-si dea seama ca nu omorase pe nimeni si ca totul se petrecuse in mintea lui. S-a facut si film dupa ea.
                      Pot sa sar din carte-n carte,sunt un fel de albina careia ii lipseste harnicia. "Se presupune ca Gelu a fost ucis de o sageata…." .De unde sa stiu eu ca sunt si cneaz? Oi fi si miner intr-o alta carte? Mai bine stau in cartile in care stiu ca nu sunt un miner.
                     Oricum,asa moare un cuvant.Teoretic,se naste cand e scris,dar cand se scrie despre el ca e mort,mort ramane. Din fericire,"se presupune" nu m-a omorat complet,ci mi-a lasat o goliciune care nu mai poate fi umpluta nici cu o cisterna.Am invatat sa fiu si mai precaut. Din aceasta cauza "Se presupune" a murit primul. "A fost ucis" a murit in chinuri groaznice. Incetul cu incetul. Pe "sageata" l-am pastrat,era un tip cu care puteai vorbi lucruri la micul dejun.Era si folositor intrucatva sa ai un "sageata" langa tine,atunci cand omorai totul de pe pagina curenta. Pot sa traversez din pagina in pagina,dar "sageata" ma ducea oriunde vroiam,mai repede decat ai zice "foaie verde". De ce ma gandesc intotdeauna la foaie verde? "Foaie verde" e tinuta undeva in inchisoarea mea secreta. Daca ar muri,ar disparea complet,deci eu nu m-as mai putea gandi la ea. Lucru rau,sa pierzi o parte din tine. Mai bine il evit.
 
Duminica, 24 martie 2001 :
 
                      Eu iau micul dejun impreuna cu "Sageata". Inca nu am format o propozitie,dar uite ca traiesc bine-mersi si fara una. "Sageata Gelu" , echipa de neuitat.
                      Eu ii explic lui "Sageata" de ce m-am hotarat sa scriu in jurnal numai duminica. Ii spun ca mi-a ramas in minte de pe vremea cand eram asistent de ajutor de profesor ziua asta,cand a iesit de pe buzele unui alt substantiv muribund. El nu intelege,"sageata" nu se gandeste decat la viitor. Asta ma enerveaza la el.
                       Desigur,sa scriu in jurnalul meu numai duminica ar insemna ca 6 zile sa nu mai ucid (ca sa "scriu",trebuie sa iau alte cuvinte si sa le pun laolalta. Daca nu mai am spatiu,trebuie sa omor ca sa pot scrie. Asta e blestemul meu. Sunt ca un vampir intre cuvinte. ) Cum timpul nu are importanta pentru noi,am decretat sa fie duminica in fiecare zi. "Sageata" nu intelege din nou,dar ma complimenteaza pentru "omleta",pe care oricum nu-l las sa-l manance.
 
Duminica , 24 martie :
 
                  Am inlocuit vechiul decret cu unul care il face inutil. "De" "acum" "va" "fi"
"acum" "pentru" "totdeauna" .  Punctele nu reprezinta o problema. V-ati prins?
 
Duminica , 24 martie :
 
                   Din pacate a trebuit sa-l frig pe "sageata". Nu ma intelegea,si l-a mancat pe "omleta". Nu a fost gustos.
 
 Duminica, 24 martie :
 
                    I-am explicat lui "Foaie verde" de ce trebuie sa ucid. Din pacate,nu a fost de acord cu viziunea mea. Din fericire, aveam  o "Foaie galbena" de rezerva.
 
 Duminica,24 martie :
 
                    Daca tot timpul nu are insemnatate,si am scris ba la prezent,ba la trecut,o sa ma las influentat de "sageata", "Odihneasca-se" (De un "In" pot face rost usor,dar "pace" e momentan intr-un manuscris de razboi ,si nu sunt dispus sa aflu daca exista vreun soldat pe nume Gelu care e strapuns de un obuz. Prieteni prieteni,dar branza…). De acum voi scrie la viitor.
 
Duminica, 24 martie 7453
 
                      Voi bea o bere cu "Constantinopol".
 
Duminica, 24 martie -123456789
 
                      Ma voi duce intr-un manual de geografie si ma voi transporta in ere de mult uitate. Cum acolo nu exista vietati,e ciudat sa existe ceva care sa ma poata omori.  
 
Duminica, 24 martie XYYX
 
                    Voi desfiinta sistemul de notare a anilor.
 
 Duminica, 24 martie :
 
                     Sunt  deprimat. Credeam ca atatea omoruri,treceri si alergari imi vor face bine,dar n-au facut decat sa-mi reaminteasca de ce fug. Trebuie sa fiu intr-o propozitie. 
                     P.S. Nu mai scriu la viitor din motive evidente.
 
 Duminica, 24 martie :
 
                       Am avut un plan nebunesc maine. Cat navigam printr-o carte de biologie am intalnit-o pe "traieste". Era lipita de un substantiv nevrednic de ea, "Microbul". Mi-am dat seama ca avand-o pe "traieste" alaturi voi fi invincibil in orice carte! L-am ucis pe neghiob si am furat fata. Asa erou negativ mai rar.
 
 Duminica, 24 martie:
 
                        Gelu traieste.
 
 Duminica , 24 martie :
 
                        Traieste Gelu.
 
 Duminica, 24 martie :
 
                         Traieste Gelu?
 
Duminica , 24 martie :
 
                          Imperecherea cu "traieste" a fost mai problematica decat credeam la inceput. Deci asa te simti cand esti invincibil. Nu sunt impresionat.
 
 Duminica , 24 martie :
 
                          Nervi. "traieste" mi-a trebuit, "traieste" am.Trancane toata ziua. Totusi, e prea valoroasa ca sa o omor.
 
Duminica, 24 martie :
 
                         La DRACU! Cat eram intr-o carte de bucate,m-am trezit cu un intrus pe cap. Mi-a spus ca mai sunt si alti ucigasi ca mine,si a ucis-o pe "traieste" ca sa imi demonstreze ca nu glumea. Totusi,slava "Domnului",oriunde-ar fi el. ( daca gaseste cineva cartea cu cuvantul "Dumnezeu", il poate santaja sa ii spuna ascunzisul secret si apoi sa-l trimita prin "posta"? Multumesc anticipat.) Puterile mele de ucis nu au mers asupra strainului,dar surprinzator,nici el nu m-a putut ucide. 
                         "Nu poate fi decat UNUL." mi-a zis flegmatic,dupa care,ca intr-o telenovela,s-a prezentat : Antigelu,fratele meu geaman de care am fost separat la nastere. Momentan cel mai mare dusman al meu.
 
Duminica , 24 martie :
 
                          Antigelu si eu am convenit asupra unei solutii. Prin uniunea cuvintelor "Andreea" si "Marin" puteam  participa la emisiunea ei intr-o carte cu pagini albe,daca asta doream. Fratele meu n-a fost de acord,bineinteles. A trebuit sa asteptam pana a facut rost si de public. Peste o eternitate,sau peste 2 minute,ne intalnim fata in fata,si nu e loc pentru amandoi in cartea asta neprihanita.
 
Duminica, 24 martie :
 
                             "TE INVIT AICI,ESTE SEARA TA…."
                             De la primele cuvinte am stiut ca a fost o idee proasta. "Andreea Marin" trancanea cat "sageata" si "traieste" la un loc.
                             "Urmatorul nostru invitat este un om batut de soarta,mai intai profesor,apoi…ahem…*Ba,"Cove",esti sigur ca ai scris bine aici? Stii ca nu imi pot face singura scenariul si iti bati joc de mine ai? Lasa caaaa ii spun eu lui "Stefan". apoi CNEAZ ,doamnelor si domnilor. Acest invitat le-a vazut pe toate,hihihihi. Sa-i uram bun venit lui… *Ba,chiar il cheama Gelu? Hihihi,bietul copil. Ce parinti o fi avut? "
                              "Ma" "scuzati" "dar" "am" "venit" "aici" "ca" "sa" "rezolv" "problema" "cu" "fratele" "meu"…
                              "*Shhht! Daca te aude cineva? Frate-tau e in culise,dar trebuie sa plangi un pic,sa versi niste lacrimi,altfel nu merge…Iti pot da niste ceapa daca vrei,ajuta mult. A mers pe un luptator K1,sigur merge si pe tine."
                               "Ce" "ai" "zice" "sa" "iti" "bag" "ceapa" "aia" "pe" "gat".
                               "*Shhht,ca incepem. Doamnelor si domnilor,GELU!"
                               Aplauze.
                                "Gelu a suferit de mic copil. Nu-i asa,Gelu? Ne poti descrie prin ce-ai trecut?"
                                "Ma" "doare".
                                "Nici o problema,noi suntem aici ca sa-ti facem o surpriza.Hihi."
                                "Ma" "doare" "ca" "doua " "cuvinte" "pot" "fi" "asa" "de" "idioate".
                                "Hihihi,nu inteleg ce spui,Gelu,dar sunt sigur ca ai trecut prin multe.Haideti sa-l aplaudam."
                                Aplauze.
                                "Si acum,surpriza. Nu o sa iti vina sa crezi pe cine avem in studio. Este chiar fratele tau…"
                                "Da", "sunt" "chiar" "eu","frate".
                                "Rahat" "cu" "ochi."
                                 "Nefericitule."
                                "Nefutut" "amarat" "ce" "esti","du-te" "si" "mananca" "cacat" "pe" "strazi","tu" "cu" "ideile" "tale".
 
Duminica,24 martie,dupa (multe) injurii verbale :
                   Ne-am dat seama ca nu mergea asa. Am inceput sa omor in stangul si-n dreptul de frustrare. Fratele meu Antigelu la fel. Pana la urma am uitat un lucru important : eram pe teren neutru,si dupa ce toti au murit nu mai aveam cuvinte cu care sa ne insultam. Am plecat buimaciti.
 
Duminica 24 martie, atmosfera de noapte,la cerere:
 
                    Gelu si Antigelu, cu "luna" la mijloc.
                    Stam la o bere si Antigelu pare resemnat. Imi spune povestea vietii lui,si cum a crezut el ca e unic pana ce m-a intalnit pe mine. I-am zis ca ar fi unic daca si-ar taia o mana.
 
 Duminica,25 martie 2001 :
 
                   Antigelu e acum Antigel si e fericit ca nu mai e frate-miu. Eu sunt tot un substantiv nenorocit fara nici un scop in viata,in afara de a pribegi prin carti uitate de vreme. Asta trebuie sa inceteze.
 
Luni,26 martie 2001 :
 
                    Se stie ca Gelu a fost ucis de o sulita.
 
                                                               *
 
                                                                               de catre mine,cu ajutor extrem de valoros din partea Cristinei :)  
 

 

 
 
 
 
 
 
                  
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Despre vise

11 mai 2007
                 Inca de la inceputul omenirii,aceasta a visat. Fie ca e vorba de visarea cu ochii deschisi,de visul lucid,in care la un moment dat subiectul isi da seama ca viseaza,de visul profetic, visul "balsam" sau visul epic (o experienta unica,ce de multe ori iti poate schimba viata sau produce revelatii),exista o explicatie simpla si una mai putin simpla pentru faptul ca visam. Explicatia simpla e "odata cu omul a venit si visul,si restul lumii trebuie sa suporte." ,iar cea mai putin simpla se regaseste in tonele de manuale de psihologie/analiza si mai ales in cele scrise de Freud si/sau Jung.
                  Visele pot fi si benefice,in cazul in care Bill Gates ar fi visat in tinerete ca-si numara gramezile de verzisori. In acelasi timp,nici un cosmar nu poate fi recunoscut ca benefic,fie ca visezi moartea cainelui preferat sau te regasesti in vreun peisaj bacovian. Oamenii slabi de inima mor de multe ori in timpul visului,pentru ca organismul lor nu mai poate face fata  schimbarilor aduse. Visele pot avea diferite efecte asupra noastra. In general , oamenii le ignora total. Unii se intereseaza pana la punctul in care isi cumpara manuale de interpretare a viselor,sau recurg la un interpretator (uman sau mecanic). Iar altii conduc grupuri, secte,societati (precum Dragon Rouge) care insista ca fiecare membru sa ajunga la abilitatea de a avea numai vise lucide.
                     La fel cum nu exista doi oameni la fel,sunt rare cazurile in care 2 vise traite de 2 persoane diferite sunt identice. S-au inventat explicatii pentru fiecare obiect sau persoana care apare in vis,dar aparitia unei lazi poate insemna o zi normala de munca pentru un lucrator la o fabrica,sau poate insemna ingradirea pentru un claustrofob. De multe ori o persoana viseaza o rezolutie ce i se pare perfecta pentru o situatie din viata reala. Precum persoana evolueaza,la fel se intampla si cu visul. Tot ce citim,auzim,vedem,mirosim poate influenta felul in care visam si visul in sine. (Poate ca un goth inrait ar trebui sa se mai joace cu papusi Barbie din cand in cand,si invers.)
                       Primul vis pe care il are un om e de cele mai multe ori unul simplu,dar care lasa urme. Poate fi o cadere intr-o prapastie fara fund,sau pur si simplu moartea unui apropiat. De cele mai multe ori visele reflecta teama de moarte a celor tineri si sunt lipsite de simbolism sau de un numar mare de personaje tocmai prin faptul ca in primii ani de viata ei sunt "centrul universului". Chiar eu am avut in primii ani de scoala un vis asemanator cu vesnica "alunecare in gol",in care ma tineam cu mana de cateva firicele de iarba,pana cand intr-un final am cazut. Elementul inspaimantator a fost,normal,strigatul,care m-a si trezit. In continuare,visele au evoluat,cateodata la nivele absurde (am avut un vis care-l prezenta pe Florin Calinescu la masa cu Gigi Becali,facandu-i avansuri unei chelnerite). Acum visele mele au un nivel de realism crescut,asa incat  nu-mi dau seama de realitate/iluzie decat de putine ori. Pentru mine,chiar daca exista posibilitatea realizarii faptului ca totul e un vis,continuarea "povestii"  e deseori greoaie,si deja la vreo 3 minute dupa trezire si depasirea barierei de "cele cateva secunde in care nu stii pe ce lume esti" nu imi mai aduc aminte visul construit.
                  Numarul de vise "elaborate" care se poate aplica la mine este de 3,toate in perioada 2006-2007. Primul s-a petrecut in clasa a 12-a. In el ma aflam la facultate,insa nu-mi aduc aminte daca denumirea facultatii apare vreodata sau nu (putin mai tarziu o sa revin la acest lucru). In prima etapa a visului, eu stau de vorba cu cativa (acum fosti) colegi de liceu in curtea facultatii,in acelasi timp anagajandu-ne in activitati normale ca mancatul sau bautul de bere. In jurul meu,ABSOLUT toate cunostintele mele (desi nu stiu daca si cele de varsta foarte mica) se plimba,unele insotite,altele nu. La o privire mai atenta,curtea este plina de iarba,si multi stau jos si iau pranzul (Asta se poate datora multor filme americane si japoneze pe care le-am vazut si in care elevii de liceu iau pranzul in felul acesta. Acest lucru ar fi imposibil in viata reala, pentru ca unele persoane sunt chiar cu 5-6 ani mai mici ca mine,deci se elimina imediat probabilitatea ca toti sa fie vreodata in aceeasi facultate.) Cateva persoane care in viata reala nici macar nu se cunosc/cunosteau intre ele sunt angajate in discutii,ba chiar uneori in gesturi  intime (nu o sa spun cine cu cine din motive evidente.) Unii din participanti chiar discuta despre acest lucru.
                 Bun,a doua etapa.  La sfarsitul pauzei,toti ne grabim catre ore,pana la momentul in care eu ajung sa merg singur catre cladirea facultatii. (acest lucru indica faptul ca pana la urma multi din noi aveau cursuri diferite in vis) O "schimbare de camera" si se observa ca aceasta "cladire" e de fapt un turn spiralat in toata regula,si pe deasupra,alb. Sala mea de clasa se afla,convenabil sau nu,exact in varf. In timp ce urc scarile,in spatele meu apare profesorul meu de chimie din timpul liceului (inca o data nici un fel de explicatie pentru cum ajunsese acolo,si nici macar pentru ce materie preda),care intra intr-o scurta discutie cu mine si apoi ma indeamna sa il urmez "mai repede" catre sala. El urca primul si eu il urmez. Spre varful turnului ma uit prima oara in jos,si imi dau seama ca scarile sunt din LEMN,si destul de subrede. Profesorul e oprit "in his tracks" de catre sunetul unei crapaturi,iar apoi dupa o privire ingrozita cade in gol cu un strigat ingrozitor.(Unu’ la mana,nu am idee pe UNDE a cazut,in realitate daca ar fi picat prin lemn ar trebui sa fi aterizat exact la etajul precedent,insa acolo el a "aterizat" direct la nivelul 0. In al doilea rand,nimeni in vreun vis de-al meu nu striga dupa ajutor,doar striga. (sic) ) Sunt foarte convins ca profesorul e mort. Sunt ingrozit. In locul lui a ramas acum o gaura destul de mare,si imi dau seama ca sunt putine sanse sa o sar si sa ajung in sala de clasa care e acum in "visual range". Dupa un moment (nu stiu cat dureaza "un moment" in vis) de ezitare,ma intorc inapoi,cobor scarile si nu mai intru in nici o clasa. Aici visul s-a terminat.
                    O analiza atenta imi arunca in ochi lipsa detaliilor,probabil si din cauza ca in viata reala nu sunt ingrijorat de (anumite)  detalii sau poate chiar de urmarile unor actiuni.  Elementele de simbolism evidente sunt turnul si scarile,poate chiar si lemnul. Frica e un element comun viselor. Conform celor mai multe interpretar,turnul semnifica sperante si aspiratii inalte,si sa urci intr-unul,drumul catre spiritualitate si intelegerea superioara,care in cazul meu e intrerupt. Coboratul pe scari ar reprezenta,in acest sens,obstacolele din viata reala. Ce semnificatie a avut sau o sa aiba acest vis nu stiu,cert e ca la examenul de bacalaureat am luat cea mai mica nota la chimie,si mult timp am stat pe ganduri daca o sa trec sau nu.
                       Al doilea vis e mai simplu si nu are alte personaje in afara de mine. In el,ma trezesc si imi cumpar o revista,de care imi aduc foarte bine aminte ca era Pc Games.  Deschid revista si la una din sectiuni descopar ca sunt ridiculizate aspecte scrise de mine (unele referitoare la acest blog), sau in general e ridiculizata persoana mea,cu argumente foarte convingatoare,si cu cate un citat la fiecare idee. Imi aduc aminte ca la un moment dat autorul folosea un catren scris in engleza pentru a lua la misto aspectul ca stau si imi pierd vremea scriind in loc sa "am o viata", si mai pe la sfarsit,cand incepea o analiza amanuntita a gusturilor mele,imi amintesc exact ca foloseste "citatul" : "Violins are OH!,so rock!" ca raspuns la faptului ca pe undeva am scris ca imi place sa aud vioara in melodii rock. In una din zilele de dupa vis am cautat pe diferite motoare de cautare acest citat,ajungand pana la urma la concluzia ca este unul fictiv. Interpretarea normala ar fi din nou,teama de a fi ridiculizat (?!),dar din nou apar unele elemente absurde. (nu am scris niciodata in ACEST blog aspecte legate de viori,.si totusi acel citat se referea strict la el. De asemenea,de cand are Pc Games sectiune de bloguri? :) ) )
                         Al treilea vis e cel mai recent,"petrecandu-se" exact azi-noapte si fiind motivul care a dus la aceasta insemnare. La fel ca in primul,visul are 2 etape,una "roz" si una "neagra". Observ cand ma gandesc mai bine ca in visele mele exista unele lucruri care se repeta : nu exista culori ca in viata reala,adica eu nu constientizez vreodata ca un obiect/o persoana are culoare,dar elementele importante au totusi culoare. La fel,lumea este destul de restrictionata (daca ma aflu intr-o casa,nici o sansa sa vreau sa ma uit pe geam la cat de frumoase sunt florile afara. ) Totusi nivelul de realism e uimitor. Sunetul contribuie foarte mult,la fel si modul in care vorbesc oamenii,si senzatia de "viata" si forfota care e in jurul meu.
                         In prima parte a visului,eu ma intorc cu trenul dintr-o calatorie.  Nu stiu de ce inclin sa cred ca ma intorceam de la mare,desi un anumit element in partea a doua neaga acest lucru. Destinatia in mod sigur este Severin,dar niciodata eu sau colegii de compartiment nu mentionam acest lucru. In fine, trenul se opreste,si eu fac acelasi lucru pe care il fac si in viata reala atunci cand merg cu trenul si ajung la destinatie,adica raman ultimul din compartiment pentru a evita imbulzeala de pe coridor. Imi strang eventual boarfele si ajung la scarile trenului,din care cobor una. Picioarele mele nu ajung sa atinga pamantul.
                         In partea a doua,ma trezesc in tren fara sa am idee de ce sunt acolo. (exact somnul in somn). Primul lucru la care ma gandesc e ca sunt inca in drum spre Severin. Observ insa compartimentul gol,desi in cuier sunt atarnate unele haine,precum una de blana rosie. (ceea ce face practic imposibil sa fi fost vara. In plus,imi aduc aminte ca la coborarea anterioara din tren mi-a fost rece.) Deschid celularul si citesc :"Bucuresti". (alta neconcordanta. In realitate,eu nu am indicator de felul asta la telefon) De acum incolo se instaleaza si se accentueaza sentimentul de frica si realism. Nu-mi dau seama cum e posibil sa fiu inca langa Bucuresti. Singura asigurare pe care o am e ca trenul merge totusi inspre Severin,asta pana cand imi dau seama ca trenul merge exact in directie opusa. Deschid din nou celularul si o sun pe mama de repetate ori,dar nu raspunde nimeni. 
                        In continuare,ies pe coridor din dorinta de a intreba pe cineva care e destinatia ,insa in jur e prea mare galagie. Cateva persoane fumeaza si vorbesc (nu stiu daca e legal sa fumeze sau nu in vis :) ) ) ,iar intr-un colt se inghesuie destula lume.
Ma duc sa vad despre ce e vorba. Cineva in mod sigur vinde ceva,si cand ma uit mai bine observ ca ceea ce vindea erau covoare,mai exact covoarele MELE. Recunosc perfect unul din covoare. Cand ma uit la fata vanzatorului il recunosc si pe el ca fiind unul din lucratorii (in realitate) care mai imi ajuta familia cu treburi marunte. Aici se instaleaza paranoia. Daca acest om are covoarele mamei,s-a intamplat ceva cu mama? De-aia nu-mi raspunde? Ce caut eu in acest tren? Prima reactie e sa il atac pe vanzator,dar tot stand pe langa el imi dau seama ca ori nu ma recunoaste ori e prea ocupat cu restul lumii. Deci sunt in siguranta. Si pe deasupra,omul asta poate fi aici ca sa imi explice ce s-a intamplat si sa ma ajute. In continuare ma departez,decis fiind sa aflu ce s-a intamplat,si ori sa-l omor pe acel om ori sa ma intorc cat mai repede acasa. Neavand altceva de facut , ma uit in compartimentele vecine dupa cunoscuti. In acest moment deja visul se apropia de sfarsit si nu imi mai aduc aminte clar absolut nimic in afara de faptul ca sunt foarte incantat sa vad o persoana intr-un compartiment. Nu-mi mai aduc aminte cine era,desi stiu sigur ca era o persoana de sex feminin si nicidecum masculin si ca sunt extraordinar de fericit sa vad ca nu sunt singur in tren. ( teoriile lui Jung despre anima ma fac sa stau pe ganduri,era chiar partea mea feminina materializata? La naiba,chiar nu-mi mai aduc aminte nimic despre felul in care arata). Imi dau seama ca nu trebuie sa am incredere in nimeni,dar CEVA imi spune ca e de partea mea si i se intampla exact ce mi se intampla si mie. (si deseori in vise,CEVA e mai importrant decat ratiunea). Ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte e acela ca imi dau seama ca in tren pot fi si mai multi in situatia noastra,si in felul acesta,ma gandesc la ce se putuse intampla. Fugeam de ceva/cineva,sau fugeam ca sa ne salvam? Se intamplase ceva cu familia mea,cu familiile noastre,sau cu orasul intreg? Nivelul de paranoia crescuse,dar usurarea ca nu eram singur imi adusese inapoi puterea de a gandi. Din pacate visul nu a mai continuat dupa aceste intrebari ,si orice as scrie in continuare ar fi o plasmuire. 
                      Interpretari,cu duiumul : trenul inseamna dorinta de a pune lucrurile in ordine,dar in cazul meu inseamna si problemele care ma inconjoara,pentru ca in a doua parte nu ma aflu in trenul potrivit. Prezenta telefonului semnifica nivelul de comunicare intre diferitele parti ale personalitatii. Sa visezi sfarsitul lumii (teoria la care ,mai mult sau mai putin,ajung eu la final) inseamna ca esti stresat peste masura in viata reala. Prezenta hainei reprezinta faptul ca esti o persoana care tinde sa-i protejeze pe ceilalti,dar poate semnifica si izolarea. Sa dormi/visezi intr-un vis inseamna ca problemele din viata cotidiana te depasesc. Sa ceri ajutorul,la fel ca si sentimentul de anxietate si paranoia reprezinta faptul ca te simti pierdut. Rosul e culoarea pasinii,a puterii,a agresivitatii,dar are si conotatii spirituale si emotionale. Prezenta rosului in vis inseamna ca imi dau seama de faptul ca deseori ma gandesc prea mult in loc sa actionez. Unul sau ambii parinti in vis releva faptul ca esti in cautare de sentimente simple,dar si teama ca ceva li s-ar putea intampla in viata reala. Covorul reprezinta ca ai descoperit un fel de a te proteja de cruzimile vietii. Iar fuga in sine reprezinta fuga de probleme.
 
                     Mai multe despre vise in general puteti gasi in carti de specialitate,in special Freud sau Jung,in filme care au ca tema suprarealismul (incercati cele de David Lynch sau Darren Aronofsky),si chiar in pictura suprarealista. 
 
 
                        
 

Posted by in Divertisment | No Comments »

La cald si la rece

9 mai 2007

                    In primul rand,acum cateva zile a murit Octavian Paler,si asta e probabil mai important decat orice scriu eu in continuare. Odihneasca-se,caci adevarat le spunea.
                      In al doilea rand,de cand a inceput luna mai suntem cu un pas mai aproape de vacanta si de terminarea rahatului (cunoscut ca si "anul universitar"). Oamenii incep sa isi concentreze puterea mentala in alta parte decat ar trebui,incep invaziile de gandaci,oamenii de pe litoral isi ingroasa serios preturile,ca,deh, incepe sezonu’ si vin ratele. In continuare,sa vedem la ce le mai sta mintea compatriotilor. Primul loc in topurile lunare l-a avut,normal,referendumul pro- (sau anti-) Basescu. Urmeaza un eveniment care probabil acum e deja sters din memorie,dar merita mentionat oricum,revolta inedita a actorului Manole de acum vreo cateva saptamani. Dansul a urcat pe scena dupa o dusca mica,si prestatia cica nu ar fi descurs dupa plan. Scuza lui,sau motivatia,a fost ca "lele,actoria si arta in general se duce in jos pe gaura WC-ului in tara asta,de cand au voie netotii sa judece arta si de cand sunt obligat eu sa prestez pentru ei?". Toata lumea are crize existentiale in perioada asta. De remarcat gestul comic al actorului la adresa unei persoane din public plictisite care isi utliza celularul in acel moment :"Aa…asa,asa..suna-l..da-i un mesaj..",in timp ce probabil oamenii din spatele cortinei se scarpinau in ceafa cu scenariul in mana. Bineinteles ca gestul mesterului Manole a starnit controverse uriase,mai ales ca toata tarasenia s-a intamplat pe teritoriu sibiot. Apoi s-au format taberele. In coltul rosu, bastinasii : "HUOO,ba,bucurestean imputit,nu stii ce-i aia cultura,daca te mai intorci,iti rupem frumusel toate oasele si te dam la caini sa te rumege,si pe tine si pe ele,’re-al dreacu!". Coltul albastru,mai multe si mai inflacarate de la bella giustizzia,persoanele care ii dau dreptate tanarului actor,spunand ca fondul e bun,mai are doar de lucrat putin la forma protestului.
                  Bineinteles ca dintre toate mediile de comunicare intre care oamenii puteau sa-si dea cu parerea,3 au fost cele mai folosite : Sms-ul,pe perioada scurta,si mai ales intre prieteni si rude. RealitateaTV,in zilele imediat urmatoare. Si Internetul,intr-o discutie care probabil continua si azi.
                   Al treilea si cel mai "fierbinte" subiect,acela prezentat de ProTV : pe 1 mai a avut loc prima partida de sex oral in toata regula,intre o "gagica" care  cica ar avea vreo 50 de anisori (tinerica,tinerica),si un baiet extaziat de posibilitatea  erotica,partida filmata in public si toate cele. Deci pe scurt,omenirea a evoluat in ultimii ani : totul a inceput cu nuntile la mare inaltime si mare adancime,a continuat cu prima partida de sex in trei filmata pe internet,prima nastere filmata cu webcam-ul,prima moarte in direct*,tot cu web-cam-ul ,apoi cativa imitatori. Astept cu mare interes prima crima in direct,eventual cu instiintarea victimei pe mIRC sau Yahoo Mesenjer,ca sa pregateasca webcam-ul din vreme : 
"Galbejitu_Kriminalu_3324 : Am sa ti-o TRAG pentru asta!
 Fluffy_m_28 : …..
 Galbejitu_Kriminalu_3324 : Adica am sa te omor,ceapa ma-tii de sclav. Monteaza camera pana imi caut foarfeca !!!!!!! >:) /““`"
 
             Bineinteles,stirea cu sexul oral a avut efectul cvasi-Moise asupra romanimii,despartindu-i efectiv in mai multe oceane de… dar sa incepem cu inceputul.
Din nou,comentariile sunt neslefuite si se doreste mentinerea lor in istorie cat mai mult timp. Pentru acest studiu de caz se cer urmatoarele instrumente :
1) 1 buc. alarma anti-sarcasm functionala
2) buletin.
3) rabdare
 
Alarma e pregatira,START.
 
"Multi idioti…pacat ca traiesc in tara asta minunata" , spune un anonim. Alarma bipaie.
 
"rusine!! asa inteleg ei sentimentul de iubire?? bautura! mi-ar fi
rusine daca as fi mama fetei. educatia, buna cuviinta, civilizatia?
acestea nu exista pentru acei tineri! " ,vine Mihaela si le zice. In dictionarul meu nu am gasit decat "enteresul propriu" , dupa restul caut deseara inca o data.
 
 Delectro : "niste distrusi…vai de capu lor. cine stie ce boli mai au…" . Probabil fata sufera de cleptomanie si  baiatul de probleme cu erectia si lipsa de calciu cronica. Sifilisul si SIDA mor de ciuda. 
 
" e absolut desgustator…ceea e se intampla…nu avem pic de educatie…e fff scarbos…nici nu m-am putut uita:-s ", spune Cineva, semnandu-se cu ":S" pentru a intari ideea. Educatia mea a luat sfarsit cand am invatat sa scriu "fffff" si mi-am pus Internet…. Nici n-am putut face nimic….:s
 
X-tina,semnandu-se "Loseriiiiii L-)" :  "sunt niste DISTRUSI .. imi este mila de parintii lor .. dar ji d ei ..
un 1 mai mijto pt ei ????? Neahhhh ! :-& … DISTRUSI RAU D TOOT !" . Profesorul meu de fizica obisnuia sa spuna "englejii","chinejii",si "exploadeaza". El avea peste 60 de ani. Tu ce scuza ai? Da’ hai ca-mi ejti simpatica.
 
Un caz de personalitate dubla, Rocker se semneaza "Imputit" si scrie : " Rockeri imputiti ce le poti cere… vai de viata lor" , hups, m-am dat de gol,ma duc repede sa ma spal,sa ma tund si imi vand tricou’ cu Metallica.
 
Apostolu’ Adutzu,in "Geneza" : "Nu trebuie se ne mire…Totul se intampla conform SCRIPTURII…LUCA
17:26-30 26 Ce s’a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel
şi în zilele Fiului omului: 27 mîncau, beau, se însurau şi se măritau
pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a
prăpădit pe toti. Ce s’a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla
aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar,
în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer,
şi i-a pierdut pe toti. Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul
omului. VENIREA DOMNULUI ESTE APROAPE…PREGATIT-V A! " Observati progresia fina,dar care nu a scapat Aditzului : la inceput oamenii beau,se insurau si se maritau. Apoi a venit potopul,siii…i-a prapadit pe toti. Ca urmare a cataclismului,a doua generatie de oameni a invatat sa manance,sa bea,sa cumpere,sa vanda,sa sadeasca si sa zideasca. Insa au pierit si acestia. Oamenii de azi stiu pe langa asta sa faca practici sadomasochiste,sa violeze,sa minta,sa ravneasca la bunul aproapelui si sa nu-si cinsteasca parintii,ce sa mai vorbesc de urinatul in apa sfintita si scrijelitul "ANA + SPYKE = FUTAI" in spatele bisericii. Si tot nu mai vine pucioasa aia din cer,fir-ar sa fie.
 
Shonny e fan Mulder,doar el observa din toti comentatorii ca participantii la actul usturator pentru bunul simt nu erau exponenti ai rasei umane, ci oameni-sex-oral :
"Niste nemernici de doi bani care nu stiu altceva in afara de cea ce fac.
Ce au facut ei aia sunt……." 
 
Dan si-a deschis calculatorul dupa ce a fost respins din PNG pe motivul ca inscrieri se fac numai duminica : "vai de noi cind so mania d-zeu pe noi unde ne vom ascunde de mania lui
…vedeti ce n-ea adus democratia ?homo sexuali ,lesbiene ,tot cea ce
dumnezeu a urat si uraste in continuare’ am acceptat noi ce este mai
josnic din occident …parca nu mai avem cuvinte la cea ce se intimpla
rusine celor ce au asistat" Dumnezeu nu uraste pe nimeni,idiotule agramat ce esti. El e fiinta suprema,cel mult poate trece printr-o depresie. Si oricum il va anunta pe Noe sa faca barca,sa ia lupu’ si oaia ca vine ploaia. 
Ce dracu’ se intampla cu tastaturile in tara asta? : "
frate c oameni terminatiiii…..RUS INEEEE!!!!!!!!!!!M-a u scarbiiiiit!!!!!!!!! " Si pe mine m           a scarbelesti t-u .
Tot un anonim : "
cel mai tare filmulet pacat k este cenzurat:)) mama d mult nu am mai ras cu asa pofta ". Recomand calduros filmuletele de la preselectiile de la Megastar,printre care "Super-baba" si "Louis Armstrong".
 
               Discutia degenereaza apoi intre "rockerii imputiti" si "manelistii curati la suflet" .
               "Lucrurie astea sunt frecvente prin vama si are o foarte mare legatura
cu stilul lor de viata si educatia primita. Niste frustrati ,ca de
altfel majoritatea rockerilor,care nu se pot controla si a caror
intelect este mult sub nivelul unor copii de scoala generala.
Ce poti sa le ceri cand principalele lor griji sunt cand va fi
urmatorul concert/chef sau daca mai e bere in figider?
In astfel de cazuri parintii au o mare parte din vina.Daca vezi ca
odrasla o apuca pe un drum gresit nu trebuie sa stai si sa speri ca
oferindui libertatea de a alege acesta o va lua pe un drum bun.
Cazul e mai mult decat jenant pt toti cei prezenti ,pt cei care il
mediatizeaza si chiar si pt noi cei care ne dam cu parerea.
Pt mine astia sunt niste oameni terminati si numai o minune ii mai
poate recupera. " , zice Ionut. Toate bune,dar eu as inlocui putine cuvinte si ar iesi :"Lucrurile astea sunt frecvente in toata lumea si are o mare legatura cu stilul lor de viata si o foarte mica legatura cu educatia primita. Ce stiu eu despre educatia lor si  de educatia altuia in afara de mine? Zero. Niste frustrati,ca de altfel majoritatea oamenilor,care nu se pot controla si a caror intelect este mult sub nivelul unor prescolari. Aia isi dezvolta intelectul pana pe la 14 ani,si apoi se transforma in "majoritatea oamenilor". Daca vezi ca odrasla o ia pe un drum gresit,trebuie sa ii pui gratii la usa si la geam. Pentru mine astia sunt niste oameni normali,si eu in loc sa-mi dau cu parerea o sa ma apuc de un sex oral. Ma scuzati acum."
 
Ibiza-omul :  "lasati oamenii sa se distreze. Sa fie un loc si in RO unde poate lumea
face orice (exceptand omoruri … etc). Cu ce va afecteza pe voi ca aia
au facut ce-au facut. Sa va vad ce spuneti de un Amsterdam sau Ibiza,
unde destrabalarea e in floare. " Astazi,in Monitorul Oficial a fost promulgata legea conform careia toate persoanele de etnie rroma vor fi deportate in subteran. Alte proiecte de lege sunt deschiderea unei statiuni pe litoral unde crima va fi legala,precum si legea referitoare la reglarea numarului legal de violuri pe cap de locuitor.
 
Barbie : "ce era cu obosita aia de 40 de ani????vai de mama ei……arata
oribil….mi-e scarba!!!!Si normal ca era dorita…la felul in care
arata….. " . Normal ca baiatul a vazut frumuseta din interior. Alcoolul i-a oferit vedere in infrarosu. (frumoasa)
 
Bobesica : " pt toate femelele: Voi de cate ori atzi supt-o in fatza blocului ? ….ciocu mic!" (misoginul)
 
Vama frate : "mah manelistilor…vb voi de vama veche…de depravatzi?….navet zi
idee ce fel de oameni vin in vama…vin oameni destepti si destul de
bogatzi nu lingai dupa tzigani si manelele lor…navetzi bani deo bere
si va aratazi basinile peste tot si comentatzi de lumea din
vama…manelistii pwlii"(materialistul neinteles de lume si care nu se bese)
 
AdNeO : "acum totii cretinofagii se duc si ei ca taranu la "targ".
numai ca…. astia-s ori manelari, ori oleaka HIGH, cu toate ca nu as
vrea sa le fac reclama… dar rock-eri… nu prea cred, "imi cunosc
neamurile"
astia-s niste PREFACUTI!!!
"RUSIN ICA" (sper ca o sa ma ierte cei de la care am imprumutat aceasta
vorba) un tip din Bucovina de 18 ani :P
P.S. daca aveti comentarii la ce am scris: god_ra26 (pe mess)" (cretinofagul care e convins ca nu e cretinofag)
 
Eu : "Pentru cei care ii lauda pe distrusii aia din filmulet: sa vad ce fata
ati face voi sa stiti ca sora/fiica/nepoata frecventeaza Vama cu
asemenea pramatii pe acolo??? Eu unul m-am duce cu bata de baseball si
le-as crapa capul la toti, preventiv." (precautul)
 
codename47 : "Apropo tipul e punker…iar punkerii nu sunt cosiderati rockeri ci ne
uram intre noi si cand se intampla sa se intalneasca un rocker si un
punker iese scandal.Stiti de ce, fiindca punkerii sunt extrem de
violenti.Asa ca mai lasati-ne in pace.Ar fi bine sa va uitati in
discotecile in care se asculta manele si sa vedeti ce e acolo,adica
dezmat total,tarfe ce danseaza pe masa(care nu au mai mult de 14-15
ani)si se prostitueaza pentru o tigara si un pahar de
vodka…Bineinteles nu sunt de acord cu cei doi.Ar fi bine de tinut
minte ca datorita rockerilor vama inca exista. "
Ipoteza : TIPUL e punker. Codename47 e rocker. Punkerii nu sunt rockeri. Punkerii si rockerii se urasc intre ei. Cand rockerii se intalnesc cu punkerii,iese mare scandal. Asta pentru ca punkerii sunt foarte violenti. (etichetatorul)
 
Gabinho : "Sunt rocker. Ce ma face rocker? Muzica pe care o ascult. Am avut plete
in liceu ca tot rockerul si credeam ca daca am parul lung sunt si mai
rocker si mai rebel. M-am inselat amarnic. In Romania rockerii sunt
vazuti foarte prost si pe buna dreptate. majoritatea lor sunt
dependenti de alcool si foarte neglijenti cu ei (igiena, planuri de
viitor). Acum 6 luni m-am tuns si m-am angajat intr-o institutie destul
de puternica (este o banca) iar tinuta mea zilnica este costumul. Deja
ma simt alt om insa in suflet sunt rocker (si asta din cauza muzicii).
In vama nu am fost pana acum si nici nu vreau sa calc acolo. In ultima
vreme mi-am schimbat radical pararea despre rockeri si am inceput sa-i
vad cu alti ochi si din pacate incep sa vad ca sunt adevarate
catlogarile drept betivi, nespalati, etc. Asa este. E pacat pt rock. e
pacat pt ei. Traim intr-o tara unde rebeliunea inseamna fix zero iar
daca vrei sa supravietuiesti cat de cat decent trebuie sa muncesti si
sa te respecti pe tine cat si pe ceilalti din jur. In ziua de azi e
falimentara treaba cu rebeliunea. Ma uit la parintii mei ca muncesc din
greu pt a supravietui si sunt extrem de bucuros ca mi-au oferit o
educatie si ca pot depinde acum de mine si mai ales ca datorita
educatiei am ales un drum bun cand era foarte usor sa o iau pe calea
asta "rebela" a alcoolului si a neglijentei. Concluzia? Cam ce se spune
de rockeri e 90% adevarat. Cam ce se spune de vama (lucruri nu tocami
placute) este si mai adevarat. Tineret trezeste-te! NIMENI nu o sa va
dea ceva pe degeaba. Nu mai tine faza cu flower power…P.S. Nici eu
nu-s prea in varsta (am 21 de ani) si tocami d-asta am scris in
speranta ca cineva va citi acest post si va trage cateva concluzii.
Multumesc de timpul acordat citirii comentariului meu. Gabinho " (Balada fiului ratacitor)
 
Si ar mai fi multi,spatiu n-ar mai fi. Cert e ca din toate comentariile alea am gasit vreo 5 mai "intregi la cap". Da-le oamenilor anonimitate si ei iti arata cine sunt.  Pe langa clisee ,vorbe goale, sentimente de "ingrijorare"si vreo 2-3 "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" ,ma mir si eu ca daca din vreo cateva sute de commenturi ba gasesti un idiot,ba un agramat,ba unu’ care rade degeaba, ba unu’ care habar n-are ce spune,dar o spune cu convingere maxima,treaba e grava.
Concluzia mi-o ofera tot un participant la tragere…aa,discutie :
"m**a in gang e demodata …muahahahaha" si
" MA MIR CUM NE MAI SUPOTTA DUMNEZEU.." . De fapt,nimeni nu mai suporta pe nimeni. Te urasc din suflet. :( Pa.
 
 
* – referitor la moartea lui Brandos Vedas,care utiliza nickname-ul "ripper" pe IRC si care a luat intr-o seara o supradoza,lasand prietenii sa-l vada si sa-l incurajeze pe webcam. 

Posted by in Divertisment | No Comments »

Hai cu pusca,frate,sa ne facem dreptate

4 mai 2007

"Tot la comunism ajungem,uita-te tu bine la mine.Degeaba incearca Basescu…"

"Nu
mai iese Basescu, n-ai vazut ca iese cine vor ei? La tara il iau pe
bietu mos chior si il pun sa puna mana unde vor ei,si voturile care nu
le convin le anuleaza. Parca n-am mai vazut alegeri democratice in Romania. "
"Pana
la urma,si daca iese Basescu acuma,tot nu mai are ce sa faca,n-ai vazut
ca sunt toti aia 300 si ceva pusi pe el? Nu poate el singur sa dea jos
Parlamentu’. O sa fie in continuare aceleasi scandaluri,acelasi cacat. "
"Da’ fara el ce facem? Trebuie sa-l votam pe el acuma,sa le aratam alora ca nu pot ei sa faca ce vor incontinuu."
"Da,asa e. Si peste 2 ani,ne bagam in ei si votam un Becali."
"Aoleu,pai ce sa faca Becali? Mai bine Basescu,si nu-i mai votam pe aia care nu-l sustin. Cu votu’ uninominal se poate."
"Ce vot uninominal,ca nimeni nu-l vrea."
"Ba,din ce-am vazut eu,toti il vor."
"Om trai si-om vedea."
                                                                 
*
                       
Discutia de mai sus a fost ascultata,copiata si reprodusa cat mai fidel
posibil de mine in urma trecerii cu bicicleta prin parcu’ in care discuta omu’ despre politica. Nu
ca ar avea multe de-a face cu ce vreau sa scriu in continuare,dar am
citit in alta revista ca Theodor Stolojan era laudat pentru
sinceritatea sa,pentru ca ar fi zis ca Romania ar putea sa ajunga la
stadiul in care sunt acum marile puteri europene in cel putin 30 de
ani. Omul nostru invoca motivul principal ca sistemul de invatamant nu
e bine pus la punct cu nevoile economice ale tarii, adica a spus mai pe
ocolite,  ca
-> tinerii care stiu ce vor pleaca in strainatate si isi
baga in ea de tara de la o varsta timpurie.Ori mor afara,ori o duc bine
afara.
->
o parte din tinerii care nu stiu ce vor raman in tara si devin
someri
de lux,aurolaci,soferi,portari,vanzatori de cartofi,cersetori,hoti,
intelepti ratati,angajati in televizuina,sau cel mai bine reporteri
toti intrand mai mult sau mai putin in categoria "opiniei publice",care
vorbeste intr-una,care nu da lovituri mortale,si care nu e luata in
serios de categoria a treia.
->
cealalta parte a tinerilor care nu stiu ce vor au deja contu’ lu’
taticu si cele patru masini aliniate,pentru ca pe a cincea au busit-o
la 15 ani in goana dupa adrenalina. Ei au deja un viitor de
birocrat,chiar daca la varsta lor inca prizeaza cocaina sau bat
amarati  pe la colturi de strada de le suna apa-n cap ca sa arate
in grupuri mari cine e sefu si cine sunt fraierii. Acesti indivizi
sufera de prea mult
testosteron,prea multe reviste trendy rasfoite si prea putina educatie
psihologica pentru a-si da seama ce fac lumii. Bineinteles ca ei
viseaza sa termine la un moment dat cu
gasca,cartierul,femeia,bataia,ruptul in figuri,ca sa faca asta la o
scara mai mare,din scaunul de director de banca,deputat sau ministru.
De ce? Pentru ca au banii lu taticu’ si recomandarea platita a
prietenului lu’ taticu’ . Ei vor conduce tara,si daca printre ei se va
strecura vreunul cu dorinte justitiare,acela va trebui eliminat din
joc. Pentru ca totul e o joaca. Saptamana asta s-au gasit 60 kg de
heroina intr-o masina guvernamentala,si toti ridicau din umeri. Si
faptul ca ei au castig de cauza e numai pentru ca cei din categoria a
doua ii ignora complet ,zicand "lasa ba,ca nu-i asa. Asta va toca banii
lu’ tac-su,nu ajunge el nimic in viata."
 
                 
Nu e nici o indoiala ca viata ar fi mai buna fara unii
oameni,dar religia spune ca numai Dumnezeu are dreptul de a decide
lucrul asta. Nu e indoiala ca exista tineri dezorientati,care nu se
incadreaza in niciuna din categoriile mentionate sumar mai sus si care
se gandesc prea mult la prostii si la lucruri care nu ajuta nici
economia,nici invatamantul,ci poate doar in unele cazuri,filosofia,care
n-are nevoie de ajutor. Si nu mai e nici o indoiala ca totul porneste
inca din prima zi de scoala,si ca individul pierde in fata multimii si e invatat ca asta e un lucru bun.
                   
Si,culmea,ca individul sa aiba castig de cauza si libertatea de a
alege,ar trebui ca multimea sa actioneze ca o multime si sa faca o
schimbare absoluta,lucru care nu numai ca nu prea il vad infaptuit in
30 de ani,ci nu prea il vad infaptuit deloc. 
Pentru ca
individul va fi individ si intr-o multime,si cand dorinta mea nu se mai
intersecteaza cu dorinta altuia deja unul din noi prejudiciaza pe
celalalt. De-asta vor cadea intotdeauna "pestii mici",care vor putea fi
imediat inlocuiti. Dar oare chiar e asa cum zic eu? Om trai si-o
vedea,si cand o sa mai si murim,poate ca n-om mai vedea.
                    
Cert e ca lumea e un tablou cu o rama care mai si sugruma pe unii ca sa
poata exista. Auzeam saptamana trecuta la RealitateaTV si citeam
ulterior pe blogul lui Victor despre maniacul care a intrat intr-o
scoala cu pusca si a ciuruit in stanga si-n dreapta tot ce a prins.
Astfel de persoane se scuza des prin "Voi m-ati obligat s-o fac",si
apoi isi pun capat vietii. Opinia generala a fost bineinteles "lucrul
asta s-a intamplat pentru ca in lume exista deja prea multa
libertate,si ete cum si-o iau unii in cap.". Asa sa fie oare? De ce nu
sta nimeni sa analizeze si cum gandeste criminalul,in loc sa jeleasca
profesorul mort? Daca tot exista prea multa libertate,atunci ia sa nu
mai existe deloc. Sa nu mai existe democratie. Sa ne intoarcem iar in
scolile cu orar dupa cum urmeaza :
                    
Ora 7.00 : Trezirea,spalat dinti,spalat parte dorsala,imbracat.
                    
Ora 8.00 : Intrat in sala de clasa,escortat de cate un gardian.
                    
8.00 – 10.00 : Program de educare prin bataie crunta.
                    
10.00 – 14.00 Diverse activitati scolare
                     
14.00  Pranz copios.
                      
15.00 – 19.00 Program liber de plimbare in curtea interioara,escorta
obligatorie. Sambata,vizite parentale sau program de vizita la
resedinta,in care caz escorta este obligatorie.
                     
19.00 – 19.30 Program de curatenie interioara si exterioara. (Pentru
elevii retardati,SPALAT PODELE!)
                      
19.30 – 21.00 Program de activitate individuala.
                      
21.00 Examenul zilnic. Cei ce nu promoveaza,il vor da de atatea ori
pana il promoveaza.
                      
23.00 (in cel mai bun caz) – 7.00 CULCAREA!
 
                     
V-ar placea mai mult asa,nu? Si nu,nu iau apararea nebunului,dar nu
sunt de acord nici cu parerea absurda "eh,there goes another
criminal.May he rot in Hell for taking so many innocent lives" . Vieti
inocente? Cine mai e inocent in lumea asta? Dar bineinteles,asta numai
Dumnezeu stie si decide. In timp ce noi ne gandim ca "om trai s’om
vedea.".
                      
P.S. Poate imi fac eu griji prea multe,fiindca momentan sunt scarbit de
un "je nu stiu what". Am avut si profesori "ca lumea",nu,care nu
incurajau rahatul. Si pana la urma,n-as putea eu sa iau pusca si sa imi
fac dreptate in felul asta,ca sa curat lumea de idioti si de
ingamfati,nici macar n-as putea sa transform vanatoarea asta in scopul
meu preainalt,fiindca sunt prea slab si pentru ca exista tentatii
lumesti. Dar ,Doamne iarta-ma,tare sunt fericit cand cineva o mai face
din cand in cand.                    +        =
 
                     

Posted by in Divertisment | No Comments »

Ieri si Azi (sau Nicusor Crengutza meets Nicolae Gutza)

3 mai 2007
         Ieri eram copilas
cu un fes ridicol in capul in care aveam ceva mai mult par ca azi.
Tineam vioara in mana ca pe o chitara si asteptam sa mi se faca poza
legendara in alb-negru. Tata avea mustata si era inca la nivelul de 3
pachete de Carpati pe zi.
Era ziua dinaintea zilei in care am dat foc la covorul din camera mea din simplul motiv ca "nu cred c-o sa ia foc" 
         Asta cu covorul
era ziua dinaintea zilei in care tata imi arata
pentru prima oara colectia lui de benzi desenate,care si ea era ziua de
dinaintea zilei in care tata a decorat peretele bucatariei cu niscaiva
supa,supa care in opinia lui era "apa chioara" si in opinia mea era prea
fierbinte. Barbatii,intotdeauna perfectionisti. In urmatoarea zi,mama
mi-a dat primii bani de buzunar. In ziua de dupa ziua victoriei mele
marunte,tata a intalnit o persoana importanta la scoala,pe nume
Ramona,care avea sa-i fie pe rand eleva,prietena si amanta. Din
pacate,nu-mi mai aduc aminte din ea decat numele si picioarele lungi.
          
In ziua urmatoare,mama a aflat de aventurile tatei. Peste 2 zile,eu
aveam deja aproape 7 ani,si eram mutat in casa parinteasca din Severin.
Mama se despartea de tata,de care nu divorta inca. Tata se ruga de noi
sa vin sa locuiesc inapoi in Strehaia pe motiv ca "aerul e mai curat
acolo".
          
Primele patru clase la Liceul de Arte parca au trecut intr-o zi.
Liniute,bastonase,citit,scris,mustrare din partea profesoarei ca nu ma
spal in urechi. A urmat scurtul experiment in care s-au luat 6 bete de
acadea ,s-au pus pe o soba si a rezultat fum si panica in toata scoala.
Dupa-amiaza,mama a fost chemata la scoala,dar nu s-a suparat din cauza
asta. Au mai urmat niste bastonase,apoi niste
adunari,scaderi,inmultiri,primul 9 dupa un lung sir de zece,din nou
mama nu s-a suparat. Primul caiet universal,prima colega de banca
intelegatoare,dar care ma batea de-mi sareau capacele la primul
comentariu nelalocul lui, primul 7,primele adunari intre colegii de
clasa,prima iubire impartasita de toti dar pana la urma neimpartasita
pentru toti, excursii,promisiuni,geniala "fraza" Vaporul-Copac si
geniala FRAZA "a da apa la soareci",care de fapt nu e fraza si care eu
credeam ca inseamna,literalmente,a da sa bea la soareci apa,primele
benzi desenate cu si despre DORU,un coleg despre care legendele urbane
spuneau ca e nebun de legat,spin-off-ul benzilor desenate cu Doru,avand
acum un nou personaj central,MARIA,colega sa de banca si responsabila
pentru mazgaliturile de pe spatele acestuia,prima si ultima meditatie
la matematica,profesorul murind ulterior (imi pare rau ca a murit,si ca
ma bucur ca am scapat de meditatii. Era un om cumsecade totusi). Si
toate
intr-o zi.
              
Inca o zi incepe o data cu intrarea mea in clasa a 5-a. Urmeaza,intr-o
ordine total dezordonata,cantecele in ore, jucatul de poker sub banca
in ora de dirigentie,prima injuratura rostita cu foc,alte injuraturi
rostite cu para, jocurile din curtea scolii, urinatul pe strada, scosul
"instrumentului"  in public la persoane in etate pentru a
impresiona colegii care si-asa nu aveau timp pentru a fi
impresionati,inecandu-se de ras, partidele de fotbal in  care eu
eram Tamaie pe strada si total absent la scoala, primul meci de tenis
folosind nu mainile,ci picioarele,trunchiul si capul,primul pumn luat in plina figura, incercarea
reusita de a trezi un vesnic oponent cocosat,zmeul fost securist pe
nume Aldescu din somnul cel de moarte folosind ceasul desteptator al
bunicului,fuga de pe urmele acestuia (ale lui Aldescu,nu ale bunicului)
in urma careia am ramas blocat in lift, aditia in "gasca" a unor
elemente precum Banana sau Bula , promisiunea ca nu voi fi bun si
cuminte in viata,ci voi fi rau si nesimtit, diriginta ingenua care sta
pe scaunul pe care i se preparase din timp amestecul de Fanta,creta si
urina,diriginta ingenua care spune "ezact" in loc de "exact",diriginta ingenua care se casatoreste cu un barbat poreclit "Trompica",prima petarda in soba,prima petarda fumata,primu scris cu cheia pe tabla , prima oara cand am
fost prins copiind si am facut pe eroul luand toata vina asupra mea si
eliberandu-l pe colegul Serban de orice culpa, prima oara cand am ras fara
nici un gand ca pacatuiesc la ora de religie de colegul caruia i se
lipise pe spate eticheta cu "Sunt o curva. Fute-ma",si care se indrepta
vertiginos catre catedra si profesoara,programul "Curva la Orizont",proiect
in colaborare cu veteranul,venerabilul Balulescu P. Mario-Gabriel,prima
betie in clasa a VI-a,concomitenta cu pictarea cu creta pe fata,prima freza a mea intre Johnny Bravo brunet si dansator jamaican,primul banchet,primul "Hai ba,danseaza si tu cu noi" urmat de un scurt "Ma dor picioarele". Si toate,cum se poate
altfel,intr-o SINGURA zi.
                   
Deja am intrat in liceu in ziua urmatoare. Primul diriginte mai acatarii,mai putin ingenuu si autor al scrisului cu cheia pe tabla din ziua anterioara. Primul ras frenetic la vederea profesorului de logica cu o urma de palma in fund si cu mainile pline de var,prima oara cand am zis ca le arat eu lor,nestiind exact ce intelegeam prin "lor",prima oara cand am hotarat ca se poate trai si fara fizica (lordul Newton sa-mi ierte impertinenta), primul "Doamne miluieste" in tandem cu Corul Bisericesc De Pe La Fund De Clasa,urmat de "Håååååååååååååååååååå",in urma caruia profesoara de romana a crezut ca-i suna telefonul, primul coleg care m-a impresionat la modurile serios si neserios, prima si singura profesoara
pe care am iubit-o (nu va ganditi la porcarii,perversilor) si la care
am dansat pe masa,am facut yoga pe catedra si careia i-am compus o
manea in engleza din care citez "For my woman flows ze wine", prima
profesoara de biologie care ma facea sa visez urat cand ma gandeam la ziua de miercuri si la care nu am trecut de mai multe ori decat degete am, prima oara cand am apreciat plansul ca element al sinceritatii dezarmante, prima oara cand mi-am dorit sa cant la pian din proprie initiativa si nu pentru ca vroia mama,primul si singurul dus facut in excursie cu hainele pe mine, prima voma
pe haina si a doua voma pe scaun in timpul drumului spre castelul Bran
(toata viataaaa am produuuus/ un raaaaau de maaasina) , prima decizie
importanta de management,aceea de a nu da de carnet , primul colindat
serios si organizat de Craciun in care am ras cat pentru un an si in
care m-am imbatat in casa dirigintelui,spoindu-i WC-ul de trei ori,
prima oara cand am vazut o pisica* aterizand in cap,primul si singurul examen pe care l-am savurat pe deplin,acela numit "CAE" sau mai pe lung "Caie" sau "Cambridge", prima oara cand m-am dus la scoala gandindu-ma la drumul spre casa,prima oara cand am fost o urma de Eu.
                    Azi  e inca Azi,si in povestea asta nu vine dupa Ieri, fiindca am incalcat grav regulile cronologiei.. Eu sunt inca Eu. G.B.** e inca mort. Pruteanu e inca Pruteanu,si daca citeste bloguri,am belit-o,fratilor.
 
NOTE DE PICIOR :
*
- episod evocat de autor in mod ironic,referitor la doctorita de
familie despre care s-ar fi presupus ca are noua vieti,pe care autorul
le-a vazut disparand rand pe rand. Aici,doctorita isi pierde
antepenultima viata cazand in cap de pe dig. Ea nu moare decat dupa
cativa ani,cazand in cap de pe balconul apartamentului ei.
** – personaj-cerc-filler din "Ghast"

Posted by in Divertisment | No Comments »

Stagnarea in aprilie

28 aprilie 2007
              
Multe se pot intampla in 2 saptamani. Mai o demitere de presedinte,mai
o partida pierduta de Steaua (pentru cei care deja ma urasc pentru
insemnarea trecuta,asteptati sa vedeti ce vine),mai niste cuvantari
patetice si cu iz de revolutie din partea aceluiasi presedinte de mai
devreme si pe care,culmea,ma gandesc sa-l votez la referendumul din 19
mai (daca intr-adevar e 19 mai; optiunea a doua ar fi sa ma duc in
cabina de vot si sa incep sa desenez iepurasi),mai o stagnare pe plan
muzical ("Red Dust" se va reuni cel putin la anu’ si la multi ani),mai
inca una pe alte planuri ("Ghast" sta de cateva saptamani in aceeasi
situatie,in timp ce deadline-ul se apropie).
             
In rest,au fost niste zile ale Severinului weekend-ul trecut in care am stat la
masa cu niste persoane aproape necunoscute,dar care mi-au facut o
impresie buna. "Festivalul" in sine a fost la fel ca de obicei,mult
fum,multe tarabe,putin spatiu,muzica proasta in general si artificii in
ziua de LUNI. In conditiile date,duminica noaptea am luat trenul catre
Timisoara intr-o temperatura care ducea cu gandul la Polul Sud. Am
aflat ce inseamna sa-ti clantane dintii de trei ori pe secunda,iar cand
m-am dat jos din tren,adormit si abatut,impovarat de bagaj si de
hainele de pe mine,n-am cazut. Singur.
L-am
luat si pe bietul om din fata mea,impreuna cu care am aflat ca asfaltul
in mijlocul lui aprilie e (inca) destul de tare. 
              
In Timisoara,ultima saptamana duhneste a stagnare. Toti colegii de
camera si-au gasit acum slujbe,unul se apropie de al doilea salariu ca
informatician full-fledged la niscaiva firma renumita (nu stiu
care),altul face treaba printr-o pizzerie,iar un altul s-a angajat la
ditamai mall-ul si are probleme cu engleza pe care n-o stie in fata
ocazionalului arab.
               
Eu dorm. De la 6 dimineata pana la 12 in amiaza
mare visez adanc,de sforait nu stiu daca sforai sau nu,n-am fost
niciodata curios sa intreb. Partea buna e ca pot inabusi la timp orice
tentativa de sforait a altcuiva printr-o simpla zgaltaire de pat. Am
inceput sa mananc cu 50% mai mult junk-food ca inainte. Ma gandesc
putin ca poate m-a prins astenia aia nasoala si pe mine. Daca as avea o
masina bengoasa,acum ar fi momentul sa dau niste fum la fraieri. Din
pacate n-am,dorinta de a avea carnet nu s-a nascut in mine. Inca stau
in pat.Observ ca
am chef de cearta. Mai mananc un cub de ciocolata,ca face bine,asa
scrie la horoscop.Ciocolata o am de mult langa mine,nu ma despart de
ea.  De fapt,nu cred in Horoscop,da’ asta nu-i vremea sa
fiu agnostic. In fata blocului 2 pici galagiosi joaca  un sport
nou,imi vine sa le rup capetele si sa le atarn victorios in cui fiindca
mi-au rapit jumatate de ora de somn. Imi vine sa smulg si soarele
pentru ca bate in geam,si bineinteles sa ard pe rug conducerea
caminului pentru amplasarea defectuoasa a ferestrelor. Nimeni nu se
pune cu mine,toti sunt mai prosti decat mine cand e dimineata si eu
sunt somnoros.
              
La scurt timp dupa ce picioarele ating pamantul,ma plimb prin camera in
chiloti pana ce instinctele pacifiste preiau din nou controlul.
Saptamana e plina de "nu". O intalnire planificata e anulata,apar unele
neplanificate,le anulez si pe alea.
               
Cand sunt plictisit la extrem,ma decid sa citesc ceva. In ultimul timp
am citit o gramada. "Dictionarul onomastic" al lui Simionescu e
sublim,literatura la bucata, "Jurnalul unui batran nebun" al lui
Junichiro Tanazaki mi-a dat fiori,"Fric" al lui Agopian m-a amuzat
peste masura prin propozitii absurde ca "Esti un cacat?" sau " De
fapt,caviar a fost o singura data cand a vomitat Meryll Streep" , "Ma
rog la Dumnezeu si la Pula." ,etc etc. "Pianista" (Die
Klavierspielerin)
a lui Elfriede Jelinek ma face sa ma simt idiot si
mi-e greu s-o citesc,poate din cauza ca ma inspaimanta ca ma regasesc
oarecum in personajul principal.Ma gandesc de mult ca vreau sa vad
filmul dar ma
incapatanez sa citesc cartea mai intai. In
rest,necrologul…aaaa,cartea lui Sylvie Germain ,"Cartea noptilor",
pentru cei care traiesc pentru  cuvinte ca
"slab","fad","decrepit","palid","gri",si un tratat de psihanaliza
despre cum parintii ne influenteaza in mod negativ si cum trebuie sa
constientizam lucrul asta. O rasfoire intr-o o ora si  jumatate a ultimului
volum din Harry Potter si tacamul e gata.
                
Cea mai placuta surpriza a fost atunci cand cineva (persoana imprtanta,nu spui)
mi-a inmanat un DVD cu ceva numit "Bleach",despre
care stiam de mult
timp ca e un anime destul de faimos. Neavand altceva mai bun de
facut,am inceput sa ma
uit,si pana acum nu m-am oprit,dupa vreo 80 de episoade. "Bleach" e un
amestec de umor de cele mai multe ori bolnav decat sanatos,actiune si o
coloana sonora 80% impresionanta. Stie cand sa se ia in serios si cand
nu,si de cele mai multe ori nu se va lua,nici nu ma asteptam la altceva
de la un anime cu subiectul "boy-meets-girl-who-sleeps-in-his-closet"
si  personaje ca : un copil cu parul portocaliu care
descopera ca viata e grea pentru un copil cu parul portocaliu ; 
un tata care atunci cand isi prinde copilul cu garda jos ii aplica
prieteneste un "Daddy Slicer", nimic altceva decat un picior peste
fata ; un ursulet de plus vorbitor si pervers ; un gigant
tacut,gentil,jumatate japonez,jumatate mexican(!) ; tocilarul
clasei,expert in cusut si vanator consacrat de monstri . Primele 18
episoade m-au impresionat,fiind ceva intre Digimon Tamers si Dragonball
Z,cu personaje principale  bine conturate si un numar urias de
personaje secundare (vreo 50).  Dupa  primul story arc,
seria isi intra in ritm si urmeaza linia clasica. Pentru un anime multistructurat,"Bleach" e perfect.
 
 
           
Pe alte planuri,maine e ziua mea,20 e o cifra rotunda,rotunda de tot. Se simte deja mirosul de afumatura.

P.S. Gigi Becali are o pozitie tare ciudata in tribune,cu capul in
spate si pieptul in fata. Imnul lui Dinamo este o manea care are
printre versuri "Vine Borcea cu spartanii…. Sa-l oftice pe Becali" .
Sa vedem replici,replici. Borcea a vazut si el un film si l-a
impresionat,oare Gigi la ce se va uita ca sa preia ofensiva?
P.P.S : Nu-i asa ca Basescu si Stolo au fost "di tåt cacatu" in
La Piazza cand au fluturat steagu? Bun si asa,dar eu tot il votez. Mama
dreacu de oligarhie,las’ ca vezi tu.

Posted by in Divertisment | No Comments »

« Previous Entries
Pagina următoare »
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro